Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii


Dragi prieteni!

  Credința în Dumnezeu  ne face mai buni la inimă și mai fericiți...

  Pildele creștine sunt minunate. Ele ne învață mereu de bună-credință, ne liniștesc și ne umple inimile de optimism și de viață. Ne îndeamă la fapte frumoase.  Sunt ca o aghiazma primită în suflet de creștini.  Reprezintă  un adevărat izvor de bine și de înțelepciune care ne potolește ceva setea sufletelor atât de uscate...   Ea poate fi potolită și mai tare  prin credință și milostenie. Prin fapte...

  Vă îndemn să luați parte activă la partea a II-a a aceastei discuții (prima parte aflându-se în grupul «Cuvinte duhovnicești»).

 

Vizualizări: 191

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ecoul vieții 



  Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat de ciudă: "Te urăsc!" Dar, imediat, un glas puternic i-a răspuns: "Te urăsc, te urăsc...!". 
  Speriat, copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania, spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său: 
- Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte? 
- Da! 
- Ia spune-i că-l iubeşti! 
- Te iubesc! - a strigat copilul şi, de îndată, văile i-au răspuns: `Te iubesc, te iubesc!..." 
- Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul. Şi, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de către oameni, în schimb dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Să nu uiţi asta! 

"Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii; odată intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduieşte omenia. Pe cel flămând, îl hrăneşte bunătatea; pe cel deznădăjduit, îl călăuzeşte credinţa, iar pe cel tulburat, dragostea " (Sfântul Ambrozie).

 

Un altfel de ecou, în imaginația mea, ar suna ca idee astfel:

Fii bun și Dumnezeu îți va trimite bunătate. Fii darnic și bogăția îți va bate-n poartă. Ocrotește-l pe cel sărman și Tatăl te va mângâia în fiecare clipă a vieții tale. Iubește-ți aproapele și dragostea își va face cuib în ființa ta.

Comori adunate 


  Într-un oraş, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viaţa n-a făcut altceva decât să strângă şi să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost milă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici în ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecând prin faţa unei biserici, i-a aruncat unui cerşetor doi bănuţi. În rest, toată viaţa lui nu a dat nimic.     Când preotul îl întâlnea şi îl apostrofa, el răspundea mereu: 
- Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranţă că şi în lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogăţii am strâns eu, nu se poate să nu ajung în rai! 
  Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi aşa, mâine aşa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se făcea că murise şi ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfântul Petru l-a întrebat: 
- Bine, omule, ce-i cu tine aici ? 
- Sfinte Petre, aş vrea şi eu să intru în rai. 
- Da` crezi tu că poţi ? 
- Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate... 
- Păi de ce n-ai spus aşa, omule, dacă ai comori strânse nu-i nici o problemă. Ia să vedem câtă avere ai la tine. 
  N-a mai putut omul de bucurie când a auzit că poate plăti. Doar toată viaţa nu făcuse altceva decât să strângă şi să strângă. A început să se scotocească prin toate buzunarele, dar, să vezi şi să nu crezi, nu mai găsea nici un ban.      Văzându-l atât de încurcat, Sfântul Petru i-a spus: 
- Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuşi ceva! 
  Şi, într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuţi. 
- Aoleu, dar de ce n-am decât atât ?! Pe pământ aveam de mii de ori mai mulţi. Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuţi ? 
- E, omule, i-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viaţă. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer. Cu ele poţi, într-adevăr, să intri în rai, dar crezi că doi bănuţi sunt de ajuns ?! În toată viaţa, n-ai dăruit decât aceşti bani unui sărman om ce aştepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă, în timpul vieţii, ai fi strâns mai multe comori cereşti, poate ai fi intrat în Rai, dar aşa... 

  Tocmai în acea clipă, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot. Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a căutat să adune comori doar în cer. Erau atâţia săraci ce aveau nevoie de ajutorul său...! 

  “Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii” - Fericitul Augustin

Citind această pildă mi-am adus aminte de bunicul (tatăl mamei mele). Era un om înțelept, născut la îmbinarea secolelor XIX și XX. Avea dumnealui o maximă pe care-mi place s-o afirm ca moștenire de la el: „Bucură-te când ai să dai și nu aștepți să primești pomană.” Așa și cu personajul de mai sus. El acumula bogății, fără să se gândească la cei nevoiași.

