Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii


Dragi prieteni!

  Credința în Dumnezeu  ne face mai buni la inimă și mai fericiți...

  Pildele creștine sunt minunate. Ele ne învață mereu de bună-credință, ne liniștesc și ne umple inimile de optimism și de viață. Ne îndeamă la fapte frumoase.  Sunt ca o aghiazma primită în suflet de creștini.  Reprezintă  un adevărat izvor de bine și de înțelepciune care ne potolește ceva setea sufletelor atât de uscate...   Ea poate fi potolită și mai tare  prin credință și milostenie. Prin fapte...

  Vă îndemn să luați parte activă la partea a II-a a aceastei discuții (prima parte aflându-se în grupul «Cuvinte duhovnicești»).

 

Vizualizări: 187

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

 

Cea mai bună soluţie  



  Un băieţel care se afla în vizită la bunicul său, găsi o broască ţestoasă şi începu să o studieze. În acel moment, broasca se retrase în carapacea ei, iar băieţelul încercă în zadar cu un beţişor să o scoată afară. Bunicul său îl prinse asupra faptului şi-l opri să mai chinuiască broasca. `Nu e bine cum procedezi. Vino să-ţi arăt cum trebuie procedat`. Luă broasca ţestoasă în casă şi se aşeză lângă sobă. Nu după multe clipe broasca se încălzi, îşi scoase afară capul şi picioarele şi privi la băieţel`. Oamenii sunt câteodată ca şi broaştele ţestoase, spuse bătrânul. Nu încerca niciodată să constrângi pe cineva, ci încălzeşte-l cu bunătate, şi atunci el va face cum doreşti tu, dacă îl vei sfătui de bine`.


Lupul şi câinele  


  Era odată un lup care merse la o gospodărie, privi printre leaţurile gardului şi văzând un câine, îi spuse: "Vino-ncoace! Vreau să te întreb ceva". Câinele îi răspunse: "Îmi pare rău, dar sunt legat cu lanţul". Lupul se sperie: "Cum, nu eşti liber? Şi eu care credeam că-ţi merge bine!". "Îmi merge bine, răspunse câinele. Primesc mâncare de trei ori pe zi, nu am griji pe capul meu...". "Tu nu cunoşti pădurea? Şi iepuri nu ai voie să vânezi?". "Nu, răspunse câinele, nu sunt liber. Totdeauna sunt legat". "Asta-i rău, foarte rău, deoarece pădurile sunt cele mai frumoase lucruri din cele existente pe pământ", spuse lupul. Câinele ar mai fi vrut să audă câte ceva despre păduri, dar lupul dădu din cap şi-i spuse: "Nu vreau să-ţi fac poftă. Merg la prietenii mei să le povestesc despre tine, sărăcuţul". Atunci câinele se aşeză pe pământ şi lătră într-una. Din acel moment nu se mai simţi fericit. Lupul, în schimb, se întoarse în pădure şi era foarte fericit. În iarna următoare, însă, lupul muri de foame, deoarece nu găsi nimic de mâncare.

 

 

