Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Cuibărită printre brazii de la marginea șoselei, înserarea dornică să-și etaleze haina nouă de culoarea cafelei, iese la o plimbare însoțită de doi vlăjgani care achiziționaseră toată ziua praf de adrenalină și vor să experimenteze „colecta” percheziționând mașinile neplimbărețe de lângă așezarea umană din apropiere.

– Uite, mașina aia albastră îmi face cu ochiul.

– E prea rablă, Fane!

– Vrei să se-ncinte nisipul în parcare? Și de rulota aia pricăjită, ce zici, Boss?

– Hm...

Cei doi, născuți în zodia exclusivismului, experimentaseră deja codul penal rătăcind la câteva penitenciare. Se făleau cu rutina moștenită. Libertatea are pentru ei alte conotații decât cea din dicționar. Pierduți pe cărările existențiale și plimbându-și foamea de bani, au poposit lângă motelul Vera. În parcarea acestuia, rătăcite în proaspăta noapte, mașinile turiștilor ar vrea să escaladeze muntele, dar cărările abrupte și lipsa cheilor din contact le determină să-și amâne aventura nocturnă până a doua zi, când soarele va avea înălțimea de un metru.Terasa punctului turistic, ușor, ușor se golește și nu neapărat din cauza semnalelor antidemocratice  date de o presupusă furtună, ci chiar din pricina nopții care nerăbdătoare și ultramodernistă  își expune plimbăreață  libidinozitatea pe scoarța copacilor tineri.   

 

– Eu voi dormi în rulotă, afirmă Ema. În camera lor împuțită sunt țânțari și pe deasupra ăla micu plânge noaptea. Mă enervează!

– Sensibilo! Te conduc.

– Dar tată, rulota e aproape.

De fapt Ema va împli paisprezece ani de abia la iarnă, însă privită într-o lumină reflectorizantă părea de șaisprezece. Dorința ei de a dormi în rulotă se poate traduce în necesitatea de a trage câteva fumuri fără să fie văzută de părinți. Țănțarii și Alex, fratele ei de trei anișori, erau o mască improvizată pentru a-și atinge scopul.

– Să închizi ușa cu cheia. Dacă se iscă vreo problemă, ne suni, spune calmă mama fetei, îndreptându-se spre motel, cu Alex în brațe.

Cei doi zdrahoni care pândeau parcarea n-o observaseră pe fată cum se furișase în rulotă. Rătăceau la marginea pădurii, așteptând ca ultimul fascicul de lumină din hotel să meargă la culcare. Agitați, bătătoreau pământul puțin umezit plimbându-și conglomeratul uman pe cărarea de sub brazi. În noapte, bronzul lor permanent se putea observa la fiecare aprindere de țigară. Dar, cine sta să le analizeze culoarea pielii? Poate dacă ar fi apărut vreo jivină sau o pasăre răpitoare...

– Acum, Fane! Simulăm o plimbare inițial, să fim siguri că planul nostru va da roade, și apoi... pe sistem – înhață și fugi. N-avem timp de rătăciri, de stângăcii sau bezele!

– Ok.

Și cei doi, alimentăndu-se câteva ore cu plictiseală, au ieșit la... culesul recoltei. Se apropie de mașina propusă spre achiziționare și încearcă s-o deschidă. Misiune nu prea grea, căci aveau antrenament.

– Fane, du-te bă și ia niște beri dintr-o ladă de pe terasă până pornesc eu rabla asta. Te apropii când vezi ușa din dreapta deschisă și auzi motorul pornit.

– Cum le știi nu pe toate, Boss. Chiar îmi era sete...

– Lasă vorba. Executarea!

 

Pe drumul pietruit și puțin înclinat, mașina rulează ca o bătrânică, acuși-acuși cedează. Găliganii proptiți bine pe scaunele din față, cu câte o bere în mână, savurează victoria.

– Vom merge la mare, frățică.

– Ei, aș... Și unde vom dormi?

– Privește! Și degetul mic de la mâna stângă a șoferului îi indică direcția spate.

– Cum ai putut singur?

Rătăcindu-mi gândurile spre maiestuozitatea valurilor și fierbințeala nisipului care ne așteaptă pe o cărare însorită.

Cafeaua-ți mai lipsește Boss, ca să-ți multiplici metaforele, că stofă de scriitor ai...

– Hai, bea acolo și taci! Muntele ăsta cu drumurile lui șerpuite amplifică fragilitatea situației. Aruncă din când în când câte-o privire în spate, n-aș vrea să se desprindă din cauza invariabilității carosabilului.

– Trebuie să ud iarba, nu suportă amânare...

– Ce nărăvașă mainuță ai. Spune-i să mai aștepte.

