Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Pentru luna august 2018 vă propunem, în cadrul mini-concursului Cronopedia – ediţia a treia – un mini-concurs de sonete cu tema „Poveştile cerbului”.

 

Termenul sonet este derivat din cuvântul provensal sonet și din cuvântul italian sonetto, amândouă însemnând „cântecel”. Începând cu secolul al XIII-lea a ajuns să semnifice un poem cu formă fixă de paisprezece versuri care respectă o schemă de rimă foarte precisă și o structură logică.

Structura sonetului propus pentru concurs va fi de forma: o octavă de opt versuri (formată din două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele vor afirma o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri vor rima după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c.

Se acceptă ca al nouălea vers să creeze o întoarcere (una volta), care să semnaleze o schimbare de subiect sau ton.

Întrucât la sfârşitul lunii august 2018, în Braşov se va desfăşura festivalul Cerbul de Aur (50 ani de la lansare) am ales ca temă cerbul cu ale sale poveşti. Se vor putea face referiri la cerbul festivalului dar şi la orice altă poveste cu cerbi.

 

 

REGULAMENTUL SPECIAL AL MINI-CONCURSULUI CRONOPEDIA – EDIŢIA A 4-A

 

1. Tema: Poveştile cerbului

2. gen: poezie - sonet

3. condiţii speciale:

6.6.1. – măsura versurilor va fi maxim 13-14;

6.6.2. – cuvint impuse: cerb, (orice formă flexionată, precum şi sinonime, obligatoriu la masculin, cel puţin odată);

4. Perioada de publicare/trimitere a lucrărilor propuse: 26.08.2018 - 31.08.2018. Lucrările pot fi trimise şi pe mesageria privată a organizatorului Ioan Muntean sau pe adresa fabulatortemporis@gmail.com – cu menţiunea miniconcurs4.

5. Lucrările vor fi publicate pe pagina de forum CONCURS AUG 2018, AUTORI, cu titlul sub forma: nr. sonet, nume autor – titlu sonet – (ediţia miniconcursului (ex.: 13 - Ioan Ionescu – Mi-am rătăcit timpul în vacanţă (4))

Lucrările participante se arhivează în prima formă de publicare a acestora şi această variantă va fi jurizată, orice modificări/corecturi efectuate se menţionează în comentarii.

6. Perioada de apreciere: 1.09 - 05.09.2018 ora 20.00

7. Centralizare şi publicare rezultate: 6 - 8.09.2018

8. Premiul mini-concursului: 2 exemplare din revista Taifas literar pe luna septembrie plus diplomă tipărită;

Premii speciale:

- premiul de excelenţă: autorului cu cele mai multe sonete înscrise – 1 exemplar din revista Taifas literar pe luna septembrie plus diplomă de excelenţă;

- premiul de popularitate: autorul cu cele mai multe răspunsuri/comentarii primite, cele mai multe aprecieri, cele mai multe vizite însumate (în caz că sunt mai multe sonete înscrise se va face media acestor statistici) – 1 exemplar din revista Taifas literar pe luna septembrie 2018 plus diplomă de popularitate;

Premiile nu pot fi cumulate de acelaşi autor.

9. Juriul concursului: această ediţie nu are juriu de specialitate;

10. Alte precizări: lucrările premiate vor fi publicate în revista Taifas literar pe luna septembrie 2018. Toate lucrările vor fi incluse într-un volum de sonete online. În funcţie de sponsorizări şi contribuţii acest volum poate fi şi tipărit până la sfârşitul anului 2018.

Vizualizări: 559

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un gând rebel, instalat de câteva zile, insista asupra faptului că, brașovean fiind, veți lega tema concursului din această lună de Cerbul de Aur. Îl tot alungam, dar... Am urmărit la TV toate edițiile acestui festival, însă emoția ți-o dă doar o audiție live, pe care n-o am (încă!). Cum voi scoate emoție într-un sonet despre cerb, nu știu încă. Ceea ce știu este că voi răspunde prezent și acestei provocări.

Cu sonetul sunt cât de cât familiarizată, cu muzica cântată „acolo” așijderea, deci... să înceapă aventura.

P.S. Liniște, procesez deja primul sonet, foarte personalizat. E vorba despre „Un actor grăbit”. 

Cred că da, dar ar fi păcat.

Să-l vânăm c-un vers drăguț 

Și-un sonet, poate micuț,

În muzică încurcat.

Să ne reamintim...

