Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Plimbarea soarelui pe cărarea de nori, după finalizarea proaspetei furtuni, nu poate decât să bucure suporterii echipei de fotbal ai Franței, care urmează să susțină un meci de baraj cu echipa Noii Zeelande, pe Stade de France.

Rătăciți pe gazon, oaspeții ignoră galeria franceză care încurajează lotul cu binecunoscutul mesaj: „Allez les Bleus!”. Îmbrăcați complet în albastru, francezii după o scurtă încălzire se retrag în vestiar, salutând tribuna. Neozelandezii, cu un echipament alb complet cam  necorespunzător umezelii de pe stadion, adulmecă iarba gazonului și după un contact prelungit cu balonul se retrag și ei. Vacarmul însă continuă, iar efervescențelor transmise de cele două galerii le răspunde, puțin obosit, soarele deșteptat din urgia naturii.

Partida a început de vreo douăzeci de minute, însă spectacolul fotbalistic se lasă așteptat. Patrice Evra contraatacă ca un bolid și-i pasează lui Anelka, care driblează vreo doi neozeelandezi și se apropie dureros de mult de careul echipei adverse. Balonul intră în posesia lui Malouda, care reflectează trei secunde, apoi șutează spre poartă. Încăpățânat și șocat de vacarmul atotcuprinzător, timpul cred că s-a oprit, oferindu-i șansa unui fundaș advers să-și intersecteze glezna cu piciorul fotbalistului francez. Arbitrul fluieră lovitură de pedeapsă, însă neozeelandezul Ethan, furios, împrăștie picioare pe gazon și chiar îl lovește pe un atacant francez. Ca oile se năpustesc spre el francezii, însă nu recurg la forța brațelor. În dorința de a-i tempera, mediatorul partidei apelează la fluier și ia o decizie radicală. Scoate cartonașul roșu și-l arată neozeelandezului Ethan. Spiritele s-au calmat, vinovatul părăsește suprafața de joc și partida se reia cu executarea loviturii de pedeapsă. Franța deschide scorul prin Thierry Henry, iar Ethan părăsește nervos banca de rezerve, îndreptându-se, în huiduielile publicului,  spre vestiare.

Ca hipnotizat, se schimbă și foarte nervos încearcă să iasă din incinta sportivă. Nu-l reține nimeni. În parcarea stadionului, un taximetru rătăcit așteaptă finalizarea meciului sau poate însăși șoferul, neapucând să-și cumpere bilet, dorea să-i susțină mai de aproape pe Les Bleus. Ethan se apropie de autovehicul și încearcă să comunice cu cel de la volan, însă nu reușește. Acesta îi deschide ușa din spate și-i face semn să urce, dar nu i-a trecut prin cap faptul că pasagerul său a contribuit, indirect, ca echipa sa favorită să conducă în meciul care se derula în spatele tribunei.

– Où allez-vous, monsieur?

– Nici un ciu-ciu, boule! Du-mă la... Moulin Rouge.

Taximetristul n-a înțeles aluzia, nici faptul că-l jignise, însă pornește mașina și se îndreaptă spre clădirea cabaretului.

De mult timp visa Ethan să vină aici, însă distanța de la Auckland la Paris e infinit de mare atât pentru timpul său disponibil, cât și pentru bugetul lui, nu chiar de lăudat. Plătește cursa, scoțând o bancnotă de zece dolari și coboară din taxi. Vag auzise câteva povești despre înființarea acestui cabaret, dar faptul că îi va păși pragul nu a cutezat să aspire. Respiră și inspiră de vreo trei ori, încercând să-și cimenteze gândul că trupul său va pătrunde în aventuroasa clădire. Dacă ar trebui să-i ofere o notă amplasamentului n-ar ști, fiindcă dincolo de legendă, moara situată deasupra intrării i-a luat... fața.

