Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

  

      Mărțișorul - gingaș simbol al Primăverii, al Dragostei de viață, al Renașterii, al Credinței, al Speranței - este purtat de noi- românii de pretutindeni în lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor și se mai zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.
      În popor se zice de culoarea albă a mărțișorului că simbolizează iarna, puritatea, semnificând ințelepciunea bărbatului, culoarea roșie fiind un simbol al vitalității femeii, semnificând sângele și focul- caracteristice vieții, cele doua culori reprezentând trecerea de la albul iernii la primăvara plină de energie și de viață.
Mărțișorul este o sărbătoare veche de peste 8000 de ani. Se mai sărbătorește la bulgari (sub numele de Martenița), de asemenea în Macedonia și Albania.
      Originile sărbătorii nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari este considerată ca fiind datorată substratului comun Daco-Tracic.
      Se mai consideră de asemenea că sărbătoarea Mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Martie. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
       Cercetările arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.
        Se presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, ce era purtat de copii la gât. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an bun și productiv.
        În folclorul romanesc există mai multe legende despre mărțișor. Cele mai populare vi le propunem atenției D-oastre.



Lupta voinicului cu zmeul.



     In legendă se povestește cum într-o bună zi Soarele a coborât pe Pământ în chip de zână preafrumoasă. Însă un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, iar lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an de zile și când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă și sfântă. După o luptă sângeroasa și crâncenă voinicul a învins balaurul și a eliberat preafrumoasa fată. Aceasta s-a prefăcut înapoi in soare, s-a ridicat pe cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii au ieșit bucuroși în câmp, păsările au început din nou să cânte, copiii să joace și să se înveselească, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, iar alta roșie.   Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.



Lupta dintre bine si râu.



      În altă legendă se zice despre o femeie bătrâna Dochia care a trăit cu mulți ani în urmă și care avea o fiică vitregă pe care nu o avea la inimă.                           

      Într-o zi de iarnă cumplită baba Dochia i-a dat fetei o haină foarte murdara cerându-i să o spele la râu până v-a deveni albă ca zăpada. Fata s-a dus la râu și a spălat-o mult timp, însă cu cât o spăla mai tare, pe atât haina devenea mai neagră! Și cum muncea plângând încercând să spele haina, a apărut un tânăr frumos – Mărțișor; care a întrebat-o de ce plânge.
       Fata i-a povestit lui Mărțișor ce s-a întâmplat. Atunci Mărțișor i-a oferit o floare roșie și alta albă și a îndemnat-o să mai spele încă o dată haina și apoi să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă haina era alba ca zăpada. Bătrânei Dochia nu-i venea a crede ochilor. Ea nu s-a gândit că fiica sa vitrega va reuși să îndeplinească sarcina. Deodată a văzut floarea din parul fetei. «De unde ai floarea aceasta?»  o întrebă, "este încă iarna".
      Bătrâna crezu că primăvara a revenit și a plecat cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, așa ca a renunțat la cojoacele pe care le purta. La sfârșit a fost însă prinsă de-o vifornița strașnică. Când a ajuns în vârf i s-a arătat Mărțișor: "Vezi cât de râu este să stai în frig și umezeală" a zis el, «tu, cea care ai obligat fata cea bună sa spele iarna hainele la râu.» Apoi a dispărut.
      Bătrâna a rămas singură pe munte, a venit gerul și oile au fost transformate în pietre. De atunci roșul și albul simbolizează lupta dintre bine si râu.


Lupta Primăverii cu Iarna.



       Conform altei legende care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase.

        Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat.

        Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.



Mărțișorul babei Dochia.



       În altă legendă se spune atunci când baba Dochia păștea turma de oi, a găsit o para. Ea a legat moneda cu-n fir de ață, pe care l-a așezat pe desaga sa. Ziua in care baba Dochia a găsit paraua a fost 1 martie. Se zice ca baba Dochia a fost prima care a purtat Mărțișor.
       Mărțișorul reprezinta astfel prima zi de primăvară, momentul în care natura revine la viață și apar primele flori-ghioceii. Se zice că El aduce noroc, sănătate si fericire. In unele zone din România de baba Dochia nu se lucrează, pentru a nu supară pe baba Dochia, care v-a trimite înapoi iarna si frigu.
       Legende sunt multe si diferite, însă cert ne rămâne faptul că mărțișorul este cel mai frumos dar care vestește sosirea primăverii.   

       Simbol al binelui, talisman norocos, aducător de sănătate, iubire, bunăstare, contra de ochiului și râului.
        Dragi prieteni, vă doresc ca Mărțișorul pe care-l purtați în piept cu mândrie, să vă umple inima doar de sentimente pozitive, să vă încălzească sufletul, iar Primăvara să vă de-a energie, optimism și multă fericire.

 

       Cu drag, Petru Platica

 

Vizualizări: 118

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Imagine din Internet

 Mrs..., Dorinel!

Semnificaţia zilei de 1 martie
Ziua de 1 martie, sau mărţişorul cum se mai spune la noi, vine din antichitate. Luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vară şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Descoperirile arheologice arată că se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani. Şi pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o ată. Alte surse arătau că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lâna, negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indică statutul social.

În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, feţe şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.

Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăverii, la naşterea anului agrar. În timp, tradiţia s-a schimbat şi şnurului i-a fost adăugată o monedă de argint, care era asociată soarelui.

Mărţişorul este mai cu seamă un simbol solar. El este un simbol al Soarelui care a început să biruie amorţeala şi frigul iernii şi a cărui victorie clară va fi marcată prin echinoxul de primăvară, când zilele vor deveni mai lungi decât nopţile.

Odată cu răspândirea obiceiului mărţişorului în cadrul citadin , bănuţul originar a început să fie înlocuit cu figuri sau simboluri auspicioase ori norocoase mai mult sau mai puţin tradiţionale. Iată câteva din cele mai populare mărtişoare: – Mărţişorul cheii. Cheia este un simbol norocos semnificând posibilitatea de a-ţi găsi calea către succes sau împlinirea idealurilor.

-Mărţişorul coşarului.Coşarul , considerat un personaj norocos în România
– Mărţişorul gărgăriţei / buburuzei . Gărgăriţă este un simbol norocos , dar şi un însemn al maternităţii , fertilităţii şi mamei pământ.
-Mărţişorul potcoavei.Se spune că , pentru a avea întru totul parte de şansă în viaţă , atunci când găseşti o potcoavă trebuie să o arunci în spate, peste umăr sau să o aşezi pe un perete al casei tale.
– Mărţişorul stelei. Potrivit legendei , steaua este un simbol geometric considerat de către Pitagora a reprezenta perfecţiunea.
– Mărţişorul inimii / inimoarei.
-Mărţişorul trifoiului cu patru foi.Simbol recunoscut al norocului, trifoiul cu patru foi înglobează o semnificaţie aparte pentru fiecare frunză : faimă , dragoste, bogăţie, sănătate.
Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice. Irina Nicolau spune: “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.”

Gabriela Nagy –

 Mrs..., Lenuș!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/