amintiri temporale din faptul serii
...
Iarna de basm
Fulgii dansează
la fereastra aburită
unduindu-şi braţele-n văzduh
în paşi de poezie
prin troiene de lumină
sub tăcerea dimineţii
vântul sună
împletindu-şi aripile
împodobite cu stele albe
copacii îşi scutură podoaba
peste clinchetul clopoţeilor
este iarna de basm
în glasuri de copii
se aude bucuria sărbătorilor
din ochii mei,
izvor de fericire
aşez iubirea într-un vers
să lumineze
bradul de Crăciun.
...
Focul trosneşte în sobă,
E cald şi îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!
Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Şi dorul se vrea alinat.
Şi gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ţi senine
Precum al tău suflet frumos!
O vrajă e totul in jur
Şi iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopţii devin
Minuni pentru clipe ce trec.
E sfântă această pace,
Copiii mi se odihnesc.
Mă rog cu smerenie, Doamne,
Ai grijă de cei ce-i iubesc!
A venit iarna gătită-n alb decor ,
Cu fulgi pufoşi valsând ameţitor.
Se simte-n jur parfum de sărbători ,
De mult le aşteptăm nerăbdători.
Pe brazii argintii zăpada străluceşte ,
Poteca spre cabană nu se mai zăreşte ,
Mână de mână ,încet ne furişăm tăcuţi ,
Eterni iubiţi în căutarea paşilor pierduţi .
E un decor divin cu fulgi ce ne sărută ,
Mirată, cu ochi blânzi ne priveşte o ciută .
În vilă ne- aşteaptă vin fiert şi mere coapte ,
Frenetic ne iubim, ne sărutăm în noapte.
In zori de zi plecăm cu-o sanie cu zurgălăi ,
După o magică noapte, iubire cu văpăi .
Un vis ce l-am urzit de mult s-a împlinit !
Frumoasă şi geroasă iarnă, bine ai venit !
fulgii ne sărută
ne albesc în zori.
Totul –i alb
ca-n basme
norii se răzbună
apoi vine înghețul
ne provoacă ciudă.
Pleacă , pleacă iarnă !
nu mai vrem să stai
vino primăvară !
cu aspect de rai
și cu ghiocei
mândrei să- i oferi !
Donna Summer - Winter Melody
Cerul zâmbeşte tare albastru şi rece
Iarna împrăştie fluturi albi de zăpadă
Cineva alunecă mai are puţini să cadă.
O sanie gălăgiosă pe lângă mine trece,
Ninge frumos, începe să se întunece.
Fulgii, steluţe mii de argint dansează,
Se rotesc în aer şi fac multe piruete,
Brazii au pe ei ale iernii albe salopete,
Până la primăvară e mult,le păstrează.
Doar Luna priveşte totul şi este trează.
Vântule numai tu împânzeşti văzduhul,
Fulgii se agaţă de tine şi departe zboară,
Pe pământ îşi dau mâna repede şi coboară,
Mai sunt câteva zile şi trece iarăşi anul.
Vine anul cel tânar şi pleacă bătrânul.
Privesc casa acoperită de fulgi de zăpadă,
Crengile albesc ca pletele unui bătrân ,
Văntul revine, îngheaţă totul ca un suveran
Ninsoarea nu se opreşte, continuă să cadă,
Aduceri aminte vin peste mine deodată.
În liniştea albă un basm de Fraţii Grimm,
Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea…
Aşa începe povestea iernii, a ta şi a mea
Este minunată şi trebuie toţi să o citim.
Aş vrea numai în poveşti veşnic să trăim.
Ninge ca în basme, frumos fără oprire,
Fulgii plutesc tăcuţi peste covorul ienii,
Pe tine iarnă dragă te iubesc toţii copiii.
Mă bucur am mai făcut o mare cucerire,
Nepoţica mea ascultă basmul în tăcere.
Mă bosumflam foarte tare, când eram dimineața, sculat din somn.
Dar în ziua aceea, fiind pe jumătate treaz, am simțit că ceva special urma să se întâmple. Vântul își făcea mendrele, țiuind și icnind, dar cui îipăsa de ce se petrecea afară, atât timp cât totul era perfect înăuntru.
Căldura moleșitoare, creată de cele câteva lemne ce ardeau mocnit în micuța sobă de pământ, era miraculoasă, invitându-te să uiți de cele lumești.
Lenea era Cucoană mare, și din păcate eu nu duceam lipsă de așa ceva.
Într-o stare de așa zisă amorțeală, cât și de confuzie, creată de marea plăcere a somnului, am simțit palmele bunicii mangaindu-mă pe frunte, palme care erau extrem de reci și ude de zăpada care se topise în ele.
Ceea ce așteptasem de foarte multe zile, se întâmplase. Ninsese întreaga noapte, și încă ningea fără de oprire.
Neștiind ce să cred, am sărit că praștia din pat, fiind cuprins de o euforie pe care numai albul acela de vis putea ca să mi-o dea.
- Ninge, ninge, afară ninge, bunicuțo! Bunica mă privea cu căldură, zâmbind.
Cu năsucul lipit de sticlă rece a geamului, mă minunam de acea frumusețe nemaiîntâlnită... de care mă despărțea doar zidul casei. Împinși de tăria vântului, fulgii dansau piruete nemaivăzute, ca apoi istoviți, să cadă pe suprafața rece a pământului, înghesuindu-se unii în alții.
