Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Un părinte bătrân se nevoia spre împlinirea dragostei faţă de aproapele la o apă mare, unde, de dimineaţă şi până seara, el îi trecea pe oameni cu barca, care unde avea nevoie. Ce era deosebit la acesta era faptul că pe vâslele bărcii sale erau scrise două cuvinte: „rugăciune” şi „muncă”.

Într-o zi oarecare, un tânăr a urcat în barca acestuia, spre a fi trecut pe partea cealaltă a apei. Văzând cele două cuvinte scrise pe vâslele bătrânului - anume „rugăciune” şi „muncă” - şi crezând că acela nu ştie prea multe despre viaţa de zi cu zi, a zis către el:

– Moşule, cine munceşte, nu mai are nevoie de rugăciune.

Bătrânul nu răspunse nimic acestuia, făcându-se chiar că nu îl aude, însă în acel moment el încetă să mai folosească vâsla pe care era scris cuvântul „rugăciune”. Vâslind numai cu o singură vâslă, barca nici nu înainta, nici nu dădea înapoi, ci se învârtea pe loc.

Atunci, tânărul cel mândru îşi dădu seama ce vru să facă bătrânul, îşi ceru iertare şi mulţumi pentru caldă lecţie pe care i-o dădu.

 

Vizualizări: 392

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Povestea cu Charon se referă la taxa lui, a Lui Charon (la noi a ajuns până la urmă sub forma de ortul popii, bănuţul care trebuie să-l plătim pentru a trece dincolo...). DE fapt Biblioteca Cronopedia a publicat un volul de versuri al lui Nicolae Vasile intitular chiar Taxa lui Caron -http://issuu.com/johnnyem/docs/nicolaevasile-taxaluicaron - prilej cu care eu ca tehnoredctor m-am documentat mai mult.

Povestea de azi e desigur veche şi cam în aceeaşi formă în toate cultele creştine, probabil că şi la alte culte... M-a fascinat prin faptul că pune faţă în faţă 2 generaţii şi 2 direcţii: tineri - bătrâni vs. muncă - rugăciune. De data asta are căştig de cauză experienţa...

Important este să reținem semnificația, oricât de

veche sau mai puțin veche  ar fi legenda.

Sunt foarte frumoase aceste povestiri cu tâlc,

înțelepte, ar fi bine ca tinerii de azi să le

citească, ba chiar și noi, cei mai mari.

Mulțumim, domnule Ioan Muntean!

Da e importan să reţinem semnificaţia dar pentru a o reţine putem căuta în adâncurile cunoaşterii până către origini... Poveştile cu tâlc ne sunt utile la orice vârstă omenească...

până una alta aştept sî-mi spuneţi ce aţi găsit dv. V-aş sugera însă o căutare mai aparte: reflectarea subiectului în arte plastice (pictură, grafică, desen dar poate şi în sculptură şi de ce nu dramaturgie - domenii ale doumentării mai intens folosite de mine pentru că mă interesa ilustrarea lucrării respective)...

NU am sesizat că ar fi avut loc un atac la persoană, fiţi liniştit. Chiar este o plăcere să conversăm poate uneori şi în contradictoriu... (deocamdată nu a sesizat însă această nuanţă)... Charon (Caron, Kharon, Charun) ca de altfel şi Cronos (Chronos) sunt personaje mitologice care m-au fascinat şi mă fascinează. În definitiv, cu timpul (cronos) pe toţi începe a ne preocupa ideea modului de trecere "dincolo" şi cum, cine, de ce ne este călăuză pe ape sau vaduri învolburate sau nu... În legenda mitologică însă cel ce se urca în barcă o făcea fără voia lui, depindea de "obolul" pe care cei apropiaţi sa nu lui îl puneau pe ochi sau în gură... În poveastea cu tâlc de mai sus urcarea în barcă a tânărului se face cu buna lui ştiinţă, el are şi posibilitatea întoarcerii pe aceeaşi cale (inexistentă la Charon).

În acest context ştim din propria experienţă că în tinereţe suntem mai puţin aplecaţi spre rugăciune (spirit) şi mai mult spre "muncă", materialitate, distracţie, concreteţe... Tânărul reacţionează normal după mine în prima fază, dar, fiind şi el înzestrat cu înţelepciune, înţelege repede că dacă n-ai bătrâni e bine să-ţi cumperi...

  E o poveste fruoasă! Am lecturat cu interes. Varianta cu Charon îmi e cunoscută ,cel care trecea sufletele morților de pe un mal pe celălalt al Aheronului.

Foarte frumoase legendele, povestirile cu tâlc,

iar semnificația acesteia ar fi bine dacă ar fi

citită și înțeleasă de oricare dintre noi, tineri

sau cu mai mulți ani în cârcă. Valoarea învățâmintelor

ne îmbogățesc sufletul.

Mulțumim, domnule Muntean!

Lecturat cu deosebită plăcere!

Îmi cer iertare, eu văd lucrurile altfel. Dacă ar ridica vâsla “muncă”, rezultatul ar fi acelaşi. Ideea e că orice ar scrie pe vâsle, trebuiesc folosite amândouă.

Da ideea e de ale folosi pe amândouă. La Charon despre care făceam vorbire mai sus se pare că parca oricum avea numai o vâslă...

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->