– Nu se poate, Boss! Vrei să fac o baltă în mașină?

 

Șontâc-șontâc, cei doi indivizi ajung pe o șosea județeană. Șoferul calcă accelerația și solicită încă o bere.

– Noaptea-și plimbă fusta-n vânt. Nu știi cum poate apărea un gabor, chiar mai repede decât furtuna...

– Bine-ți plimbi cuvintele pe cărările comunicării... Hai, fraiere, dă o bere!

– E ultima.

– Și? O împărțim.

 

Încintată de prafurile pe care le-a „degustat”, Ema a pătruns ca un buștean într-o  lume a fanteziei. N-a simțit nici brusca desprindere a rulotei, nici nervoasa alunecare pe pietrișul drumului de munte. Norocul ei se pare că a fost dăruit de o căprioară apărută brus pe carosabil. Șoferul, chiar dacă mintea i se plimba prin aburii încâlciți cu aromă de hamei, pune o frână așa de bruscă încât simte el însuși în spate „atingerea” dolofanei agățată de vehiculul pe care se chinuie să-l mențină în linie dreaptă.

– Băi, mi-am dat cu dinții de bordul hârbului ăsta ruginit.

– Lasă asta, hai să debarasăm traficul. Căprioara asta cretină n-a vrut să stea la semafor...   

Apropiindu-se de trupul inert al căprioarei, Fane, forțându-se să nu dea apă la șoareci, o prinde de picioare și-o trage pe iarba de lângă șosea. Șoferul, ocupat de aspectul exterior al mașinii, șterge urmele de sânge rezultate din impactul nedorit. În acest timp, Ema încearcă să se adune de pe podeaua rulotei, neînțelegând cum căzuse din pat. Poate că o plimbare nocturnă i-ar face bine, gândește fata, însă surprinsă de faptul că rulota e în mișcare renunță, căutându-și insistent telefonul. Precaută să dea ochii cu părinții, așa șifonată, își analizează chipul în oglindă și decide c-ar fi mai bine să doarmă. Un gând rătăcit nu-i dă pace: „Ce i-a determinat pe ai ei să plece în plină noapte de la motel și... spre vale, nicidecum spre vârful muntelui.”  Efectul cocainei e mai puternic decât retorica ei amețită și-o repune la orizontală. Interogatoriile rătăcite în mintea ei revin dublate de soarele insistent. I se făcuse cald și nu mai suporta mirosul înecăcios din interior. Dorea să revină în mașină cu familia ei. Își reanalizează chipul în oglindă, ia telefonul și-și sună mama:

– Vreau și eu în față, cu voi. Nu mai suport căldura de aici!

– E-ma? Apucă să silabisească mama ei, în timp ce trage perdeaua de la fereastra camerei. Telefonul îi cade pe jos, în timp ce femeia se prăbușește inertă ca o plăcintă. Amfitrionul familiei se bărbierea, însă zgomotul ciudat îl determină să iasă din baie, cu spuma pe față. Descoperă corpul inert al soției sale. Ridică telefonul și-l pune la ureche:

– Alo?

– Tati, de ce nu-mi mai răspunde mama. Oprește, te rog!

– Ce să opresc?

– Cum ce? Mașina!

De abia acum, bărbatul înțelege situația delicată în care se află familia sa. Dă telefonul pe speaker și-o ia pe soție în brațe, așezând-o pe pat, lângă Alex, care făcuse ochi.

– Te voi suna imediat Ema. Și adună-te, nu noi suntem în mașină. Ai fost răpită!

– Shit...

Cu mâinile tremurânde, bărbatul sună la 112, explicând situația Emei. Ofițerul de serviciu îi solicită numărul de telefon al fetei.

În jumătate de oră, cei doi ticăloși își iau adio de la mult așteptata vacanță la mare. Bronz au, umbră vor avea, nisipul le va lipsi, însă valurile vieții îi va feri de căldura și îmbulzeala de pe plajă.

 

Notă de subsol:

numărul şi identitatea personajelor: 1. Ema 2. Boss 3. Fane 4. Tatăl fetei 5. Mama 6. Alex, frățiorul mai mic 7. Ofițerul de poliție 8. Căprioara

numărul de cuvinte din text: 1200

lista cuvintelor impuse în forma folosită în text:

soare: soarele, însorită, soarele

căldură: cald, căldura, căldura

cafea: cafelei, cafeaua

rătăcire: rătăcind, rătăcite, rătăceau, rătăciri, rătăcindu-mi, rătăcit, rătăcite

furtună: furtună, furtuna

plimbări: plimbare, neplimbărețe, plimbându-și, plimbăreață, plimbându-și, plimbare, plimbă, plimbi, se plimba, plimbare

noapte: noapte, nocturnă, nopții, noaptea, noapte, noaptea, nocturnă, noapte

bronz: bronzul, bronz

nisip: nisipul, nisipului, nisipul

cărare: cărările, cărările, cărarea, cărare, cărările

cuvintele de 15 litere: achiziționaseră, percheziționând, exclusivismului, experimentaseră, antidemocratice, ultramodernistă, libidinozitatea, reflectorizantă, maiestuozitatea – 9 (nouă).

