amintiri temporale din faptul serii
Confuzi ,incapabili sa iubeasca bine,infideli mereu,aceste cuvinte le auzi de la femei.Dar au dreptate sau nu?Iubesc asa de rau barbatii sau iubesc in felul lor.Pentru a le face pe plac femeilor cateodata barbatii uita sa exprime instinctele sale vitale.
Diferenta dintre un barbat si o femeie este la radacina dragostei.Barbatul este un tezaur ce trebuie descoperit si in acelasi timp trebuie pus in valoare.O femeie trebuie sa valorifice ceea ce un barbat ii poate oferi,barbatul este o sursa inepuizabila,trebuie doar ca femeia sa stie sa cultive si sa culeaga ceea ce un barbat ii poate oferi..Dragostea este o nebunie si daca spun ca nu numai sexul conteaza atunci unora o sa li se para o nebunie.Si barbatii iubesc cu pasiune,cu frica iubesc in profunzime si cu intensitate.
In ultimul timp am observat ca multi barbati au o dorinta foarte mare de a fi sinceri,au vointa de a fi ascultati si de a asculta.Chiar daca unora li se pare un pic deplasat eu o spun ca si barbatii au nevoie de acceptare de admiratie,de incurajare.Si acum trebuie spus ca evolutia civilizatiei noastre a facut un progres mai mult in randul femeilor din moment ce s-a ajuns la o egalitate si barbatii romantici ,barbatii de stil vechi asa cum sunt catalogati cei care mai au un pic de romantism sunt uneori ridiculizati.
Iubirea este o relatie ce se construieste pe ”eu si tu”de aceea uneori femeile prin natura si prin esenta femeile se dubleaza ,corpul lor poate purta si un copil,in schimb barbatul este mereu mono si are o structura ce se indreapta mai mult spre el,de aceea pot spune ca iubirea este un eveniment feminin.Barbatii care accepta la propriu partea romantica se pot implica intr-o relatie autentica,si odata implicati dau totul.
Femeile ,mai ales cele care se cred mai emancipate pun in discutie increderea barbatului dar facand acest lucru pun la indoiala propria autostima,din moment ce nu are incredere in barbat se desconsidera in primul rand pe ea.Barbatul ce se simte iubit ,stie ca partenera lui asteapta ceva de la el,lucrul acesta il face sa fie mai responsabil si il face sa se implice mai mult intr-o relatie in care fiecare are posibilitatea de a se exprima si de a se comporta natural fara sa improvizeze nimic,facand aceasta relatie una mult mai bogata.
Nefiind preocupati ca nu se pot ridica la pretentiile celuilalt ,da o stare de libertate si de incredere care face sa se instaleze dragostea si iubirea.Femeile sunt facute pentru a fi iubite nu pentru a fi intelese.Barbatii trebuie intelesi pentru a avea certitudinea ca intr-adevar exista dragoste din partea lor.
sorinblog

Cum iubesc bărbaţii - de Sorin Lavric
După 40 de ani, ochiul cu care sesisezi frumuseţea feminină îşi schimba acuitatea. Atenţia se mută de pe fenomenul pur erotic al femeii pe spectacolul estetic al fiinţei ei.
Nu mai vezi crupa, gâtul sau sânii, ci fizionomia. Reţii zâmbetul, nu mişcarea şoldurilor, te atrage expresia ochilor, nu zvelteţea gambelor. Retina se cultivă şi gustul se cizelează, şi ajungi să vezi amănunte cărora înainte nu numai că nu le dădeai nicio atenţie, dar nici măcar nu ştiai că există. Într-un cuvânt, vezi amprenta stilistica a femeii, adică tocmai acele gesturi ce o îndepărtează de standardul uniformizator al modei: îi vezi ticurile, scăpările şi toanele, şi te topeşti de plăcere savurându-i stângăciile şi slăbiciunile.
Detalii care altădată te scoteau din minţi prin iraţionalitatea lor vădită – de pildă, fluctuaţiile psihice, imprevizibile şi sacadate ca intemperiile vremii, le primeşti fără iritare. Ba chiar te împaci cu completă ei lipsă de consecvenţă raţională. Îmi amintesc vorba unei femei ajunse la senectute, a cărei opinie m-a izbit prin evidenta ei amuţitoare: „Nici o femeie nu e raţională. Cum poţi să crezi că cineva făcut să nască poate fi raţională?” No comment. Opinia ei.
Pe scurt, după o anumită etapă a vieţii începi să preţuieşti abaterile de la modelul frumuseţii, nu modelul. Înainte tresăreai la vederea unor arcuimi şi unduiri, a unor rotunjimi şi orizontale. Acum vrei o scuturare a părului, o legănare a gâtului şi un zâmbet însoţit de aura unei stări de spirit. Şi îţi dai seama că e obligatoriu ca erosul să treacă prin spirit, atâta doar că regula această elementară şi veche de când lumea ajunge să te revolte abia acum, dar nu fiindcă adevărul ei ar fi vulnerabil, ci fiindcă realizezi că femeia o ştia de la început, în vreme ce tu o descoperi la o vârstă când, sub unghi endocrin, ai intrat deja pe panta descendentă.
Şi tot acum, realizezi drama intimă a psihologiei masculine, invizibilă pentru femei: cizelarea ochiului bărbătesc după 40 de ani nu este atât rodul unei rafinări estetice, cât al unei deficienţe erotice. Ţi se schimbă bioritmul, ţi se modifica ciclurile neurohormonale. Te înţelepţeşti, fiindcă îmbătrâneşti. Devii estet fiindcă nu mai ai încotro. Te cizelezi din lipsă de energie. Şi ajungi să preţuieşti estetic femeia deoarece, sub unghiul vitalităţii, ea începe să te depăşească.
Morala? Este una uşor cinică şi destul de ironică la adresa bărbaţilor acestei lumi: trebuie să apară un handicap biologic ca spiritul să-şi intre în drepturi: trebuie să te lovească revelaţia decalajului fiziologic faţă de o femeie ca s-o poţi vedea în adevărata proporţie a frumuseţii ei.

