Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Dactilografiată ca o sirenă în mișcare, ies din noapte când sunetul ceasului face o dublă cărare spre patul meu, unde căldura ascunsă în spatele cearșafului puțin asudat își continuă dulcea rătăcire. Nebunia mea e intransmisibilă, dar o cultiv cu fiecare plimbare matinală spre punctul terminus – răsăritul soarelui la o dulceagă întrepătrundere a nisipului cu primul val matinal.

Pașii mei rebeli experimentaseră și ieri, și alaltăieri plăcerea de a îmbrățișa discul de aur la ora cinci și douăzeci de minute, însă simt că-n dimineața aceasta exclusivismul mă îmbrățișează împrăștiind spre mine câțiva stropi de ploaie. Soarele s-ar putea să nu-și grăbească privirea spre nisipul umezit de stropii nervoși, însă eu îmi plimb bronzul și cafeaua pe cărarea nevinovată și stingheră, până când, un fulger ultraprogresist, ca un preludiu al furtunii ce dorește să dea un autograf negativ dimineții de vară, îmi sugerează să depistez un adăpost. Sunt necorespunzător echipată de furtună, dar nu mă mai pot întoarce la hotel. Urgia m-ar prinde pe drum. Percheziționând plaja, în căutarea unui adăpost, descopăr... scaunul salvamarului.

Reaprovizionată cu mult curaj, arunc paharul de cafea în nisip, fără să observ că-n cădere mi-a stropit bronzul de pe picioare și... alerg. Fug în necunoscut escaladând greoi scările ruginite ale austerului adăpost de salvamar. Irascibilitatea m-a luat în brațe, rătăcind cu mine pe cărările proaspetei furtuni

De mult îmi doream să poposesc în lăcașul salvamarului, însă nici competența, nici vârsta nu m-ar ajuta să obțin acest post râvnit de mine. Plimbându-mi gândurile pe cărarea propriei existențe, rătăcesc în furtuna matinală. Soarele, prezent pe cerul decorat insistent cu diverse nuanțe de gri, stă pitit și puțin debusolat de dezmățul furtunii. Îmi impun să cobor cu picioarele pe pâmănt, însă un zâmbet se instalează pe chipul meu puțin tulburat de intensitatea vântului și de atingerea stropilor de ploaie. Ce pământ? Refuz să cobor de aici, căci imaginea mării în furtună mă captează ca un magnet. Și dac-aș coborî, nisipul umed mi-ar pătrunde involuntar în precara mea încălțăminte, deranjându-mă. Doar noaptea a fost cu o idee mai deșteaptă ca mine căci a evadat, lăsând locul zorilor de zi, să se plimbe în vântul rece și insistent. Imobilizată de furia naturii la aproape doi metri de nisipul umed și zbuciumul valurilor, încerc să-mi creez un minim confort. Posibil să cantonez aici cel puțin jumătate de oră. Mă așez turcește pe platforma din metal a scaunului, cu gândul la patul meu cald de la hotel. Răsărit mi-a trebuit, un gând rătăcit, realist insistă să mă certe. Caut în buzunar pachetul de țigări, dar constat că lipsește. Le-oi fi uitat la hotel? Dau de telefon și fac câteva poze, plimbându-mi privirea când spre navele din depărtare, când spre nisipul ce adormise rătăcit sub ploaie.

Un zgomot puternic și ciudat răsare din mare și o dată cu el o uriașă arătare. Parcă ar fi un balaur ce aruncă foc pe gură. Privirea mea rătăcește în haos sau arhipeleagurilor marine li s-au schimbat ecosistemul? Tremur, însă bronzul și nuanța hainelor asortată cu vopseaua de pe cadrul metalic mă face pe moment nevăzută. Îmi trag o palmă, însă căldura provocată de suflul arătării mă moleșește. Scap din greșeală telefonul în nisipul de lângă amplasamentul pe care stau cocoțată. Urâtania din mare simte brusca mișcare a aparatului și se îndreaptă spre mal. Mă fac cât un purice, ghemuindu-mă într-un colț. Vântul nervos mă revigorează câteva secunde, însă simt cum un lichid călduț pășește obraznic sub mine. De ce să roșesc? În câteva minute, balaurul mă poate descoperi... Viața? O lacrimă tristă se plimbă pe cărarea construită de un proaspăt rid și rătăcește spre gâtul bronzat. Totul se poate nărui fără să apuc să rostesc un cuvânt. Parcă și furtuna a luat o pauză, uitându-se nedumerită la arătarea din mare. E noaptea minții... Ce să caute un balaur care suflă foc la malul Mării Negre? Simt cum poziția mea verticală suferă transformări radicale, iar privirea își clădește propria noapte în spatele genelor.

