Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

       

       Îmi amintesc cu drag plaja acoperită cu scoici multicolore, pe care nu o puteam parcurge desculță, le culegeam în fiecare dimineață privind răsăritul soarelui în compania pescărușilor, era o priveliște-n care îmi scăldam sufletul vibrând emoții, sentimente, dorințe.
   Zborul lor părea o ninsoare-n plină vară, cu aripile lor albe mă îndemnau să zbor acolo unde sufletul emana iubirea, dincolo de singurătatea în care contemplam răsăritul soarelui, pe care cu greu l-am prins atât de frumos...
   Nu ai cum să nu-i îndrăgești, când apar în preajma ta îți vine să-i strângi la piept, să le șoptești viața cu toate tainele ei, să-i rogi să te ridice deasupra mării, acolo unde-și duc solia vieții, aproape de cer, de soare, chiar, de s-ar putea, la capătul lumii.
   Dacă ar putea vorbi folosind ploaia de cuvinte ne-ar șopti povești cu marinari îndrăgostiți de mare, în fâlfâitul lor de aripi am simți tristețea, plânsul, veselia, iubirea, viața celor pe care-i întâlnesc.
   Când îi văd, inima-mi palpită și-i salut, așa cum aș saluta sufletele celor pe care îi întâlnesc pe malul mări, singuri sau însoțiți, iubind răsărit de soare înălțându-se spre cer ca o flacără neînfrântă...
   Pescărușii deasupra mării jucăuși îți pătrund în suflet lin lunecând pe-o undă sclipitoare plină de lumini, iar din mare când răsar par nuferi albi ce-și unduiesc frumusețea în dimineți cu soare rar...
   Zborul lor de sus în jos, de jos sus, pare un joc al seducției prin care te salută dezinvolt pătruzându-mi în suflet, când tot ce este vis se îneacă în albastrul unei mări.
   Când îi privesc cum zburdă neîncetat îmi vine să-i iau de mână și-n gând cântarea cea mai dulce se preface-n zbor spre soarele iubirii îmbrățișată de un dor...

   O clipă plutesc pe întinderea albastră apropiindu-mă de valuri le sărut cu foc ca pe-un iubit ce se ridică din marea cea albastră nonșalant spre soare și-apoi dispare lăsându-mi un sărut pe aripi albe ale unui pescăruși sclipitor.
   Cine poate știi ce drumuri au parcurs în zbor, când zborul lor e atât de uimitor?
   Din valurile străvezi când se ridică îmi pătrund în suflet ca o melodie ce-mi dă o stare prin care aș rătăcii necontenit pe nisipul cel fierbinte lăsându-mi ploaia de cuvinte să zburde într-o foaie albă-n zbor purtată de-un vânt lin și călător...
   E-atâta pace-n jur doar pescărușii în ritmul mării fredonează un cântec sclipind între cer și mare valsând din când în când pe ape valsul iubirii până apare înserarea.
   La apus de soare par ca tufele de trandafiri sălbatici toamna când toate-n jur se sting iar stolul lor dispare având impresia că dispar în mare, lăsând în urma lor cântarea cea mai dulce din ziua care fuge.
   Nu pot uita în veci marea și pescărușii ei ce mă prăbușesc în ploaia de cuvinte prin toamnele pline cu melancolii, când uit de ani, lume și de mine în serile târzii.
   N-am cuvinte suficiente să zugrăvesc ce-mi lasă-n suflet zborul de pescăruși, căci slova e prea strâmtă din ce-aș vrea să spun, dar îmi voi transforma sufletul într-o pianină și-am să compun solfegii printre sfinți când veșnicia toată va fi cu mine geamănă în cântările fierbinți.

Vizualizări: 98

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumesc, Dorinele!

Frumoasă melodia, se mulează pe poemul meu în proză

La pieptul tău mereu m-ai adăpostit,

Un pescăruş cu aripa ne-a mângâiat,

Printre valuri ne-am îndrăgostit.

Pe cerul senin stelele s-au împrăştiat,

Pescăruşul peste tot iar nea însoţit,

Ne ne-a speriat un nor mai supărat.

Cuvântul e prea sărac ca să spună totul despre iubire.

Ai reușit să atingi ceva în sufletul meu cu acest poem frumos.

Mulțumesc, Nicoleta pentru frumoasele cuvinte și steluțele dăruite!

Ai dreptate, pescărușii sunt un zbor în iubire, ce-ți deschid sufletul printre cuvinte!

Chiar dacă acest text este ultimul în concurs...

Textul care m-a dus pe aripi de cuvinte a fost cel de-al cincilea

http://lenusa.ning.com/forum/topics/aurelia-albatros-suflet-pr-bu-i...

Ninge cu pescăruși în textul tău?

La-ntrepătrunderi totul e posibil...

Nu acceptăm însă ca un popândău

Să roadă steluțe. Ar fi oribil!

                            Imagine similară

Atâta timp cât suntem singurele ce au încercat să sară

cu mult curaj în ploaia de cuvinte, nu vom accepta în nici-un fel,

ca cineva, să ne roadă din steluțe!

Da, când reușești să zbori fără să te prăbușești prin ploaia de cuvinte, totul este posibil!

Zor de fluturi în iarnă, fulgi de zăpadă-n primăvară și țurțuri străvezi în vară...

Mulțumesc, Dorinele, pentru cuvintele frumoase și pentru steluțe!

Ei, când vrei se poate! Un text plin de sentimente, trăiri - potrivite însă pentru o proză poetică. Am constatat o obsesie în a repeta în toate textele tale "ploaie de cuvinte", dar e o ploaie neploaie, nu am găsit-o...

2 steluţe! ***

Bună seara, Rodicuțo! 

Ploaia de cuvinte, nu este? Cuvintele în frază nu par stropi de ploaie?

Mulțumesc, pentru comentariu și steluțe!

Sincer, referitor la pescăruşi aş fi vrut ceva mai mult - nu ştiu ce - dar nu-mi sună a poem în proză... 1 steluţă!

Sinceră să fiu, cu această poză m-aș fi învârtit într-o altă conjunctură, mult mai bine,

dar îmi lipsea starea de iubire pură și atunci am făcut ce am putut...

Mulțumesc, Matei pentru steluță și pentru reacția ta corectă!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/