Lângă sala de spectacol, un francez îmbrăcat în frac, cu papion roșu la gât, ține de braț o duduie cu o rochie crem, izbitor de mulată pe trup. Dintr-o limuzină albă, două perechi de tineri emancipați, decupați parcă din revistele de modă coboară șușotind. Majordonul de la intrare, îmbrăcat și el la patru ace, le verifică biletele și-i lasă să pătrundă în interior. Ca un pumnal i-a picat lui Ethan flash-ul cu biletele. Înghite un nod în sec și face câțiva pași pe trotuarul îmbrăcat cu mister. Căldura se pierde debusolată în haina nopții, iar rătăcitul fotbalist pătrunde ca-ntr-un templu în cafeneaua din apropierea grandiosul edificiu. Analizează interiorul cu ochii unui vulpoi obișnuit să cantoneze în locuri asemănătoare. Se așază la o masă și, așteptând chelnerul, elaborează un sumar recensământ celor prezenți. Comandă un suc de portocale pe care-l bea dintr-o înghițitură.  Așteptând nota de plată își stabilește ordine în gânduri. „Da, recunosc că am greșit, dar și nesimțitul ăla de argentinian m-a taxat dublu.  Nu era suficient penalty-ul? De ce m-a dat afară?”

– E liber?

În fața lui, o domnișoară decupată parcă din alt film, îi vorbește în engleză. Învăluit de  irascibilitatea instalată pe trupu-i „flămând” se ridică și-i oferă fetei un scaun, analizându-i și blugii mulați pe picioare și decolteul obraznic. Reîntors la locul lui, privirea i se blochează în ochii de un albastru prea cuminte față de restul ambalajului. Tăcerea e ruptă de chelnerul care preia comanda:

– Două pahare de gin cu gheață, vă rog.

– Aș fi preferat o vodcă, dar... merge și gin. Eu sunt Nely și să știi că n-am vrut să năvălesc în viața ta, însă toate mesele sunt ocupate. Voi cânta aici peste zece minute și-am vrut să-mi trag sufletul. Îmi voi plăti eu ginul, nu vreau să rămân datoare. 

– Ce cânți?

– Muzică country. Îți place?

– Nu mă dau în vânt, dar te voi asculta. Cât timp durează show-ul?

– Cam o oră. Te grăbești?

– Depinde...

 Reprezentația lui Nely a durat cu tot cu bisuri mai bine de două ore, timp în care neozeelandezul a degustat aproape o sticlă de vodcă. A uitat și de cartonașul roșu și de eventuala bruftuială pe care i-o va administra antrenorul. Nely e ca un magnet viu pe care voia să-l simtă, să-l devoreze, sfărâmându-l sub coapsele sale pline de dorință.

Părăsesc localul aproape ultimii. El, împleticindu-se pe lângă biata fată, îi dezvăluie într-un limbaj grosolan intențiile sale. Provocatoarea duduie se face că nu înțelege ce spune, însă foarte degajată își lipește blugii de pantalonii lui, electrocutându-l.

– Să mergem în parc, aici ne vede lumea...

– Stai departe, Nely?

 

Nu-și mai aduce aminte ce i-a răspuns fata, însă zorii de zi îl găsesc pe Ethan părăsit pe o bancă, lângă malul Senei. Sare ca ars. Noaptea a fugit cu Nely, cu telefonul, cu toți banii care-i avea la el. Nici nu-i convins dacă „au făcut-o”... Nu mai contează asta, însă are nevoie urgentă de telefon. Avionul spre  Auckland va decola la ora șaisprezece după-masă.

În parcul îmbrățișat de liniște, jocul razelor de soare cu umbra copacilor îi adâncește nervozitatea. Un coș de gunoi interpus în calea sa e demolat pur și simplu de vârful rezistent al adidasului drept. Durerea instalată instant de-a lungul piciorului încearcă să-l liniștească. „Și, în fond, ce voi face acum în țară? Explicații, penalizări, restricții. Cred că-i momentul să-mi prelungesc vacanța.”  Nu este convins că ceea ce i se întâmplă e real și încearcă să se orienteze. Undeva, în depărtare, Turnul Eiffel se întinde spre soare. Hotărât să-și continue aventura pariziană aleargă înspre faimoasa construcție de oțel. Obosește repede. Vodca din seara precedentă i-a micșorat vizibil condiția fizică, dar nu renunță la plimbare. Chiar dacă i-a intrat nisip în pantofi și bronzul i s-a instalat rapid pe fața sa pierdută într-o lume necunoscută, scheletul de oțel îl atrage de o sută de ori mai mult ca Nely. Din vârful Turnului Eiffel va face cu mâna avionului care va părăsi capitala Franței îndreptându-se spre Noua Zeelandă și coborând la baza turnului ori își va prelungi vacanța, ori își va croi un nou destin.