Frumos articolul...ce ghinion ca nu am intalnit si eu un barbat ce sa se asemene cu cel descris aici...Barbatul meu trecut de 40 de ani, in apogeul carieriei, realizat pe toate planurile (mai putin cel personal), traieste pe baza conceptiei ca singura modalitate in care-si poate pastra ,,tineretea'' este de a se afisa la intervale regulate de timp cu o alta ''faptura suava'' la brat...Nu conteaza ca ,,lumea lui'' a fost putin luata de surprindere de cineva ce nu a fost impresionata de aura lui masculina, nici de prestigiul lui si nici de potenta lui financiara si care nu i-a cerut niciodata nimic, nici macar putina atentie si ar fi fost capabila sa inteleaga si sa ierte orice...A preferat sa treaca mai departe fara o explicatie si fara ramas bun, considerand ca cea care ar fi inteles totul, sigur il va intelege si de data asta...
Si femeia matura, inteligenta si capabila sa se descurce in orice situatie...invatata sa rezolve situatii limita cu sange rece...ramane paralizata si incapabila sa reactioneze cand un fapt banal de viata ca acesta se intampla, asteptand doar ca Regele TIMP sa-si jace magistral rolul...ca pana la urma totul trece si totul se uita...

daca acest raspuns venea din partea unei femei, m-as fi inegrit de manie (barbatilor nu le prea place ca femeia sa aiba dreptate), dar faptul ca vine din partea unui barbat, socheaza de-a dreptul. nu ma asteptam ca un barbat sa faca asemenea concesiuni, dar nici (ce-i drept) ca o femeie sa dea dovada de atata intelegere fata de modul de a iubii al barbatilor. un articol excelent, doamna Doina! ...dar si un raspuns pe masura, domnule Munteanu!

Răspund cu o glumă !Mi se pare un comentariu bun la ultimul paragraf,la următoarea frază:””...cizelarea ochiului bărbătesc după 40 de ani,nu este atât rodul unei rafinări estetice cât al unei deficiențe erotice””.
Deci: Pe o bancă stăteau doi bărbatți privind femeile care treceau prin fața lor.La prima,care era drăguță,unul din ei il intreabă pe celălalt:””Ei ,ce zici?Drăguță,nu? Da de unde.prea slabă! La a doua :Dar de ea ce zici? Celălalt:””fundul prea jos”„...Și tot așa mereu ,la fiecare le găsea câte un cusur. ””Bine ,omule,se rățoiește primul,chiar nici una nu ți se pare frumoasă? Și răspunsul:Dragă,dacă tot nu pot face nimic,măcar să fiu exigent!...
Ei???




Femeia este esenta creatiei! Asta trebuie sa iubeasca barbatii!

Ce credeti?Asa este?
La multi ani!
(S-ar putea sa o stiti, dar mie imi place si merita sa ne amintim, acum la inceput de an, de palaria violet!)

Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu..
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile."
Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?
Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot
merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata..
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!
© 2013 Created by Lenuş.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
