Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

 

Iubitul meu din necuvinte mi s-au întins atâtea aripi prin zborul de cuvinte de-mi vine să-mi colind poemele de seara până-n zori, de cele mai multe ori.

Ca năluca unui gând alunecând flămând prin pori, vii noaptea pe furiș și-mi înfășori rațiunea contaminându-mi trupul cald cu mii și mii de fiori.

Pornind prin ploaia de cuvinte, ce tainic vor să mă învingă cu sclipiri de praf din stele, mă trezești din gânduri amorțite ce-mi mușca dezinvolt din piele...

Mă scurg încet printre cuvinte ca apa unui izvor de munte când o dorință-ascunsă mă înduplecă neîncetat să-mi golesc sufletul de zăgazuri puse-n timp când clepsidra se îneca-n cuvinte rostite ca un dig în calea iubirii împlinite.

Îmi curge nisipul prin clepsidră precum nescrisele cuvinte ce se prăbușesc în mine ca ploaia peste roșul macilor sau ninsoarea mieilor din zori...

Chiar dacă troienele sentimentelor contradictorii din suflet îmi opresc cărările de vis spre tine, sărutul nelumesc ce mi-l dai, m-aprinde-n fiecare noapte gândind la tine și cobor din mugur de stele iubindu-te.

De ce ai pus covor de sentimente, împodobind cuvinte, adunând în șoapte rubin fierbinte să mă-nalțe-n vise calde și ca femeie să mă supun iubirii necontenite?

Visul tău albastru, gândul împletit cu valuri de ispită și aripi de egretă, mă conduce-n fiecare noapte spre o altă lume înflorită...

Îmi ești prelins în suflet ca un râu de apă dulce, ca ceața pe luciul lin al apei în dimineți cu vise, când răsăritul mi-aduce taina șoaptelor din ploaia de cuvinte.

Îți sunt femeia șoaptă ce-n gânduri te alintă și arde-n focul ce mocnește cu aripi de dor scăldate-n faptul serii...

Cu trupul meu suav te învăț să zbori acolo unde visul poate cânta în șoapte dintr-o liră de argint în fiecare noapte.

Prin degetele-mi subțiri îmi trec mereu petale de cuvinte, flori albastre purtate de păsări cu aripi de foc, să-ți aducă-n dar lumina din labirinturi întunecate...

Iubite îți sunt floarea de colț ce se ascunde cu dibăcie printre stânci și crește argintie în razele de soare al fiecărei dimineți.

Ești în mine ca un nufăr ce înflorește necontenit, ferit de orice privire indiscretă, chiar dacă mă mir cum de-ai putut să-ți porți pașii atât de rapid să-mi dăruiești liniștea dintr-un tablou perfect ce are rama un cer cu stele agățat în inimă ca un portret.

Mi-e teamă să te îndrum spre arșița iubirii scăldată-n faptul serii, te-ai prinde-n vraja prea multor simfonii prăbușite-n ploaia de cuvinte în serile târzii.

Nu există clipe mai frumoase în care să simți cu adevărat viața, doar când inima și gândurile ne sunt pline cu iubirea persoanei care ne dăruiește iubirea necondiționat.

*****

35 rânduri

Vizualizări: 207

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumesc, Mihaela pentru trandafir și pentru timpul acordat lecturări acestui poem în proză!

Reuşit poem în proză.  Felicitări!

Mulțumesc, Elena! Bucuroasă de trecerea ta prin ploaia mea de cuvinte!

Felicitări!

Mulțumesc frumos, doamnă Lenuș!

Mulțumesc, Dorinele pentru clip!

Fără ploaie sau bezele

Fără ploaie sau bezele

Pescăruși, cuie sau rame

V-așteptăm, căci suntem cele

Ce vor stele și nu... poame.

Și nu acceptăm scuzele

Din cuvinte econoame!

Fără ploaie sau bezele

Pescăruși, cuie sau rame

Tricotăm gânduri cu-andrele

Împrumutate din coame

De muze, din poezele

Mutate-n proză cu... clame

Fără ploaie sau bezele.

P.S. Totuși, revenind la proză

       Cu steluțele-ntr-o doză

       Scot doar trei, că-i suficient                                   

       Să-l fac și pe-altul atent.                                          

                                                                            Imagine similară       

Când ploaia de cuvinte s-a prăbușit în sufletele noastre, dincolo de stele, am vrut să fim noi, cu stiluri diferite, chiar dacă pozele au fost frunze-n ploaie, rame colorate, cuie, goliciune și ardei iute, le-am combinat prin fraze și cuvinte, dăruind poeme în proză sau proză poetică...

Mulțumesc, Dorinele, pentru rondel și frumoasele steluțe!

Frumos poem în proză.

"Pornind prin ploaia de cuvinte, ce tainic vor să mă învingă cu sclipiri de praf din stele, mă trezești din gânduri amorțite ce-mi mușca dezinvolt din piele..." O declarație de iubire din alte vremuri.

Și eu sunt din alte vremuri... 

Mulțumesc, Nicoleta, pentru apreciere și steluțe!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/