Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Ce monument e în poza de mai jos?

Ieri am prezentat Clădirea Prefecturii județului Câmpulung din perioada interbelică - SUCEAVA.

Clădirea Prefecturii județului Câmpulung din perioada interbelică este o clădire solidă, cu  statut de monument istoric, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil baroc și situată pe Calea Transilvaniei nr. 10, în prezent găzduind Muzeul „Arta Lemnului” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava.Nordul Moldovei este o zonă bogată în elemente de cultură populară, cele mai multe dintre aceste bunuri de valoare excepţională fiind adunate, de-a lungul timpului, în patrimoniul unor instituţii de profil, cu renume în peisajul muzeistic românesc. Un astfel de muzeu este deschis vizitatorilor de pretutindeni în municipiul Câmpulung Moldovenesc, instituţie care, alături de celelalte aşezăminte de cultură, private şi publice, întregesc fericit profilul contemporan al unei aşezări cu solide tradiţii culturale şi istorice. Prin tot ce adăposteşte şi valorifică, Muzeul Arta Lemnului Câmpulung Moldovenesc este o colecţie etnografică de valoare excepţională, specializată în prezentarea bunurilor din lemn întâlnite în Obcinile Bucovinei, aşa cum au fost ele gândite, făurite şi folosite de populaţia de munteni din cele peste o sută de aşezări din zonă. Vizitarea muzeului ne înlesneşte înţelegerea acestui univers al lemnului, prefăcut cu migală şi meşteşug în bunuri utile şi frumoase, calităţi cu care ţăranul câmpulungean le-a înconjurat dintotdeauna.  Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc a fost înființat în anul 1936 ca Muzeu de Etnografie şi Ştiinţele Naturii şi reprofilat în 1970 drept Muzeul "Artei Lemnului".  Muzeul este adăpostit într-o clădire monument de arhitectură (construită în 1900) şi care a folosit ca sediu pentru prefectura judeţului Câmpulung. Deschiderea oficială a Muzeului Judeţului Câmpulung a avut loc la 1 Iunie 1936, avându-l director pe Constantin Brăescu, profesor la Şcoala de Arte şi Meserii. Se aflau între exponatele găzduite în trei săli de clasă, multe dintre bunurile salvate din colecţia Ion Ştefureac, furci de tors, lăzi de zestre, păscăriţe, arme vechi, numismatică, piese de port, icoane. După 1944 colecţia muzeală a fost mutată din clădirea şcolii, pentru ca în anul 1967 patrimoniul muzeului să fie adăpostit în clădirea disponibilizată în acest scop, a fostei Primării şi apoi Prefecturi, construită în anul 1904. Cea mai mare parte a pieselor prezentate în circuitul muzeului sunt realizate din lemn de molid, din brad şi foioase, majoritatea fiind datate in secolele al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Lemnul este prezent şi în confecţionarea unor piese utilizate la culesul şi transportul fructelor de pădure (fragi, afine, zmeură, ciuperci) coşurile împletite din coajă de brad, din crengi de alun sau din rădăcină de molid, alături de hreabănul folosit la recoltarea afinelor. Un spaţiu generos este destinat ocupaţiei principale a locuitorilor din ţinutul Câmpulung – păstoritul. Inventarul destinat acestei ocupaţii este bogat şi realizat, în cea mai mare măsură, din lemn: găleata pentru mulsul oilor, cupa şi doniţa pentru muls vacile, cofe, bote ciobăneşti şi linguri de diferite mărimi, un inventar de vase şi unelte pentru prepararea brânzei din care nu lipsesc budacile şi doniţele, tăugerul, lopăţelele de urdit, hârzobul, chiagornicerele. Deşi improprie pentru agricultură, în zonă se cultiva cartoful şi mai rar porumbul. Plugul de lemn expus în această sală datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, alături de grapă şi furci din lemn. Păscăriţele sunt, cele mai realizate obiecte, având în vedere destinaţia lor specială – adusul alimentelor la sfinţit de Paşti. Corneciurile pentru praf de puşcă, pirogravate cele mai multe dintre ele, erau prezente în multe gospodării, pădurile ce acopereau cea mai mare parte din ţinut fiind o permanentă invitaţie la vânătoare. Arborii de rezonanţă, întâlniţi în codrii străjuiţi de obcini, au îndemnat pe mulţi meşteri pricepuţi să caute în trupul lemnului formele limpezi care nasc sunete. Alături de instrumentele populare specifice zonei, – buciumul şi cornul de vânătoare – cioplite din lemn rezonant şi învelit în coajă de mesteacăn, apar în salile muzeului tilinca, fluierul, cobza. Industria casnică textilă este ilustrată prin gama obiectelor din lemn începând cu stativele sau războaiele de ţesut, cele instalate în muzeu datând din secolul al XIX-lea, şi continuând cu vatala, vârtelniţa, urzitorul, suveica. Furcile de tors sunt, pentru zonă, un element semnificativ, ele fiind dăruite de flăcăi fetelor de măritat. În anul 1882 se deschide în oraşul Câmpulung Bucovina, Şcoala de Arte şi Meserii, cu profil de tâmplărie, sculptură în lemn şi construirea instrumentelor muzicale. La solicitarea lui Ilie Veslovski, directorul şcolii, Ion Ştefureac acceptă invitaţia de a deveni profesor al acestei şcoli şi se mută la Câmpulung, aducând cu el şi importanta colecţie ce o realizase.

Activitatea Şcolii de Arte şi Meserii este ilustrată în două săli ale muzeului, reunind lucrări de absolvire ale elevilor şi sculpturi realizate de profesorii şcolii. Sala cea mai impunătoare a muzeului a fost rezervată transporturilor. Celebritatea o deţine carul din lemn pentru transportul vinului din zonele viticole ale Moldovei, piesă datată la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor. Săniile pentru ocazii se foloseau în zilele de sărbătoare, la vizitele familiale, ocazionate de sărbători, sau la nunţi. Mobilierul ţărănesc este o categorie de bunuri bine reprezentată în realitatea etnografică a zonei, podişorul, blidarul şi lada masă, fiind nelipsite in fiecare casă. Un loc aparte îl ocupă lada de zestre care trebuia să reţină atenţia colectivităţii atât prin mărime cât şi prin aspectul general. Universul gospodăriei ţărăneşti din zonă este bine reprezentat în expoziţia în aer liber a muzeului prin principalele tipuri de locuinţe şi construcţii anexe, valoroase atât prin vechime cât şi prin soluţiile constructive, tradiţionale, pe care le cultivă. Casa huţulă din secolul la XVII-lea a fost transferată din satul Ciumârna în anul 1990. Celălalt obiectiv este o locuinţă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, de plan tindă cameră; bârnele lutuite şi văruite dau o notă luminoasă interiorului în ciuda ferestrelor foarte mici, întărite cu gratii forjate.

Vizualizări: 20

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Facultatea de Mecanică din Timișoara (1920)

ora 11.41 - un raspuns

© 2022   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->