Ce monument e in poza de mai jos?

Ieri am prezentat Tribunalul din municipiul Dej - CLUJ.

Tribunalul, denumire și destinație actuală Judecătoria din municipiul Dej, județul Cluj este o impozantă clădire cu statut de monument istoric, ce este situată în centrul orașului, Piața 16 Februarie, la nr.4. Clădirea în care îşi are sediul Judecătoria Dej a fost dată în folosinţă în anul 1884, fiind construită de la început cu destinaţia de palat de justiţie. Clădirea a suferit o amplă reparație capitală în perioada anilor 1998 – 2004. Judecătiaria Dej îşi desfăşoară activitatea în baza Legii 304/2005, privind organizarea judecătorească. Activitatea economică, financiară şi administrativă a Judecătoriei Dej este asigurată de departamentul economico-financiar şi administrativ din cadrul Tribunalului Cluj.

 

Vizualizări: 27

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Sanatoriul Marila - Oraviţa, Caraş-Severin - și stațiunea de lux acum dispărută

La 8 kilometri de Oravița se află o stațiune fantomă - Marila. Aerul puternic ozonificat, izvorul din zona, peisajul superb au făcut că în 1878 să se pună bazele unei mici și cochete stațiuni alcătuită din vile de lux (aparținând nobilimii austroungare, ruse și britanice), mici hoteluri, un restaurant, un bazar, un mic sanatoriu și un elegant parc.










Stațiunea devine rapid una dintre cele mai faimoase din Europa, aici venind la tratament chiar și cunoscutul autor Thomas Mann. Din păcâte în timpul retragerii austroungare din 1919 stațiunea este parțial distrusă , această fiind refăcută în anii '30.

În 1937, după planurile arhitectului  Grigore Ionescu se ridică o superbă clădire streamline deco desfășurată pe 6 etaje, care prin funcțiunea de sanatoriu devine piesă centrală a stațiunii care își recăpăta strălucirea de altădată.

(în 1863 în apropierea stațiunii Imperiul Austroungar construiește viaductul JITIN - 114m)

Până la etajul 5 inclusiv se aflau câte 100 de paturi pe nivel, etajul 6 fiind destinat relaxării având terasă, cafenea și cinematograf. La interior dispunea de superb lift din fier forjat (în prezent dispărut).






 În 1947 intră în administrarea CFR și își schimbă numele în Ilie Pintilie. O dată cu regimul comunist începe declinul care a continuat și după 1990, în prezent stațiunea fiind dispărută, iar clădirea sanatoriului este efectiv o ruină, doar 3 niveluri fiind funcționale, iar porțiuni din terase și acoperiș s-au prăbușit.
Marila veche

Sanatoriul TBC Marila


Între obiectivele însemnate ale Ligii Naționale împotriva Tuberculozei în anii 1930 se află și acelea vizând ridicarea unor sanatorii speciale pt TBC în ţară, astfel că în 1936 încep lucrările de construcție concomitent la mai multe sanatorii, respectiv Marila (Caraș), Dobrița (Gorj), Moroieni (Dâmboviţa) şi Turia (Covasna).

Astfel, în 1937 se inaugurează clădirea nouă a sanatoriului de la Marila, amplasată în imediata vecinătate a vechii stațiuni din perioada imperiului, o clădire cu arhitectură tipic modernistă, proiectarea fiind realizată de o echipă de arhitecți și ingineri de specialitate coordonată de prof. dr. arh. Grigore Ionescu.

Noua clădire a primit oficial numele de SANATORIUL MARILA

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pt-site_m1.jpg

În bugetul Ministerului Muncii şi Sănătăţii Publice din 1932 sunt 15 milioane şi 25 milioane rentă de stat, Căraşul fiind trecut în Registrul de Operații Financiare-Investiții cu proiecte spitalicești în Oraviţa, Reşiţa, Moldova Nouă şi Bozovici. În 1934, Liga Naţională contra Tuberculozei îşi alege preşedinte pe doctorul G. Costinescu, viitor ministru al sănătății în guvernarea liberală.

La fiecare din aceste edificii au fost aplicate și elemente ținând de situații specifice zonei-la Marila, spre exemplu, clădirea principală are în zona de îmbinare cu structurile și anrocamentele din fundație elemente culisante pe role antiseismice, asemeni clădirilor înalte din Japonia.

Grupul de inițiatori locali, senatorul liberal Virgil Musta, protopop Ortodox de Oraviţa, deputatul liberal Octavian Furlugeanu, prefectul liberal Pavel Liuba, primarul liberal orăviţean medicul Dimitrie Carabaşiu, medicul şef Nicolae Belu, doctorul Ion Ţeicu, Pavel Lazăr, specialişii veterinari A. Perian şi Ştefan Crăiniceanu, cu toții membri în comisia locală de restaurare a stabilimentului, pun bazele noului sanatoriu şi a unui spital județean în Oraviţa. O menţiune aparte se impune acum, în situația în care destule pliante-reclamă adeveresc importanţa locului nu doar pentru tratament ci şi pentru turism şi vilegiatură de sezon. Stabilimentul, aflat o perioadă în proprietatea întreprinzătorului Ştefan Ţunea, era situat „în mijlocul codrilor de brazi”, la o altitudine de 800 m, cu „un izvor cristalin de munte”, masa „e de primul rang, de patru ori pe zi, cina proaspătă, lapte de munte”, pliantul invitând încă din titlul său: „Vizitaţi Staţiunea Climaterică Marila.” Survenind evenimentele celui de-a doilea război mondial, aceste lucrări cunosc întreruperi, fiind reluate după 1943. În același timp cu ridicarea noii clădiri a sanatoriului se finalizează reamenajarea vechilor vile care constituiseră spaţiile utilitare din prima etapă de existenţă a Sanatoriului Marila, până la 1942-1943.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 121458710_34931__m.jpg

În vara anului 1946 situaţia finalizării lucrărilor la noul edificiu revine competențelor date prin lege Căilor Ferate Române. Între lucrările realizate prin muncă voluntară, în intervalul 1947-1948, se cita conducta Agnita-Botorca şi Ceanul Mare-Cluj dar şi Sanatoriul Marila care, din 1947, intra în administrarea C.F.R.. În 1948, noul sanatoriu reintră în activitate, cu 500 de paturi şi sub direcția medicului Ionel Crăciun, urmat de Ion Ştefănescu, Petru Craioveanu, Gheorghe Vidraşcu, Dumitru Marian. Iar în 1952, inițiativa medicului ftiziolog Virgiliu Golli determină autoritatea sanitară a regiunii Banat să preia şi vilele renovate ale fostei Stațiuni Marila pentru un sanatoriu TBC cu numele Brădișor, numărul de paturi fiind 150. Din 1956 medicul Constantin Burlă preia conducerea spitalului sanatorial, repară vila nr.2, organizează o şcoală şi o creşă pentru copiii angajaților, blocul administrativ, numărul paturilor fiind de 200. În anii ’70 din veacul XX sunt 625 de paturi.

(extrase din MONOGRAFIA ORAȘULUI ORAVIȚA, de Ionel BOTA)


ora 11.05 - 2 raspunsuri

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->