 

 

Notă de subsol:

numărul şi identitatea personajelor: 1. Ethan, 2. Nely, 3. Patrice Evra, 4. Anelka, 5. Malouda, 6. Thierry Henry, 7. arbitrul argentinian, 8. suporterii francezi, 9. taximetristul, 10. majordonul, 11. tinerii eleganți, 12. chelnerul.

numărul de cuvinte din text: 1200

lista cuvintelor impuse în forma folosită în text:

soare: soarelui, soarele, soare

căldură: căldura

cafea: cafeneaua

rătăcire: rătăciți

furtună: furtuni

plimbări: plimbarea, plimbare

noapte: nopții, noaptea

bronz: bronzul

nisip: nisip

cărare: cărarea

 

cuvintele de 15 litere: necorespunzător, efervescențelor, atotcuprinzător, amplasamentului, irascibilitatea – 5 (cinci)

procentajul cuvintelor unice: 55 %

Vizualizări: 99

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Din Honolulu, iatăne şi în Paris. Observ o măiestrie în modelarea cuvintelor, frazelor, dialogurilor. Şi asta place. Cel puţin mie îmi place. Oricum aventuri, fapte, întâmplări... Nota mea: 8

Vă mulțumesc pentru promovare și notă, domnule Johnny Em.

Eh, Parisul, orașul frumoaselor iubiri... Era normal să ajungi și aici!

Acțiunea te determină să aștepți să se desfășoare, cativându-ți atenția... și te ajută să te pierzi printre cele 12 personaje. Îmi plac personajele, felul în care le-ai pus la locul potrivit și mai ales mi-a plăcut stilul tău inconfundabil pe care-l iubesc și-l citesc cu plăcere! Mulțumesc!

Nota mea, nu o voi explica, ci o voi dărui cu plăcere, este ( 10 ) pusă într-un buchet de îmbrățișări... precum un buchet de flori dăruit unui suflet frumos și drag.

Remarca ta din prima propoziție m-a determinat, dragă Aurelia, să poposesc și aici. Și proaspete fiind ultimele evenimente, mai precis câștigarea Campionatului Mondial de Fotbal de către francezi, m-am gândit c-ar da bine să menționez, începând chiar c-o secvență din fotbal. Nu întâmplător am ales ca personaje sportivi celebrii din anul 2010. Atunci mi se pare că cei menționați au strălucit, în comparație cu cei din 2018. 

De fapt, mergând pe firul epic, pentru cei ce n-au apucat încă să lectureze acest text, Ethan este prins în „ghearele” frumoasei Nely și... ce se va întâmpla, vă rog, să lecturați.

Îți mulțumesc, dragă Aurelia, pentru notă. Îți rămân profund îndatorată.

Da, interesantă inspirație... mi-a plăcut!

Și cel care a marcat (de la 11 metri) în proza mea, e astăzi secundul echipei Belgiei. O încurcătură, ce mai, la fel cum a pățit Ethan (al meu) cu „focoasa” Nely.

Interesantă! Nu-mi place fotbalul dar salut ideea! Nota mea e 8!

Popasul dumneavoastră mă onorează doamnă Gabriela. Vă mulțumesc.

Ne pălimbăm, ne distrăm, aţi ales mai tot registrul geografic... Şi are un pic de iz amoros, cu surprize bineînţeles... Merită o notă de (9)

Sunt onorată, dragă Rodica, pentru nota pe care mi-ai oferit-o. Îți mulțumesc.

Imagini pentru moulin rouge

Locul unde Ethan, protagonistul acestei proze, și-a dorit să ajungă. Din păcate n-a fost să fie...

P.S. Vă invit, cu drag, la lectură. 

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support