Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

”Vreau să plec, să fug cât mai departe, să trăiesc liberă în roua dimineții într-o armonie fizic-psihic, să nu mai existe reguli, metode, stropi de sudoare și dureri de spate sau genunchi, julituri pe la coate sau genunchi. Vreau iubire, pasiune, zile cu soare, nopți cu stele petrecute în doi, nu antrenamente cu echipa și-un antrenor stupid și zelos care merită turtit cu rost pe cărările din munte unde nu ne lasă să respirăm aerul frumos, ci ne împinge de la spate: ”Hai, iute, iute, că ne așteaptă competiția!”... O competiție oarecare nesemnificativă pentru mine, când vacanțele sunt pline de veselie, bucurie și distracții.” Așa gândea o componentă al unui lot de handbal. Nu era una fâțoasă, care făcea mutre, era chiar una muncitoare, executa tot ce i se spunea. Dar... la sfârșit de iulie ar fi vrut o vacanță la mare, nu un cantonament la munte, cu un antrenor ce nu știa decât, muncă, muncă și iar muncă, nu le lăsa nici-un răgaz, mereu găsea ceva de făcut.
În dimineața asta se trezise tare leneșă și fără nici-un chef de alergare pe cărări de munte, ci dorea să se răsfețe în fața unei cafele, să citească o carte pe care o începuse de acasă, dar n-a reușit să o mai deschidă, să asculte muzică, să clevetească cu colegele, vrute și nevrute... Nu au durat mult gândurile ei că a auzit bătăi la ușile pensiunii, nu discrete, ci stridente iar o voce răgușită striga cât putea: ”Hai, scularea, e deja târziu!! Și-a îndreptat corpul a lene și s-a dat jos din pat, nu cumva să vină dinozaurul și la ele la ușă. Cătălina, că de ea este vorba, sta în cameră cu Carmen, o fată cuminte, chiar foarte cuminte, nu avea o fire de handbalistă, dar era ținută în echipă pe post de rezervă, când cineva se accidenta, o înlocuia. Relația dintre ele era firească, doar că aveau temperamente diferite, Cătălina o zurlie, pusă pe șotii mereu, pe când Carmen o fată liniștită. Cătălina era tartorul tuturor glumelor făcute în echipă, chiar și celor ce se ocupau cu administrativul. Tehnician maseur era un tip plin de mușchi, cu pernuțe pe abdomen, brunet cu ochi albaștri, toate se uitau după el, doar Cătălina nu-l băga în seamă, i se părea prea sigur pe el, știa că-i plăcut de toate fetele și acest lucru îl făcea și mai înfumurat. Ziua de azi părea că se va desfășura la fel ca toate celelalte, trezirea, înviorarea, micul dejun, alergarea și un meci scurt, în care se mai găsea antrenorul să mai critice ceva. Antrenorul era un tip trecut de vârsta a doua, era cu un picior în a treia, un bărbat voinic și volubil în vorbire, te făcea cum îi venea când ceva i se părea nelalocul lui. Din acest motiv nu prea era agreat de fete. Doctorița era o femeie blândă și drăguță, puteai discuta cu ea orice. Fetele o plăceau foarte mult. Ceilalți, nu prea aveau tangență cu echipa doar din prisma administrativului, dacă echipamentul și grija ustensilelor necesare antrenamentelor. Meniul era făcut de doamna doctor, care îl făcea consultând echipa.