 

Pe cărarea dinspre Terasa Rebeca, George grăbește pasul spre postul său. E șapte și un sfert, însă plaja e aproape goală. Doar vreo trei pescăruși îl întâmpină și nisipul, care de-ar putea i-ar povesti ce-a văzut. Soarele, zgârcit în dimineața asta, pierde vremea în spatele unei perdele de nori. Tânărul salvamar face repede recensământul turiștilor ce trândăvesc rătăciți pe nisipul recent trezit de sub pătura stropilor adormiți. Cu fiecare val care rupe malul, marea își scrie în taină povestea cu silabele unui șuier sacadat. Cu fiecare rază timidă de soare care rupe bariera noroasă, ecostabilitatea prinde curaj. Și George împrumută din îndrăzneala valurilor și își plimbă trupul atletic spre aparatul de cafea situat în vecinătatea terasei, momentan închisă. Ținând cafeluța în mâna dreaptă, rătăcește printre șezlongurile a cărui lemn, bronzat de ani, îmbătrânise sub umbrarele de paie. Se așază pe un șezlong de lângă scaunul lui de salvamar. Își clătește gura cu o înghițitură de cafea și privirea sa înțepătoare descoperă pe nisipul din vecinătatera sa un... telefon? Se ridică și din grabă răstoarnă paharul, ca și când însăși lichidul din interior, obișnuit cu căldura, se ascunde pe nisipul care ușor, încet se usucă. Își plimbă privirea în stânga, în dreapta. Nimic. Rătăcit în gânduri, parcă vede ceva pe platforma scaunului său. Nu se înșelase. O femeie întinsă îi păzea scaunul, locul lui de muncă. Ce căuta dumneaei acolo? Mister, umezit cu un miros înțepător. Își caută telefonul în buzunarul gecii și formează trei cifre. La capătul firului, dispecera, puțin adormită, îi răspunde greoi.

– Am nevoie de ajutor, lângă plaja Ingrid, aproape de terasa Rebeca. Sunt George, salvamarul de serviciu...

– S-a înecat cineva?

– Nu! O femeie zace leșinată, sus, pe platforma scaunului meu...

– Îți trimit imediat ajutoare! Trimite-mi și-un coleg, eu mă voi deplasa cu dumneaei la spital, probabil va trebui să dau și-o declarație...

– Ok.

 

Pe patul de spital, Carmen, deschizându-și ochii, îl analizează pe băiețașul ce se joacă cu un smartphone asemănător cu al ei. S-ar ridica, însă perfuzia din mâna stângă o reține. Simulează o ușoară răgușeală...

– V-ați trezit, doamnă?

– Ce caut aici?

– Ați leșinat pe plajă...

– Da? Când? Nu-mi aduc aminte!

Declanșatorul proaspetelor evenimente s-a activat și Carmen, înroșindu-se, își analizează hainele. Sunt... uscate, pufoase și de împrumut. Rătăcirile ei matinale apar ca un clișeu greu de digerat. Întrebările curg în mintea ei obosită, ajutând-o să dramaticalizeze nefericita întâmplare a cărei protagonistă fusese recent. „Unde o fi balaurul? L-a mai văzut cineva?” Stupiditățile prin retorica propriilor gânduri sunt întrerupte de o îndoială usturătoare:

– V-ați rătăcit pe cărare, doamnă și ați decis să generați un popas la locul meu de muncă?

– Nu-ți plimba ironia pe o traiectorie bronzată de fenomene inexplicabile!

– Luminați-mă!

– Ești obraznic!

– Eu? Poate atotcuprinzător de universalitatea cețoasă a mesajului dumneavoastră, my lady.