Iernile copilăriei mele în Galați, erau speciale, fără a fi noroioase, această datorindu-se și faptului că în zona noastră nu era circulație de tramvaie și mașini, care să tulbure pitorească imagine a zăpezii, din suburbie.
Băteam din palmele-mi micuțe, neavând răbdare să fiu înfofolit în haine călduroase, pentru a ieși cât mai repede afară, de unde se auzeau deja vocile gălăgioase ale copiilor din cartier.
Tincuta, Sofica, Dorina, Ionel, Nuțu, erau foarte preocupați cu lucruri importante, specifice anotimpului de iarnă. Ei erau numai câțiva din bunii mei prieteni, care dădeau zor, construind un om de zăpadă, care începuse să ia forme, chiar dacă părea a fi nu prea arătos.
- A venit Vladimir! Uitați-l pe Vladimir!
Bucuria lor era sinceră, fapt pentru care eram întotdeauna foarte fericit, atunci când luam parte la jocurile lor. Faptul că eram născut și venit de la București, oraș de care acești copii galateni, auziseră doar de la părinții lor, dar pe care ei nu nu îl văzuse niciodată, îmi crea un fel de avantaj pe care bieții de ei îl interpretau în mod greșit. Eram din Capitală...așa că !
Mă considerau un fel de șef de al lor, lucru care nu îmi făcea de fel plăcere.
Vântul își slăbise tăria, fulgii fiind mai mari și mai frumoși, lucru care îi bucura mult pe copii. Bătăile cu bulgări creau vervă mare, iar săniuțele, se mișcau rapid pe pârtia unui mic deal din împrejurimi.
Fericirea tuturor era nemărginită, fiecare agitându-se și vociferând, într-o manieră mai mult...sau mai puțin elegantă, dar cui îi mai păsa?
Fumurile ce ieșeau din coșurile caselor, aduceau un farmec deplin împrejurimilor, unde copacii acoperiți de cantități imense de zăpada, i-și aplecau crengile tot mai jos, încercând să sărute pământul.
Ningea fără de oprire! Nu auzeai pe nimeni să se plângă, chiar dacă seara se lăsa încet peste acea minunată zi, ce adusese prima zăpada.
Iarna, își intrase cu siguranță în atribuțiunile ei !
și zăpada grea în suflet
calde mângâieri
îmi țese roua peste ploape
vântul îmi oprește suflarea
și te-aștept în gândul meu
umbră mi se plimbă printre stele
și durerea-n noapte crește
te caut în maluri albe
și mi-e chipul tare trist
iarna mă îndeamnă
să fim iar amândoi
în brațe să te cuprind
trupul plânge a primăveri
iubire vreau ca tu să-mi ceri.
Iarna a sosit. Afara-i frig,la geam privesc în zare…. Perle mari și albe dansează în văzduh un dans fantastic. Florile sclipitoare de argint se țes pe geamuri…Haina argintie îmbracă,încet orașul nostru împodobit de fluturii lucitorii.Copacii par de zahăr,zgribuliți de cununa de steluțe argintii….Florile de gheață,covorul moale,apa înghețată și fulgii marii,toate ne spun…,,IARNA”…. Zăpada s-a așternut pe pământul rece ca o mantie alba și strălucitoare,cerul gri nu lasă soarele să privească pământul acoperit de plapuma rece a iernii.
Vântul se joacă prin văzduh cu norii grei de zăpadă,conturându-le forme năstrușnice.Fulgii de nea se rotesc amețitor într-o hora argintie,chemându-ne parcă să ne alăturăm lor în acest dans minunat.Un peisaj mirific…Un covor alb,pufos.
E ceva miraculos.
Oare ce o fi?
E iarna ce-a venit
Cu zăpadă ne-a împodobit.
ș-am primit-o ca pe o joacă
cu fulgi mari și steluțe de gheață
pe geamuri în fiecare dimineață.
A venit iarna mea frumoasă
cu sărbători și bunătăți pe masă,
cu bradul încărcat de sărbătoare
și bucurii pentru fiecare.
Parcă devenim cu toții mai buni
când din ramuri de brad împletim cununi
ș-așteptam Craciunul cum se cuvine
daruind din suflet, după datini creștine.
A venit iarna mea de poveste
alt anotimp ca ea nu mai este,
cu atâtea bucurii adunate împreună
cu multă dragoste și voie bună!
de-astenie de zăpadă,
plânge-n ploaie cu suspine:
Aştept ninsoarea, nu mai vine.
Iarna asta postmodernă
Şi-a lăsat magia-n bernă,
cerul norii şi-i respinge:
Aş vrea să ningă, nu mai ninge.
Iarna asta-i grav rănită
de-o ură nestăvilită,
de ger crunt între destine:
Aştept iubirea, nu mai vine.
Iarna asta e pe moarte,
stă în fulguieli deşarte.
Oare patimi vor învinge?
Aş vrea să ningă, nu mai ninge.
Copil cu sanie – lacrimi line:
Aştept un zâmbet, nu mai vine,
Omul de nea rănile-şi linge:
Aş vrea să alb, dar nu mai ninge.
Cuvinte cheie :
Frumos, duios... Cadou:
Poveşti de iarnă în lucrările pictorilor români...
Poveşti de iarnă în lucrările pictorilor români...
Poveşti de iarnă în lucrările pictorilor români...
Poveşti de iarnă în lucrările pictorilor români...
Poveşti de iarnă în lucrările pictorilor români...
... poveşti de iarnă altfel...
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor