Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

 

Nicoleta Mija - Marea cântă

Soarele arde la amiază, apa mării este mai rece. Valurile mari acoperă plaja, pescărușii zboară grațioși peste umbrelele care acoperă plaja. Stau la un hotel la câteva minute de plajă, trec în fiecare zi pe lângă câțiva pescari care plecă în larg. Vin la malul mării, răsare soarele, așa fac din copilărie. Îmi place peisajul, nisipul alb, marea albastră, umbrelele din stuf, o mulțime de pescăruși zboară deasupra valurilor. Îmi place să mă plimb cu picioarele goale pe nisipul cald, locul este puțin sălbatic așa cum îmi place mie. E frumos la mare, ultimele zile din august, dimineața este mai răcoare.

Vremea este frumoasă, apa mării ...verde smarald este cam rece. Nu risc să intru acum în mare, valurile aduc la mal melci mari, sparți. După jumătatea de oră simt cum soarele mă încălzește bine, îmi fac curaj și intru printre valuri. Îmi place această plajă, este liniștită și peisajul este minunat. Nu stau mult pe nisip, îmi place să merg printre valurile mării care se sparg la mal. S-au strâns pe mal scoici mici amestecate cu melci sparți și multă verdeață. Pe terenurile amenajate tinerii joacă volei, tenis. Când am plecat de aici acum două săptămâni nici nu mai mă gândeam că o să revin la începutul toamnei.

Este o zi liniștită, soarele arde, lipsește aglomerația din luna lui Cuptor. Pe șezlong stau la soare și privesc valurile. Se apropie de mine un domn cu părul cărunt și cu un zâmbet larg.

– Bună, ce mai faci? Doamne de când nu te-am văzut!!!

– Bună, nu știu cu cine vorbesc.

L-am privit atentă și deodată râsul lui mi-a amintit de un coleg, pot să spun un prieten din copilărie. Emilian, ne jucat, mergeam la patinoar, învățam câteodată împreună. El a plecat din Brăila cu toată familia.

– Știu acum, mă bucur, câți ani au trecut..

– O viață de om, uite cum ne-am întâlnit.

Ne retragem pe o terasă la un pahar de vorbă. Vremea este mai rece, furtuna a schimbat culoarea apei, este tot mai închisă. Pescărușii s-au oprit aproape de noi, stau pe o stâncă. Valurile acoperă nisipul cu alge, ecoul vântului aleagă printre sunetele pescărușilor.

– Bine că am venit aici, a început să plouă încet.

– Nu ne-am văzut de peste treizeci de ani. Ce ai mai făcut?

– După mulți ani în care am îngrijit oamenii, m-am hotărât să am grijă de mine.

– Foarte bine, câteodată trebuie să ne mai gândim și la noi.

Marea este pentru mine libertate, vară, distracție, viață. Pe terasă se auzea muzică veche românească, Modern-Talking,Tom Jones... Am servit ceva și am început să ne amintim de acei ani în care nu aveam nici o grijă. Nu am rezistat și am dansat, așa ca în adolescență.

– Dimineața vin la malul mării, privesc cum valurile se rostogolesc spre țărm. Îmi place răsăritul și de câte ori vin aici, rămân până când apune.

– S-a oprit ploaia, te invit la un restaurant pescăresc., este și fiul meu acolo.

Am plecat, cerul era senin și un apus frumos acoperea marea. Aici veneam în fiecare vară alături de părinți. Acum suntem și noi părinți.

Ochii priveau zarea colorată, briza mângâia nisipul , stoluri de pescăruși așteptau în fața restaurantului pescăresc. Noaptea este mai rece, luna se scufundă printre stele, încet se ascunde în mare. La fiecare masă bucurie și o atmosferă atât de frumoasă. Era organizat un karaoke și fiecare cânta cum se pricepea după cântece vechi. Am cânta și eu, nu prea mă pricep, m-au susținut cei mai tineri. Cerul se-ncarcă de nuanțe vișinii, roșiatice, stele au plecat. Este alt răsărit, zorii sunt mai reci ca altă dată. Puțin obosiți am plecat fiecare spre casa lui, după a noapte minunată.