Dumnezeu, după ce a făcut toate animalele şi vietăţile, a orânduit apoi fiecăruia felul de viaţă şi locul unde să-şi ducă traiul.
A rânduit ca peştii să trăiască în ape, păsările să zboare prin aer; şerpii şi alte jivine în pământ; urşii, lupii, cerbii şi căprioarele în păduri şi aşa a dat fiecăruia locul de trai şi felul de viaţă.
Dintre toate animalele care trăiesc în pădure, cerbul, mai mândru şi mai încrezut în el, ceru să fie mai-marele pădurilor şi munţilor.
Dumnezeu primi să împlinească dorinţa cerbului, dar îi puse o singură condiţie şi anume:
E sigur că va putea să dobândească ascultarea celorlalte dobitoace?!
Cerbul, mândru, făgădui că da, el se simte în stare să se facă ascultat şi iubit de supuşii săi.
Dumnezeu, văzând aşa, a dat binecuvântarea cerbului şi-l trimise să-şi împlinească obligaţia.
Cerbul, plin de recunoştinţă, mulţumi lui Dumnezeu şi-i mai ceru ceva înainte de plecare, cam cu sfială ce-i drept, dar ceru.
- Doamne, ca să fiu cunoscut de supuşii mei, dă-mi un semn după care să mă deosebesc de toţi şi să fiu văzut de la depărtare!
- Să-ţi vopsesc blana în roşu? propuse Atotştiutorul, cerbului.
- Nu, Doamne, aş vrea ceva mai frumos.
- Atunci să te fac bălţat cu alb şi negru.
- Bunule Părinte, să-mi fie cu iertare, dar drept să spun, nu prea mi-ar conveni.
- Ai, ce vrei?! zise Dumnezeu puţin cam supărat, văzând că cerbul e nemulţumit.
- Doamne, eu cred că mi-ar sta bine cu o coroană mare pe cap, aşa cum se cuvine unei căpetenii peste pădurile munţilor.
- Bine, cerbule, fie precum ţi-e voia. Fiindcă ţie nu ţi-am dat coarne, cum am dat boilor şi altor făpturi ale mele, iată te binecuvântez să porţi pe cap două crengi verzi, frumoase şi rămuroase, de stejar, care să-ţi stea falnice ca două pompoane.
Şi zicând aşa, înfipse în capul cerbului două crengi verzi de stejar.
Cerbul mulţumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat şi mărirea în care l-a blagoslovit şi plecă să stăpânească pădurile.
În clipa când cerbul îşi luă rămas-bun de la Făcătorul lumii, acesta îi aminti să nu-şi uite făgăduiala.
Şi plecând cerbul la datoria lui, întări din nou făgăduiala ce făcuse lui Dumnezeu, că va şti să fie la înălţimea misiunii ce i s-a încredinţat. Dumnezeu, care ştia tot ce are să se întâmple, urmărea cu priviri neîncrezătoare cum falnicul cerb o luă la goană spre împărăţia tainică a pădurilor.
Cum ajunse la marginea pădurii, scoase cerbul un strigăt puternic, ca să adune animalele care trebuiau acum să-i dea ascultare lui, noul voievod al brazilor.
Căprioarele, caprele, viezurii, vulpile, începură chiar să se adune, pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit să le fie acum stăpân.
Un lup flămând nu voia însă să bage în seamă cele ce spunea cerbul şi în fugă se îndreptă către o stână din apropiere, pentru a-şi face rost de ceva de ale gurii.
Cerbul, se înţelege, căută să impună ascultare lupului, dar lupul, dispreţiundu-l, îi arătă nişte colţi, încât a înfiorat de spaimă pe cel care ceruse lui Dumnezeu să fie mai mare peste păduri.
Şi dacă cerbul n-o lua la sănătoasa, nu se ştie ce se putea întâmpla.
Atunci cerbul înspăimântat, revoltat şi mâniat de obrăznicia lupului, o luă în goană la Dumnezeu, să i se plângă împotriva lupului.
Cum îl văzu, Atotputernicul îi zise:
- Aşa a fost vorba, îngâmfatule? Păi nu eşti tu cel care te încumetai a te crede vrednic să te faci respectat şi ascultat de toate fiarele pădurilor?
Cerbul, ruşinat, nu putu să răspundă nimic. Înţelesese că Dumnezeu i-a împlinit voia, numai ca să-l convingă de neputinţa lui.
Îşi dădu seama acum de proverbul care s-a adeverit că: „socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea de la târg”
Văzuse că a fost necugetat şi prea mult încrezut în puterile sale, care nu erau deloc după cum îşi închipuise el. De aceea plecă capul ruşinat în faţa Atotştiitorului şi tăcu chitic.
Dumnezeu voi să-l pedepsească pe cerb, pentru că s-a încumetat să ceară ceea ce nu i se cuvenea şi nu merita, însă îl lăsă în pace zicându-i:
Să rămâi fălos precum eşti şi fricos, cum mi te credeam! Ramurile verzi şi frumoase, ce ţi le-am înfipt ca o coroană pe cap, să se usuce, rămânând numai lemnul lor, ca un semn că ţi-ai pierdut rangul de căpetenie al pădurilor.
Şi în adevăr, povestea spune că de atunci a rămas cerbul fălos, dar şi amarnic de fricos; iar acele ramuri de stejar uscate i-au rămas pe cap până azi în chip de coarne.
 
(Legende populare românești,
Litera Internațional București – Chișinău, 2002

Pentru români, în ierarhia cerească, Ion Botezătorul este sfântul cel mai de seamă, stând alături de Însuşi Dumnezeu, care Se sfătuieşte cu el şi de multe ori îl pofteşte la masă. O stranie legendă populară, cu ecouri în colinde, spune că Sânt-Ion, din nu se ştie ce pricină, când încă nici nu fusese înţărcat, a fost blestemat de maica sa ca să se facă o fiară de pădure. Blestemul s-a prins, iar Ion s-a prefăcut în cerb sau, după alte variante, un pui de căprioară. Aşa a trăit el nouă ani şi nouă zile. De aceea, în tradiţia vânătorilor români, nu se admite uciderea vreunui cerb în ziua de 29 August. De altfel, sezonul de vânătoare la cerb, în ţara noastră, începe după două zile de la Tăierea Capului Sfântului Ion Botezătorul, anume la 1 septembrie, şi ţine până la 15 noiembrie. Legenda spune că, după nouă ani, Sfântul Ion s-a făcut iarăşi om, s-a coborât la ţară şi a înălţat o mânăstire:

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/