Și zâmbetele unanime au aruncat la gunoi și balaurul și ploaia, căci o altă zi plină de soare și de căldură apărea pe fundal.

– Îți voi povesti totul la o cafea, dar, te rog, scoate-mă de aici. Nu sunt bolnavă...

– Prima cafea ați servit-o cu rom sau cu votcă?

– Se pare că nu cedezi. Te crezi la stand ap comedy?

– Umorul v-a salvat! Eu, un pârlit de salvamar, inițial m-am șocat admirându-vă bronzul umezit de... ploaie?

Notă de subsol:

numărul şi identitatea personajelor: 1. Carmen; 2. George, salvamarul; 3. Balaurul, arătarea din mare; 4. Dispecera de la 112

numărul de cuvinte din text: 1207

lista cuvintelor impuse în forma folosită în text:

soare: soarelui, soarele, soarele, soarele, soare, soare

căldură: căldura, cald, căldura, căldura, căldură

cafea: cafeaua, cafea, cafea, cafeluța, cafea, cafea, cafea

rătăcire: rătăcire, rătăcind, rătăcesc, rătăcit, rătăcit, rătăcește, rătăcește, rătăciți, rătăcește, rătăcit, rătăcirile, v-ați rătăcit

furtună: furtunii, furtună, furtuni, furtuna, furtunii, furtună

plimbări: plimbare, plimb, plimbându-mi, să se plimbe, plimbându-mi, se plimbă, își plimbă, plimbă, plimba

noapte: noapte, noaptea, noaptea, noapte

bronz: bronzul, bronzul, bronzul, bronzat, bronzat, bronzată, bronzul

nisip: nisipului, nisipul, nisip, nisipul, nisipul, nisipul, nisipul, nisipul, nisipul, nisipul, nisipul

cărare: cărare, cărarea, cărările, cărarea, cărarea, cărare

 

cuvintele de 15 litere: dactilografiată, intransmisibilă, întrepătrundere, experimentaseră,   ultraprogresist, necorespunzător, percheziționând, reaprovizionată, irascibilitatea, ecostabilitatea, dramaticalizeze, atotcuprinzător,  universalitatea – 13(treisprezece).

procentajul cuvintelor unice: 52 %

Vizualizări: 201

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bună dimineața, Dorinele!

Frumos subiect! Te agită, citindu-l, precum valurile...  

Dar, vorba domnului Muntean, am o mică, mică observație... scade din numărul de cuvinte,

6.6.2. – număr de cuvinte: 1200 (diferenţa faţă de normă se depunctează corespunzător).

În rest, ordonat, frumos conturat, mi-a făcut plăcere să-l citesc!

Îți mulțumesc pentru lectură, dragă Aurelia. În ceea ce privește cele șapte cuvinte în plus de norma impusă, nu cred că depunctarea ar fi prea mare. Se compensează cu punctele pe care le voi obține pentru cele 16(șaisprezece) cuvinte din 15 litere.

Nu sunt în vânătoare de premii, însă semnalele online susțin că-n proză mă scald precum în casa mea.

Promptitudinea comentariului tău e o promovare revigorantă pentru care te îmbrățișez. Acum te las, o altă idee procesează cuvinte, acțiuni și mai știu eu ce în căpșorul meu dilatat deja și-n acest mini concurs.

Să ne citim, de data aceasta în... proze spumante.

Mereu te citesc cu plăcere.

Te simt citindu-te și acest lucru mă determină să-ți apreciez talentul,

pe care eu, nu prea îl am!

Ești modestă cu tine însuți, draga mea. Talentul e un produs al multor ani de lectură, studiu, încurcat cu har. Fără har divin  munca noastră din aceste mini concursuri ar fi seacă de plăcerea de a scrie, de a citi sau aprecia ceea ce ne place. 

Aș vrea să-ți mărturisesc, și asta la „cald”, că cele două personaje - Carmen și George, au fost împrumutate puțin câte puțin din aventura mea din acest an de la malul mării. Dacă personajul feminin era o femeie necăjită, pe care am îndrăgit-o „la pachet” cu plusurile și minusurile ei, salvamarul, un băietan de 22 de ani, urma să-l „toc” într-una din prozele mele datorită multiplelor lui calități. Poate că acest concurs a dat buzna peste gândurile mele și n-am reușit să-i scot prea mult în evidență caracterul, însă anul viitor, dacă voi ajunge în Eforie, îi voi duce un exemplar din viitoarea apariție editorială, aferentă acestui concurs.

