Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere


               Azi, mai mult ca ieri, m-am întrebat dacă sunt prăbușită-n ploaia de cuvinte și n-am reușit un răspuns să-mi dau, minute-n șir prin gând mi-am căutat răspunsuri...
   Lucrurile minunate din jur, pentru că nu există niciun moment în care să nu se întâmple ceva minunat, ne înfloresc sufletele care pot alerga libere prin trecut, viitor sau valsează prezentul ploii de cuvinte în care ne plimbăm precum o frunză ce se alintă în ploile de toamnă târzie, reci și fără de sfârșit.
   Îndreptându-ne privirea spre cerul toamnei, de cele mai multe ori conturat cu-n cenușiu rece, vibrând la orice adiere de vânt, vom căuta anotimpul prin ploaia de cuvinte...
   Mi-e sufletul o șoaptă-n toamna ce-și pune trăirile în coșuri pline de culoare, colindând de zor melancolia plină de fiori ne aduce-n dar cuvinte.
   Nu există clipă-n care să nu simt viața vibrând printre cuvinte, uneori părbușite-n ploi, alteori scoase cu forcepsul precum un copil îmbrățișat de cordonul ombilical la naștere...
   În momentele-n care ești prezent la frumusețea ce se conturează în jurul tău poți simți cum conștiința se retrage împreună cu acele gânduri ce ne consumă energia, primim în dar curcubeie în plină toamnă, o ploaie de cuvinte colorate ce ne transformă sufletul în frumoasa primăvară și ne prăbușim în ele, conturând frumoasele poeme.
   E mult, cu mult mai mult decât gândeam, cu mult mai mult decât credeam, mă-ncurc printre cuvinte și-aș fi jurat că-mi sunt ascunse...
   Dumnezeu a creionat lumea în șase zile iar în a șaptea s-a odihnit, la început a făcut cerul, pământul, uitând de nuanța dintre cuvinte, le-a colorat de multe ori să găsească lumina care să schimbe răsăritul, apusul, culoarea cerului, modelând pe-ndelete totul.
   Când a isprăvit, fiind cam obosit, și-a pus un nor sub cap, s-a acoperit cu-n val, adormind în aroma florilor, adierea aripilor de fluturi și-n trilurile păsărilor, simțindu-se mulțumit.
   Îmi ard degetele pe frunza aproape topită de atâta ploaie la sfârșit de noiembrie, în drumul ei printre cuvinte a ajuns la castelul viselor ajutată de-un nor care acoperă necontenit lumina razelor de soare, care n-au reușit să-l îndepărteze.
   Mirosul umed al orizontului mi se răspândește-n tot corpul simțindu-mă atrasă de visul în care ploaia se oprește iar roua unei dimineți îmbrățișează verdele într-o simbioză perfectă...
   Stropii continuă și-mi biciuiesc sufletul cu tandrețe, sunt mărunți, chiar colorați, aș aștepta curcubeul, dar anotimpul nu-i permite să se nască întreg dintr-un colț de orizont la altul, e totuși toamna ce așteaptă pașii iernii...
   Zâmbesc gândind la frumusețea frunzei ce-ncolțește în fiecare primăvară îmbrățișându-mi ochii cu verdele ce se va scălda în razele soarelui ce o încălzește.
   Deschid ochii și tot ce regăsesc e același cer din care stropi de ploaie undă o frunză într-o zi de toamnă târzie în care Bacovia s-ar plimba prin ploaia de cuvinte.

*****

37 rânduri

Vizualizări: 122

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Zâmbesc și eu mărturisind că tot această imagine m-a determinat să fac prima „încercare” pentru acest concurs, însă într-o întrecere restrânsă „două frunze” plângăcioase erau prea mult pentru o zi. Voi posta mâine creația mea (proză poetică) cu condiția că-mi voi aduce aminte ceea ce-am făcut astăzi (mă refer la pașii impuși de acest concurs... )

Am citit cu drag poemul tău, dragă Aurelia. 

Pe mine m-au impresionat picăturile de ploaie care păreau mantia frunzei printre cuvinte...

Nu știu de ce, m-am gândit că am avut aceeași alegere, probabil ne era la îndemână tandemul cu timpul de afară. 

Mulțumesc, Dorinele! Pupici oltenești! Căpșoarele s-au transformat în pătrățele, nu le pot folosi.

Frunza mea (sper s-o pot posta mâine) are o altă misiune...

Imagine similară

Bună dimineața, Dornele! 

Tocmai acesta este farmecul acestui mini-concurs,

fiecare are viziunea lui, în a se prăbuși prin ploaia de cuvinte...

În ceea ce privește impunerea postărilor, eu încă fac echilibristică pe... sârmă ghimpată. Când „mă voi prăbuși lin” concursul se va apropia de final.

Imagini pentru cafea matinală gif

La cum te știu, cu siguranță ai textele finalizate, așteptăm postarea lor...

Nu chiar! Să nu uităm că am abonament la SPA și vin ostenită de acolo... Însă totul este constructiv, căci metaforele le „gândesc” în mediul acvatic, în timp ce înot. Revin cu „picioarele pe pământ” acasă și le transpun în pagină. Ei, dar când e aglomerat și valuri-valuri de stropi mă stresează... nu prea iese nici o metaforă.

În concluzie, ploaia de cuvinte impusă o „fur” tot din... lunecarea apei.

Frumos ambiant... dar ce te faci cu mine?

Afară-i frig, în casă puțină căldură, noroc că-n mine este încă primăvară

și mă ajută să mă prăbușesc în ploaia de cuvinte...

Frumoasa plimbare intr-un decor bacovian!

Mulțumesc, Ileana! 

Frumos.... Duios.... Asta deoarece „...sufletele care pot alerga libere prin trecut, viitor sau valsează prezentul ploii de cuvinte în care ne plimbăm ...” 

Asta mai ales pentru că....     

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

 

Mulțumesc, domnule Constantin!

Dacă-ar fi să desenez imaginea frunzei din toamna ploii de cuvinte,

aș avea la îndemână un zbor prin toamna vieții, uneori înalt,

alteori aproape de orizontul trăirilor cotidiene...

Din acest motiv, mă dăruiesc cu tot sufletul unei primăveri interioare!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/