Lecţia Mânzului 



  La poalele unui munte trăiau o iapă cu mânzul ei, care se ținea tot timpul pe urmele ei. 
  Într-o zi, iapa i-a spus mânzului. 
  - Dragul meu, acum ești destul de mare, poți să faci ceva pentru mine? 
  Desigur, mi-ar plăcea foarte mult! 
  Iapa a zâmbit și a spus fericită. 
  - Ce mânz drăguț ești! Atunci ia sacul ăsta de grâu și du-l la moară. Și i-a pus sacul de grâu în spate. 
  Mânzului nu i s-a părut greu, dar i-a zis mamei lui: 
  - Vii și tu cu mine? 
  - Atunci de ce ți-aș mai fi cerut ție să duci sacul, dacă trebuie să merg cu tine? A zis ea. Pleacă mai repede și să te întorci devreme, să luăm cina împreună. 
  Și mânzul a plecat singur la moară. 
  Ca să ajungă la moară, trebuia să treacă printr-un râu. Ajungând la malul râului s-a speriat de apă. 
  - Să trec sau să n-o trec? Mama nu este lângă mine, ce ar trebui să fac? și-a zis mânzul, dorind ca mama să fi fost lângă el. 
  Dar nici urmă de mama. A văzut numai un bivol care păștea iarbă pe malul apei. Mânzul s-a apropiat de el și l-a întreba: 
  - Unchiule bivol, poți să-mi spui dacă pot sau nu să trec apa? 
  - Apa nu e adâncă, i-a răspuns bivolul. Nu ajunge nici până la genunchii mei, cum să nu poți s-o treci? 
  Auzind mânzul, a fugit la râu. 
  - Hei, așteaptă puțin! s-a auzit o voce. 
  - Cine este? s-a mirat mânzul. 
  S-a oprit și când s-a uitat a văzut o veveriță. 
  Veverița stătea pe creanga unui copac și, dând din coada-i stufoasă, i-a zis. 
  - Nu te lua după vorbele bivolului! Apa este foarte adâncă și o să te îneci. 
  - De unde știi tu că apa este adâncă? A întrebat-o mânzul. 
  - Dacă nu e adâncă, atunci cum de s-a înecat ieri prietena mea când a vrut s-o treacă? Nu te lua după vorbele bivolului. 
  - Până la urmă râul este adânc sau nu? S-a întrebat mânzul nedumerit. 
  Mai bine mă duc să o întreb pe mama. 
  - Gata, te-ai și întors? 
  - Râul este prea adânc nu pot să-l trec. 
  - Cum să fie adânc? a zis iapa. Unchiul măgar l-a trecut de nu știu câte ori cu legătura de lemne în spate. El a spus că apa-i ajunge numai până la burtă, nu-i deloc adâncă. 
  - Așa mi-a spus și mie unchiul bivol, că apa nu ajunge decât până la genunchii lui. 
  - Atunci de ce n-ai trecut râul; 
  - Dar…veverița mi-a spus că apa-i foarte adâncă și că ieri s-a înecat prietena ei când a vrut să o treacă. 
  - Dar nu te-ai gândit bine la ce au vrut să spună ei? 
  - M-am gândit puțin, dar nu știu cine are dreptate. 
  Râzând, mama i-a spus: 
  - Ia gândește-te cât de mare este bivolul și cât de mică este veverița!… 
  - Am înțeles, a zis mânzul și a luat-o la fugă spre râu. Când să-l treacă, a constatat că apa nu era nici cum spusese bivolul, nici cum spusese veverița. De abia îi ajungea până la genunchi.

 

Mama cu opt copii

O mamă avea opt copii. Cineva o întrebă:

– „Cum faci de-i poţi hrăni pe toţi?

Mama îi răspunse:

– „Îi iubesc din tot sufletul.”

Altul o întrebă:

– „Câţi copii îmbraci şi hrăneşti?”

– „Dacă îi iubesc, nu-i mai număr.”

Imagine din Internet

 

Dragostea mamei

Un băiat de 16 ani a făcut o călătorie în străinătate… După un timp, când s-a întors acasă la aeroport îl aștepta mama lui cu lacrimi de bucurie în ochi. Când a ajuns și-a strâns băiatul în brațe cât de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.
Băiatul însă i-a spus: “mama știu că mă iubești… mult, dar dacă mă strângi așa de tare în brate în fața atâtor oameni ca pe un copil mic… mă faci de rușine!"
Cu aceste vorbe a rânit-o foarte tare pe mama lui care se gândea că… fiul ei nu se bucura din tot sufletul că o revede.
După alți 6 ani fiul ei a plecat iar într-o călătorie în străinătate și deși avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport să îl conducă, să își ia rămas bun de la el.
Dar de data aceasta nu și-a îmbrățișat fiul ci s-a întors cu spatele plângând foarte tare și zicându-i doar atât: „Rămas bun fiule și să ai grijă de tine”.
După o vreme, când băiatul s-a întors din călătorie… mama lui nu îl mai aștepta în gară… Când a ajuns acasă a găsit pe masă un buchet de flori și lângă flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o și a început să o citească, iar după ce a terminat a căzut jos plângând și distrus… era cel mai urat și rău moment din viața lui.
Iată ce scria în scrisoare:

"Fiul meu drag, cu 6 ani în urmă, când te-ai întors acasă, aveam lacrimi de bucurie în ochi și te-am strâns cu drag în brațe, dar când tu vei citi rândurile acestea… eu voi fi deja în cimitir într-un mormânt… pentru ca am murit de cancer…
Când ai plecat ultima dată nu te-am mai strâns în brate, ci ți-am întors spatele… ca să nu te fac de rușine în fața oamenilor strângându-te în brațe ca pe un copil mic… dar am plâns foarte tare pentru ca am știut că te voi vedea pentru ultima dată.
Te iubesc foarte mult și mă voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea întotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama"

Înțelepciune unei mame

  O mamă avea următoarea metodă de educaţie pentru copiii săi. Atunci când cineva dintre ei se făcea vinovat, ea nu se repezea să-l pedepsească, să strige la el ori să se plângă seara soţului, ci seara, când îşi făceau împreună rugăciunea de seară, ea se ruga pentru fiecare greşeală comisă în timpul zilei de cutare sau cutare copil. Deoarece rugăciunea se făcea cu voce tare, numai ce-i vedeai pe copii că se apropie de măicuţa lor, cerându-şi jenaţi iertare.

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support