 procentajul cuvintelor unice: 53 %

Vizualizări: 221

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Îmi place ideea,

îmi place felul în care ai reușit să ne dăruiești câteva minute de plăcută lecturare!

Din câte observ, pe zi ce trece condițiile impuse sunt respectate cu acuratețea firii tale simpatice!

Din păcate, dragă Aurelia, ne-am cam împotmolit toți la temă. Asta este...

Probabil că e vorba de senzația de libertate pe care ți-o dă rulota… ideea că nu-ți face nimeni programul, că nu ai de respectat niciun orar, 

Vă invit, cu drag, să lecturați ceea ce-am scris. Nu vreau să scot în evidență aici - libertatea oferită de existența unei rulote în vacanță, ci din contră. Protagoniștii pașnici ai aventurii sunt cazați la un motel, iar rulota „doarme” în parcare. „păzită” de Ema, fiica lor rebelă. De ce stau la motel? Aici imaginația cititorului poate lucra. Nu, n-am greșit poziționându-i între ziduri, având posibilitatea de a nu plăti cazare în vacanță, însă să nu uităm că se îndreptau spre vârful muntelui și-un ultim duș nu strică. Sau poate ăla micu le-a creat probleme? Și-ar mai putea fi oboseala acumulată pe drum. 

Rulota? Apare ca mobil incitant pentru cei doi borfași - Boss și Fane. Și-o însușesc în speranța de-a o folosi, nicidecum de-a o vinde. Însă... totul se năruie când Ema iese din starea de euforie produsă de cocaină.

Oricum, vă mulțumesc pentru popas, doamnă Nicoleta.

O poveste... o lecţie poate (de viaţă, că tot se dau la tv). E bine croşetată, condusă cu delicateţe... Şi să nu mai spun că te-ai "destrăbălat" în cicisprezecisme!!! 

Destrăbălarea în cuvinte, dragă Rodica, e o provocare pe care n-o pot rata. Poate că se prezintă pe micul ecran diverse întâmplări, însă miezul acesteia e pură fantezie. Am smuls doar cuvântul rulotă din ideea de vacanță, și-a ieșit ce-ai citit.

Mă bucur că ți-a plăcut cum am „croșetat-o” - unu pe față, doi pe dos. Glumeam, însă un pic de adevăr tot am strecurat în glumă. Rulota asta nărăvașă, inițial pare a fi inutilă excursioniștilor, cazați la motel, ulterior, măcar în vise, i se găsește o întrebuințare - hoții o vor folosi cazându-se în ea la mare, fără să-și pună problema cum că proprietarii o vor căuta. N-a fost să fie însă...

Îți mulțumesc pentru popas și promovare. Să înțeleg că am primit nota 8 de la tine? Merci.

Ei, o rulotă, un cort... cu puţin suspans... o poveste hazlie văzută din afară... Puţin credibilă dar, de ce nu, posibilă situaţie...

Suspansul își mișcă pașii, dragă Matei, între credibil și fantezie, că de, e proză de concurs, nu știre TV. Dar oare, mă întreb așa ca prostu-n târg, nimănui nu i s-a furat rulota într-o clipă de neatenție? E ceva de genul „haz de necaz” cu mușchii pe pârleaz. Credibil n-ar trebui să fie personajul Ema, încurcată în cocaină, însă am vrut să trag un semnal de alarmă astfel.

În ceea ce privește „cortul” menționat de tine în comentariu, cred c-a fost o glumă sau o sugestie pentru o nouă proză.

Îți mulțumesc pentru popas și timpul acordat lecturii. Pupici dinTimișoara.

Da, nota mea este 8 . Nu că nu ar fi credibilă povestea furtului unei rulote, dar în textul de aici mie nu mi s-a părut credibilă în suficientă măsură.

Remarca ta e justă, dragă Matei. Îmi asum critica. Totuși „rulota nărăvașă s-a învârtit” de-o notă mare. Îți mulțumesc.

Superbă! Felicitări sincere! Îmi place mult că are dialog, cursivitate și un final binemeritat!

Nota mea e 10.

Vă mulțumesc, doamnă Gabriela.

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support