Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Se plânge pământul prin lacrimi de flori,

De roua brumată căzută în zori,

De vântul ce-și caută umbra-n zenit,

De soarele care de cald a murit.

 

De mine, de tine, de dorul din noi,

Se plânge azi viața dând timpu-napoi,

De fiece clipă ce greu a trecut,

De frica de-a trece în necunoscut.

 

Și trece iar toamna cu zilele reci,

Când tu rătăcești visător pe poteci

Și plângi după dragostea care-a trecut,

Umplând veșnicia cu necunoscut.

 

Doar visul de toamnă e-același mereu,

Tânjești alergând, căutând Dumnezeu.

Dar seara se lasă cu clipele moi

Și nu plângi când viața se-mparte la doi.

Vizualizări: 64

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

 Conotatiile verbului "a plange", dau un farmec deosebit poemului.

Imi place poemul, l-am recitit cu placere.

De această dată dv. aţi postat iniţial în altă parte această poezie (în categoria mini-concurs). Am mutat-o eu aici...

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/