Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Îmi place să scriu despre animalele din pădure,

În copilărie deseori  în cort bine am dormit,

Am la nepoți peste ani multe de povestit,

Adunam ciuperci bune, dar și multe mure.

 

Când venea un iepuraș spuneam "Bine ai venit",

Chiar dacă căprioarele erau mereu singure,

Le dădeam mâncare multă să se bucure,

Cerbul mai avea în pădure mult de bocănit.

 

Așa eram în copilărie, printre brazi alergam,

Acum pădurea este săracă, este mai tristă,

Caut și acum cu privirea un cerb și un iepuraș,

 

Nu știam ce era frică, bine în râuri înnotam,

Omul neputincios la golirea munților asistă,

Urmăresc printre florile frumoase un fluturaș,

 

Vizualizări: 69

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Nicoleta, mă bucură voința ta și dăruirea în concurență

dar acest sonet este după ora 0,00...

Când am văzut că sunteți amândouă pe ultima sută de metri, v-am urmărit,

să nu intervină ceva încurcături...

Sigur, Domnul Muntean va decide, ce și cum...

Eu doar am fost un simplu cronometru. Dar, pot dărui felicitări!

Drama mea, am fost patru caprioare, singure în concurs.  Îmi pare rău, a fost un cuncurs foarte frumos. De fapt toate au fost minunate.

Vedem ce decide domnul Muntean... Știe cum să vă departajeze corect.

Eu am făcut doar galerie și v-am încurajat.

Iar cei care n-au avut timp sau curaj, sperăm să îndrăznească pe viitor!

După cum am intuit, domnul Muntean a ales corect!

Pentru multele sonete dăruite,

pentru capacitatea ta de concentrare și puterea de a lua în serios acest concurs,

eu îți voi dărui la acest sonet, nota 9, cu felicitările de rigoare!

și cu unul de sus

Ei peste finiş, dar s-a hotărât, aşa că iar "scormonim".. şi găsim "mâncare mută", şi dacă ar fi fost multă găsim o repetiţie  multă, mult în aceeaşi propoziţie... Băi da' câtcotaş mai pot fi, ce să zic!

Ca să fiu totuşi iertat acord nota 9 !

Doamnă Nicoleta, eu sincer vă mulţumesc pentru poveştile dv. "cinegetice", a fost o încântare să aflu mai multe despre cerbi şi alte orătănii ale pădurii. Remarc însă şi dârzenia şi ambiţia şi dpruirea cu care vă implicaţi. Mai rar aşa ceva!

Am ceva cuvinte şi pentru Aurelia! Dacă aş putea ţi-aş face au acum un sonet cu o "cerboaică", căci într-o singură seară am notat  38 de lucrări! Şi toate comentariile au peste 90 de cuvinte! Te aştept să mă imiţi! Şi să-ţi faci singură un sonet cu cerboaica care s-a îndoit de un cerb!

Iar pr. Muntean al nostru jurizator o propunere: găseşte o chichiţă prin regulament să prelungeşti termenul de notare. Sunte vreo 85 de poezii de citit, de analizat, de nota. este o medie de 17 pe zi. Dacă vrem obiectivitate ne trebuie mai mult tim. Găseşti tu cumva să le împaci pe toate, ce zic? Chem în sprijin toate cerboiaicele participante la concurs! 

Matei, poate ai dreptate, poate n-ai. În mod normal termenele sunt termene. Obiectiv însă, consider că e un adevărat maraton pentru o persoană să aprecieze 87 de poezii în 5 zile. Dacă o face doar de forma "intru pe pagină, văd titlul şi dau nota" - în maxim 60 min. termină. Dacă se respectă şi citeşte fiecare rând şi-l analizează atunci o medie de 17 lucrări pe zi e cam mult (ne gândim co o astfel de analiză ia cel puţin 10 min, adică ar dedica numai concursului cam 3 ore pe zi).

Aşa că până vineri 07.09.2018 la ora 20.00 putem prelungi termenul de aprecieri şi comentarii. 

Nota 

Și eu am rămas „mută” ca-n versul: „Le dădeam mâncare mută să se bucure” când a apărut această poezioară. Nu-i mai vedeam rostul...

Nu intuiesc nici legătura dintre „frică”, „golirea munților” și „fluturașul” din final. Fiindcă a fost acceptată în concurs ofer nota șase.

Vezi, tu, Dorinele, când depindem de inițiator- jurizator, ordinul se execută militărește!

Decizia domnului Muntean, referitoare la acel „fotofiniș” a fost corectă. Noi am „sărit puțin pârleazul”.

Nu zic că a fost incorectă, dar... 0,00 e 0

Pentru că suntem puse în situația în care frumosul trebuie muncit, căutat, așteptat, am ajuns la frumusețea unei flori. Când cumpărăm pliculețul din magazin, ne uităm la floarea pusă pe plic. E frumoasă, chiar colorată și ne determină s-o cumpărăm. Avem instrucțiuni pe verso, dar, nici-o dată nu vom știi din înainte, cum trebuie să procedăm să ajungem la obținerea acelei flori, apoi s-o înmulțim și să ne bucurăm de ea. Să avem grădina plină cu flori, învățăm să le iubim, să le îngrijim, cu răbdare, cu iubire. Dacă floarea în primul an are frunze ca de iarbă, sau crețe ca o fustă de țigancă, îți vine s-o eviți sau chiar s-o scoți din pământ să o înlocuiești cu alta. Aici e marea greșeală! Fiecare floare, nu o poți aprecia până nu-i vezi floarea, până nu-i vorbești, până nu o uzi și mai ales până nu ai răbdare să înflorească. Tot acest flux, te determină să fi lângă ea în evoluția ei înceată. Mă gândesc că poezia, sonetul, în acest mini-concurs, trebuie cultivată, cu răbdare, cu iubire, chiar dacă ea este în cantități mici, să ajungă să înflorească frumos.

Poate exemplul meu nu va fi înțeles, chiar necitit, dar eu cred în el!

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support