În această dimineața înviorarea și alergarea va fi coordonată de mușchiulos, care în buzunarele de la spate are mereu vise deșuchiate, cum vede o fată, e ca fluturii neconformiști. Nu se știe dacă a avut o relație cu cineva, dar avea un ”ce” pe Cătălina care mereu răspundea la avansurile lui cu câte-o boroboață. El nu înțelesese până la vârsta pe care o avea, că iubirea nu e un joc. El cucerea, se distra și pleca. Probabil credea că iubirea e o vacanță de două trei săptămâni. Cu sportiva Cătălina nu i-a mers jocul și o aștepta la cotitură, cum se spune. Nu de ieri sau azi, de ceva ani. Azi, când Cătălina a auzit că vor face gimnastica de dimineață și alergarea cu el, deja își făcuse un plan diabolic. Dar avea nevoie de întreaga echipă să poată duce planul până la capăt și aștepta momentul. S-au strâns toate în fașa hotelului să-i asculte discursul cu ce presupune ziua de azi, în care fusese desemnat de antrenor să-i țină locul.
- Fetelor, azi eu voi fi antrenorul vostru, așa că, vă rog să mă ascultați cu atenție; vom face înviorarea și alergarea în natură, nu cum o făceam până acum;
Când au auzit fetele, au crezut că va fi un antrenament de voie, mai multă plimbare pe cărări de munte, voie bună, relaxare, dar... nu au avut timp să se bucure suficient, că mușchiulosul a adăugat:
- Începem cu înviorarea, în prima parcare pe care o vom întâlni, apoi vom alerga pe drumul ce duce spre stâna ciobanului care ne aduce brânză...
Când au auzit, nu le venea să creadă, înviorare în parcare, alergare până la stâna ciobanului, era un drum de zece km, dus și întors, au început să murmure, să comenteze că este prea mult, că nu vor să facă altfel de antrenament...
- Liniște! ... i s-a auzit vocea stridentă, parcă dorea să le închidă gura, gândurile... Căpitanul de echipă, Elena, a încercat să intervină pentru a calma lucrurile:
- Domnule ” antrenor”, vă rog să ne ascultați, apoi veți hotărî cum va decurge înviorarea și alergarea; Dacă vom accepta propunerea dumneavoastră nu vom ajunge la micul dejun și dacă nu mâncăm, nu putem face antrenamentul...
-Vom ajunge, nu-ți face probleme!! Răspunse ”mușchiulosul” plin de el, parcă era un curcan cu coada înfoiată, era antrenor, nu?
Nu au reușit să-i schimbe părerea, așa că... au găsit o parcare, au făcut gimnastica de înviorare, cu mare greutate, se plimbau mașinile printre ele mai să le lovească.
După, au pornit la alergare pe o cărare greșită, s-au întors s-o găsească pe cea corectă, totul sub un soare torid și fără apă la ele, nu le lăsase să-și ia apa iar el, a uitat sticle cu apă minerală. Totul era aiurea, fără nici-o noimă, ”calități” neprofesionale. Devenise totul un val de furtună în gândul fetelor, nu știau ce să-i facă să oprească, alergare nu se numea. El la bustul gol și bronzat, ele cu bluze de trening pe ele, transpirate toate, parcă erau la saună, nu la alergare în natură. Le venea să îi dea cu ceva în ochi, cu nisip, crengi, orice, dar să-l oprească. Cum alergau ele așa și el după ele, Elena l-a rugat să se oprească puțin să-și mai tragă fetele sufletul, doar nu erau în lotul de box, să facă rezistență.
- Domnule maseur , fetele vă roagă să oprim puțin în poieniță, au obosit. 
- Nu oprim! Mergem mai departe! A răspuns răspicat.
Toate fetele l-au rugat să treacă în față rândului că știe drumul. De unde, nu-l știa, dar a trecut. Grupul fetelor a rămas în urmă, doar Cătălina care a prins momentul, rămăsese în urma lui, urmând a se împiedica de el și să cadă amândoi, ea s-a ridicat rapid, iar el s-a rostogolit într-o prăpastie plină cu copaci spinoși. După căderea simulată s-a întors la fete și au alergat spre hotel râzând și glumind. N-au știut ce s-a întâmplat cu ”mușchiulosul”, dar a ajuns noaptea târziu, julit de sus până jos, pieptul lui plin de pernuțe și coatele erau doar răni urâte.