În fiecare vară marea bate la ușa sufletului meu. Iubesc marea și valurile la răsărit. Pe nisipul auriu am scris de multe ori poezii, atinsă de briza mării. Acum au dispărut, dar au rămas în suflet. Îmi place cântecul vechi al mării ce ne veghează în noapte. Vara toridă a plecat, soarele mângâie nisipul la început de toamnă. Iubesc sunetul și mirosul mării care îmi aduc aminte de copilărie. Alergam printre valuri și aveam o mare bucurie când se spărgeau de picioarele mele. Așa fac și acum, respir profund aerul sărat, atinsă de briza mării acum l-a sfârșit de august.

Zilele trecute am mai dat o fugă la mare, la sfârșit de sezon estival. A venit septembrie, toamna se odihnește la malul mării. Vremea este frumoasă, temperatura este bună pentru plajă. Nopțile sunt mai reci, nu-mi pasă este foarte frumos toamna la mare. Vara nu vrea să plece, soarele strălucește pe cer, apa este foarte bună. Îmi place să revin toamna la mare și să merg la delfinariu, este mai puțin aglomerat. Lângă țărm sufletul ascultă cântecele mării. Valul aruncă la picioarele mele o scoică mare, ascult atentă vuietul din ea. E atâta pace în lumina răsăritului, vântul se luptă cu valurile.

Merg de-a lungul pontonului de care sunt legate bărci, simt briza răcoroasă. Mi-am făcut un obicei, ascult cântecele ei. Știu un loc mai retras unde pot să ascult această muzică care mă însoțește toată viața. Aproape de malul mării, simt nisipul cald sub picioare. Frumusețea apusului se oglindește în mare. Vântul adie, simt mirosul specific al mării la sfârșitul verii. Am să iau multe imagini cu mine acasă dar niciodată nu am să simt mirosul mării. Cântecul mării mă liniștește , îmi atinge sufletul

Îmi place marea, câteodată mă tem de ea. Nu mă satur niciodată să umblu cu picioarele pe nisipul cald. Revin cu gândul când lângă foc beau un ceai cald. Sunetul mării , o mare bucurie, plimbările pe plajă printre scoici și castele de nisip mă bucură cu căldura lor. Pe plajă muzica live se amestecă cu razele soarelui la apus și la răsărit. Răcoarea îmi mângâie fața în timp ce soarele sărută marea, își ia bun rămas și pleacă. M-am oprit pe terasă, o înghețată bună și un pahar de apă. Trece timpul așa de repede la malul mării.

Linia orizontului coboară în mare. Imensitatea albastră a cerului se ascunde printre valurile învolburate .

– Am știut unde ești! Este locul unde ne întâlneam cu prietenii noștri. Cântam,, râdeam...

– Aici vin în fiecare vară, în fiecare toamnă...

– Îți promit că o să ne revedem, vreau să vin și eu la Brăila.

Seara, nisipul nu mai păstrează căldura zilei. Mă plimb pe malul mării, adun câteva scoici sidefii. Ascult marea într-o seară , simt mirosul mării reci , adun nisip, fac din palme o mică clepsidră.

Valurile furioase sparg scoicile printre fire de nisip și alge, tremură sub soare, printre frunze călătoare. Vântul aruncă valuri ruginii peste țărm. În fiecare an admir frumusețea mării, toamna. Este o zi frumoasă de septembrie, marea este liniștită, mai sunt umbrele și turiști pe plajă. Mă așez pe nisip, valurile aleargă pe nisipul rece. Caut în telefon să văd cum este vremea. Vreau să fie vară, să am o chitară, să ascult muzica mării, să privesc un răsărit de soare... Mai sunt câteva zile frumoase, zăbovesc cu privirea printre valurile înspumate. Privesc imagini, îmi scald ochii în ele, scriu o poveste. Nu-mi place să stau în cameră, merg pe plajă printre pescăruși. Printre gânduri și imagini scriu despre câteva zile la malul mării. Mă odihnesc pe terasă,este o dimineață la început de toamnă, ascult Echoes In Rain.

Vizualizări: 90

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

28 paragrafe, 93 linii (rânduri)

Nicoleta Mija - Marea canta 2

Felicitări!

Mulțumesc!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/