pe marginea fântânii

[Mihai Ștefan Arsene]

pe marginea fântânii stă în căldare apa

trag de laț e ud

pentru ce realitate ai optat iubito

când iată și norii se scutură atât de rar

iar fântânile seacă odată în an

vorbim și tu nu mă auzi

odată în an te privesc

și tu ștergi cu buretele retina

pentru tine iubito prind în laț visul

și vai ce păcat la răsărit se topește