Notă de subsol

Numărul şi identitatea personajelor: Cătălina, Elena, Carmen,Tehnician maseur ( Mușchiulosul ), antrenorul, doamna doctor, fetele

Numărul de cuvinte din text: 1200

Lista cuvintelor impuse:
Soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare

Cuvintele de 15 litere: nesemnificativă, antrenamentelor, administrativului (17 )

Procentajul cuvintelor unice: 44 %
Instrumentul folosit: wordcounter.net

Vizualizări: 101

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Garantez! Vei fi și tu surprinsă de ce va ieși! Pup

Da, categoric, da! Apucă-te serios de proză. Și nu încet. cât mai rapid.

Când mă întorc în țară, aici e o aglomerație...

mai rău decât cele 1200 de cuvinte?! 

Dar... atenție! Te apuci serios de scris - citind o carte bună! Și nu glumesc. Scrisul trebuie intercalat cu cititul, așa ca o curbă sinusoidală. Altfel iese... maglavais.

Pupici din Timișoara.

De citit citesc tot timpul, doar că nu citesc ce mi-ai recomandat tu

Să fiu sinceră când citesc, am un prost obicei să-mi notez idei, fraze într-o agendă, dar nu m-am gândit să folosesc totul în a scrie proză... le mai foloseam prin poezii.

Fără să vrei în acest text o recunoşti, ascunsă bine, pe Aurelia. Ea nu poate lăsa nimic la voia întâmplării şi nu trece cu vederea vreo ofensă! Ştie să-i dea fiecăruia ce merită!

Culmea, întrun anume fel mi-a plăcut, aşa că acord nota 9.

Pentru că am reușit să vă mulțumesc pe ultima sută de metri, pot spune că, finalul acestui concurs m-a pus pe gânduri, sigur nu mă poate schimba, dar îmi poate dărui un ”ce” pe care nu mi l-am permis. Din acest motiv vă mulțumesc tuturor pentru sprijin, pentru note, pentru mesaje și pentru că existați!

Vă simt mereu aproape și acest lucru mă bucură. Mulțumesc, domnului Muntean, pentru că ne-a dăruit o astfel de concurență, zic eu loială, în care nu premiul e cel care contează, ci felul în care putem comunica și mai ales, ne putem cunoaște citindu-ne creațiile!

  1. 1. nr. aprecieri = 6
  2. 2. nr. vizualizări = 54
  3. 3. nr. răspunsuri = 20
  4. 4. nr. comentarii valide = 15
  5. 5. media notelor = 8, 50
  6. 6. 1. nr de personaje = 6
  7. 6. 2. nr. cuvinte: = 1199
  8. 6. 3. nr. cuvinte impuse = 10
  9. 6. 4. cuvânte de 15 litere = 2
  10. 6. 5. procentajul cuvintelor unice = 51, 68% (629)
  11. 6. 6. coeficient note = 10
  12. 6. media condiţii spec. = 10,21

TOTAL NOTE: = 39,36

Gifs Animés de Patrizia Ochidea (6)

Aurelia, te-am urmărit la toate cele 3 ediţii ale miniconcursurilor. Ai fost şi eşti sufletul viu al acestora, prin comentarii şi răspunsuri îi îmbii pe toţi să ţi se alăture. Cred că aşa m-ai convins şi pe mine. Îţi mulţumesc, căci astfel şi eu mi-am dat un pic în petec.   Cu siguranţă cei ce te-au aprciat au avut în vedere în primul rând acest aspect.

În plus, toate povestirile tale deschid fereastra spre o lume aparte, te fascinează şi te îmbie să aştepţi neprevăzutul.

Mă bucur şi te felicit că eşti una dintre căştigătoare... şi poate reuşesc să-ţi vin pe urme. Mă acaparează optimismul tău! 

Mă bucur că am fost un mic imbold în a ne alătura în aceste mini-concursuri, care sunt o pârghie în cunoaștere, comunicare și a înțelege că împreună vom reuși să ne perfecționăm în ale scrisului.

Eu mă bucur că am avut ocazia să te citesc și să te înțeleg mai bine, cea pe care, de cele mai multe ori, încerci s-o ascunzi printre fraze și cuvinte. Mulțumesc, că exiști! Felicitări pentru premiu!

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support