Am citit cu drag și apreciez efortul pe care-l depui, dragă Petru.

„Eşti bogat? Foarte bine. Eşti zgârcit? Foarte rău. Nu cei bogaţi vor fi osândiţi, ci aceia care slujesc bogăţiei.” - citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur

Adevăr sau minciună  



  Un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său: 
- Aş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi religie. Am citit multe cărţi, dar nu ştiu care sunt adevărate şi care nu. Unele spun într-un fel, celelalte altfel, eu ce să mai cred? 
- Fiule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de cuvinte frumos spuse, dar golite de duh. Ţi-ar plăcea ca cineva să-ţi dăruiască un măr tare, frumos, dar când vrei să-l mănânci să vezi că înăuntru-i tot viermănos şi stricat? Ar fi mărul acela bun de ceva? Aşa sunt şi unele cărţi: ţin mintea ocupată cu tot felul de idei, dar nu hrănesc şi sufletul. 
  Citeşte cât mai mult, dar caută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în floare şi culeg doar nectarul, nu şi alte lucruri inutile. Culege şi tu, la rândul tău, nectarul cărţilor, caută ce-i folositor în ele şi, de vei ştii să găseşti adevărul în cărţi, vei ştii să-l găseşti şi în viaţă. 
  Păgânii spun că credinţa nu este logică. Dar, de fapt, credinţa este mai presus de logică. Mintea noastră judecă după cele lumeşti şi nici pe acestea nu-i în stare să le cuprindă. Cele cereşti nu pot fi găsite astfel. Nu căuta cu mintea ceea ce trebuie să cauţi cu sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le poţi afla. Şi ţine minte: degeaba citeşti despre credinţă, dacă nu trăieşti în credinţă! 

  “Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu” (Sfântul Irineu)

 

Credința se simte în gând, faptă, cuvânt. Există sau... lipsește. E important s-o cultivăm și s-o păstrăm în viața noastră zi de zi. Ea e cea care ne va mântui.

Am citit cu drag acestă pildă și apreciez ideea ta, dragă Petru.

„Credinţa adevărată este credinţa în Adevăr.” - citat clasic din Richard Wurmbrand

Nu câștigi nimic cu asprimea!  


  Un om suferea din cauza purtării aspre a șefilor săi. Acest lucru amenința să-l umilească și să dea impresii greșite despre caracterul său. Un preot l-a primit, a pus lucrurile la punct și i-a făcut o radiografie sufletească foarte corectă: 
- Ești bun, sensibil, pașnic, ești mielul lui Dumnezeu. Dar, când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi înlăuntrul tău și, atunci, ei te judecă greșit și nu te înțeleg. În schimb, când te iau cu binișorul, ești capabil de lucruri atât de bune, încât toți rămân surprinși. Oamenii care te-au judecat greșit și te-au rănit nu cunosc fabula aceea veche cu vântul și soarele, care se certau, fiecare spunând despre sine că e mai puternic, și s-au învoit ca acela dintre ei care va da șuba păstorului ce tocmai urca muntele în acel moment, acela e mai puternic. Vântul a suflat cât a putut, dar păstorului i s-a făcut frig și s-a înfășurat și mai strâns în șuba lui. A ieșit apoi soarele de după nor, împrăștiind în jur bunătate și căldură, încât păstorul s-a încălzit și și-a scos șuba. Atunci, soarele a strigat la vânt: ”Ai văzut care dintre noi e mai puternic?” 

  Preotul concluzionă: 
- Nu câștigi pe om cu asprimea, ci cu bunătatea.

Aici, cu permisiunea ta, dragă Petru, aș adăuga ceva - atitudine! Nu aș vrea să susțin că într-o colectivitate e bine să dai cu pumnul în masă sau să te consumi tăcând. Argumentele „la cald” ajută și călesc caracterele. 

De multe ori tindem să răspundem greșit asprimii șefului, însă nu avem ochi să depistăm cauza care a provocat asprimea. Un șef nu poaste fi bun! Riscă să fie călcat în picioare de... caractere îndoielnice. 

Soluția? Cred că stă în COMUNICARE.

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support