Faptul că afirmii, în plin concurs, că mă citești cu plăcere, dragă Aurelia, mă ajută să-mi „încâlcesc” cu plăcere cuvintele pe imaculata hârtie. Mă retrag... în altă proză, nu înainte de a te îmbrățișa.

Se simte că nu este în totalitate o ficțiune...

Mă bucur că ai combinat în mod plăcut realul cu ficțiunea

Vor urma și... pură ficțiune.

Ei, aici avem un text muncit...  Dacă se mai muncea un pic se scotea la 1200.  Şi cuvintele impuse sunt multe, adică folosite de prea multe ori! E o performanţă.

M-a dat peste cap însă lista celor cu 15 litere: 16! Felicitări! De aia e muncit!

În primul rând, dragă Matei, îți mulțumesc că ți-ai făcut timp să-mi citești prima proză din acest mini concurs. Te invit să-ți lași autograful și pe următoarele pe care le voi posta mâine, poimâine...

În ceea ce privește cele 7 cuvinte în plus de normă, aș răspunde printr-o glumă. Dacă mergi la piață să cumperi 3 kg cartofi și cântarul indică 3,121kg, ce faci. Spui vânzătoarei să taie un cartof în două? Așa și cu proza mea. 

În ceea ce privește repetarera multiplă a cuvintelor impuse, să știi c-am mai participat cu câțiva ani în urmă, pe Cititor de Proză la un astfel de concurs. Din punct de vedere literar, poate că umbrește valoarea textului, însă e destul de provocator să tot revi la acele cuvinte. Și în fond, nu știm ce ne rezervă finalul concursului. Domnul Muntean nu a specificat cum sunt notate existența acelor cuvinte. Dacă primesc un bonus pentru... cantitate? Cele 16 cuvinte de cincisprezece litere au și o cireașă de pe tort, mai precis un cuvânt de șaisprezece litere - arhipeleagurilor.

E muncit textul, recunosc, însă în măsura timpului meu. Când mă pun serios să scriu... SCRIU!

Ştiam eu că ceva rămăsese neterminat la mine: notările. Aşa se întâmplă când faci comentarii în afara perioadei impuse... Nota mea pentru Salvamar: 9 

Haioasă întâmplare, ce noroc pe slavamar... a crescut încet, încet suspansul... şi-atât. Dar scris îngrijit, poate chiar calculat. Poate mult prea calculat.

Mă bucură prezența dumneavoastră, domnule Johnny Em, apreciez timpul pe care l-ați acordat primei mele încercări din acest concurs. Respectuos vă invit să lecturați și celelalte proze cu care voi participa la acest mini concurs. Salvamarul pe care l-am creionat în acest text așa este. Un băiat dintr-o bucată - sincer, onest, săritor. Și unde mai pui un amănut important, zic eu. Doar vara e salvamar, în sezon! În cursul anului lucrează ca pompier și-n același timp își completează studiile la o universitate din Constanța. N-aș fi putut începe un  concurs literar în proză, venind de curând de la mare fără să-l menționez într-un fel. Întâmplarea prezentată care „crește încet și... atât” este simplă ficțiune. Nu poate crede cineva că... un balaur a ieșit din apă.

Cât despre remarca cum că scriu îngrijit, vă mulțumesc. Calculat? Aș prefera să vă răspund retoric. Cum ați vrea să scrie o fostă șahistă de performanță „agățată” de câțiva ani de literatură?

P.S. Ca un preambul la ceea ce voi mai prezenta în concurs: Scris calculat, însă suspansul (zic eu) va mai crește cu o singură excepție (proza 3). Dar să lăsăm vorbăria căci personajele mă trag de mânecă... 

Dorinele, te-au subjugat personajele așa de rău?

Eu le inventez în mers, le terorizez râzând...

Pe final cred că bat unul...

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support