Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

  

      Mărțișorul - gingaș simbol al Primăverii, al Dragostei de viață, al Renașterii, al Credinței, al Speranței - este purtat de noi- românii de pretutindeni în lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor și se mai zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.
      În popor se zice de culoarea albă a mărțișorului că simbolizează iarna, puritatea, semnificând ințelepciunea bărbatului, culoarea roșie fiind un simbol al vitalității femeii, semnificând sângele și focul- caracteristice vieții, cele doua culori reprezentând trecerea de la albul iernii la primăvara plină de energie și de viață.
Mărțișorul este o sărbătoare veche de peste 8000 de ani. Se mai sărbătorește la bulgari (sub numele de Martenița), de asemenea în Macedonia și Albania.
      Originile sărbătorii nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari este considerată ca fiind datorată substratului comun Daco-Tracic.
      Se mai consideră de asemenea că sărbătoarea Mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Martie. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
       Cercetările arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.
        Se presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, ce era purtat de copii la gât. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an bun și productiv.
        În folclorul romanesc există mai multe legende despre mărțișor. Cele mai populare vi le propunem atenției D-oastre.



Lupta voinicului cu zmeul.



     In legendă se povestește cum într-o bună zi Soarele a coborât pe Pământ în chip de zână preafrumoasă. Însă un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, iar lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an de zile și când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă și sfântă. După o luptă sângeroasa și crâncenă voinicul a învins balaurul și a eliberat preafrumoasa fată. Aceasta s-a prefăcut înapoi in soare, s-a ridicat pe cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii au ieșit bucuroși în câmp, păsările au început din nou să cânte, copiii să joace și să se înveselească, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, iar alta roșie.   Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.



Lupta dintre bine si râu.



      În altă legendă se zice despre o femeie bătrâna Dochia care a trăit cu mulți ani în urmă și care avea o fiică vitregă pe care nu o avea la inimă.                           

      Într-o zi de iarnă cumplită baba Dochia i-a dat fetei o haină foarte murdara cerându-i să o spele la râu până v-a deveni albă ca zăpada. Fata s-a dus la râu și a spălat-o mult timp, însă cu cât o spăla mai tare, pe atât haina devenea mai neagră! Și cum muncea plângând încercând să spele haina, a apărut un tânăr frumos – Mărțișor; care a întrebat-o de ce plânge.
       Fata i-a povestit lui Mărțișor ce s-a întâmplat. Atunci Mărțișor i-a oferit o floare roșie și alta albă și a îndemnat-o să mai spele încă o dată haina și apoi să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă haina era alba ca zăpada. Bătrânei Dochia nu-i venea a crede ochilor. Ea nu s-a gândit că fiica sa vitrega va reuși să îndeplinească sarcina. Deodată a văzut floarea din parul fetei. «De unde ai floarea aceasta?»  o întrebă, "este încă iarna".
      Bătrâna crezu că primăvara a revenit și a plecat cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, așa ca a renunțat la cojoacele pe care le purta. La sfârșit a fost însă prinsă de-o vifornița strașnică. Când a ajuns în vârf i s-a arătat Mărțișor: "Vezi cât de râu este să stai în frig și umezeală" a zis el, «tu, cea care ai obligat fata cea bună sa spele iarna hainele la râu.» Apoi a dispărut.
      Bătrâna a rămas singură pe munte, a venit gerul și oile au fost transformate în pietre. De atunci roșul și albul simbolizează lupta dintre bine si râu.


Lupta Primăverii cu Iarna.



       Conform altei legende care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase.

        Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat.

        Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.



Mărțișorul babei Dochia.



       În altă legendă se spune atunci când baba Dochia păștea turma de oi, a găsit o para. Ea a legat moneda cu-n fir de ață, pe care l-a așezat pe desaga sa. Ziua in care baba Dochia a găsit paraua a fost 1 martie. Se zice ca baba Dochia a fost prima care a purtat Mărțișor.
       Mărțișorul reprezinta astfel prima zi de primăvară, momentul în care natura revine la viață și apar primele flori-ghioceii. Se zice că El aduce noroc, sănătate si fericire. In unele zone din România de baba Dochia nu se lucrează, pentru a nu supară pe baba Dochia, care v-a trimite înapoi iarna si frigu.
       Legende sunt multe si diferite, însă cert ne rămâne faptul că mărțișorul este cel mai frumos dar care vestește sosirea primăverii.   

       Simbol al binelui, talisman norocos, aducător de sănătate, iubire, bunăstare, contra de ochiului și râului.
        Dragi prieteni, vă doresc ca Mărțișorul pe care-l purtați în piept cu mândrie, să vă umple inima doar de sentimente pozitive, să vă încălzească sufletul, iar Primăvara să vă de-a energie, optimism și multă fericire.

 

       Cu drag, Petru Platica

 

Vizualizări: 44

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Imagine din Internet

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support