Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

   

         

       M-am trezit fără să vreau în visul tău, te căutam prin colțurile unei rame desenate de tine sau de gândul tău, nu știu sigur.
   Cu atâtea ploi de cuvinte îmi încurcam sufletul ce-ți dorea binețe...
   Mi-aș fi dorit o mantie cu petale de suflet printre cuvintele ce deveneau din ce în ce mai reci, mai triste.
   Le-aș fi colorat precum frunzele toamnei în curcubeu, astfel decorul imaginii tale cam rubinie îmi putea umple visarea mea banală.
   Ți-aș spune că-mi sunt clipele pline de dor, de tine, dar mi-ai zdrobi vorbele cu-n zâmbet aruncându-mi iubirea-n mare să învețe să înoate...
   Dacă n-ar trebui să tac, spune-mi tu, cum să mă înalț din zări apuse, să-ți cânt, să te slăvesc, de aici de jos, când prea fragil mi-e glasul?
   Și dacă-aș vrea să fiu (o , o simplă) o poezie, o simplă poezie pe chipul tău din ramă, ar trebui să folosesc catrene pe-un câmp cu flori?
   Aș vrea să fiu un vers ce s-ar prelinge pe sufletul tău cu dor și să rămân un gram de iubire ce se oprește-n rama sufletului tău...
   Și dacă dintr-un vers m-aș transforma-ntr-o este mai mult ca un capăt de amor, pentru că în mine dorul este nemuritor...
   Versurile în strofe toate având un rol, scrise pe-un val de mare traversată de-un pod de sentimente, emoții în fior.
   Ajunsă-n fața chipului tău din ramă, nu știu prin ce împrejurare, rolul meu divin este să te contopească-n pace, iubire și flori unduite-n ploaia de cuvinte...
   Chiar de-ar fi să mă prăbușesc în sentimente, ca ploaia pe un câmp de flori, rostite de-un suflet de copil, aș transpune-n fapte un vis ce-mi colindă-n suflet ca un pescăruș prin ploaia de cuvinte cu-n dor de cer, iubire, viață și... de ce, nu și amor.
   Când mi-ai închinat surâsul am dat mâna cu iubirea și de atuncea neîncetat prin ploaia de cuvinte nespuse, prăbușită voi fi în fiecare zi, desenez cu mintea, ce nicicând n-am visat.
   Ne-am îmbrățișat sub gene, ne-am sărutat în gând, ne atingem telepatic, să ținem visul nespulberat, primăvara, vara, toamna, iar când vine iarna în fața unui șemineu bem vinul iubirii depănând amintirile din rame țesute cu pasiune și râsete multe.
   Ne cunoaștem din dorințe, eu dansez cu mintea ta, tu driblându-mi sentimente cânți și dansezi într-un joc de catifea.
   Cum timpul nu ne iartă, trece pe lână noi , vom deveni în al vieții vuiet un tablou cu-o ramă colorată-n sentimente și falduri nebune mânuite de două suflete trăsnite.
   Când firea-mi este îmblânzită și nu uit de pașii tăi, starea mea bizară în fața iubirii, începe a dansa pe strune de chitară prăbușită-n fraze și cuvinte valsând.
   Îți dau voie să-mi traduci starea și să uit de mine, răstălmăcindu-mi gânduri mii, începând cu tine, terminând cu mine într-o ramă cu chipuri de copii.

Vizualizări: 104

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Citindu-ți postarea, altfel concepută decât ceea ce-am „tricotat” eu, m-am gândit să-ți ofer în locul celor trei steluțe o melodie. Nu mi-a fost greu să trag linia și să decupez mesajul iubirii. Ascultă, te rog.

Dacă ai știi ce am pățit cu acest text?

Când l-am scris mi s-a părut bunicel și-am trecut să-l pun unde trebuie, dar ce să vezi?!

Nu-mi ieșea cum doream... și l-am modificat de l-am încurcat, având ce descurca m-a apucat transpirația Pentru ce? Pentru a transpune prin ploaia de cuvinte, iubirea!

Mulțumesc, Dorinele! Să fii iubită!

Lângă șemineu bem vinul iubirii, rămânem îmbrățișati la venirea serii. Timpul trece prea repede, rămân amintiririle colorate de sentimente, Frumos!

Mulțumesc, Nicoleta pentru steluțe și apreciere!

Rama iubirii are mereu idei, din cele mai frumoase,

doar ne așteaptă să le aranjăm frumos printre fraze

când ne prăbușim în ploaia de cuvinte...

Și dacă iubirea alunecă-ntr-o ramă

Prinde-o de mână, nu ezita

Să-ți lași sentimentele-n vamă.

Cu zâmbete-ți împodobește recuzita.

Nu stele, inimioare-ți dăruiesc,

Tot trei c-așa cere concursul -

De apreciezi s-oferi în mod firesc

Like-uri și stele pe tot parcursul.

                                                  

Mulțumesc, Dorinele, pentru tot!

Ai dreptate, nu steluțele sunt cele mai valoroase,

ci inima dăruită în multiplul de trei!

Concursul este doar pentru a ne exprima prăbușirea în ploaia de cuvinte,

simpatia și respectul reciproc ne dă valoarea cea mai importantă!

Și dacă-aș vrea să fiu o , o simplă 

Aurelia, am citit cu plăcere această proză poetică compusă de tine pe marginea fotografiei alese. În parte textul se desprinde din imagine, în parte e poate un gând de ploaie de cuvinte. Am pus mai sus o părticică ce nu am înţeles-o, o omitere la redactare, o greşeală de sitem (oricum nu m-a influenţat la apreciere). Îţi acord cu drag 2 steluţe! 

**

Ai dreptate, ce-o lipsi de a rămas așa gol între o și-o virgulă???

Eram curioasă să văd cine observă defecțiunea?! Domnul Muntean sigur o observa!!

Mulțumesc, Rodica, că ai fost atentă!

Și pentru steluțe, dar ele contează mai puțin!

O transpunere prin rame şi cuvinte de 2 steluţe!

Mulțumesc, Matei, pentru steluțe!

Rama, ascunde ceva,

cum fiecare dintre noi am dori să descoperim ce,

este greu să ne imaginăm corect misterul... 

Comparând textul acesta cu cel similar al Dorinei parcă nu aş simţi mare diferenţă. Acord în concluzie tot 2 steluţe!**

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/