Prizonierul din cafea

 

Se înalţă oboseala din mine

Ca norul de pe munte, sau ceaţa din văi,

Când se amestecă norul cu ceaţă. Undeva sus

(Pe la mijoc de codru verde),

Ţi-am trecut ţie o parte din povară clipei

De-acum (care e dulce), din povară clipei de ieri,

Un ieri lung-prelung.

 

Stau cu un pahar cu „toc înalt” în mână

Din care am sorbit doar cafea.

Ar trebui să încep să scriu şi eu cu tocul,

Versuri cu toc înalt, e frumos zici,

Dar acestea ce sunt?

Orice prilej de a-ţi spune te iubesc e nimerit

Deci un toast dis-de-dimineaţă

Cu o cupă de cafea.

Să închinăm acest pahar pentru tot ce vedem în jur.

„Or să creadă că e patriotică”. Şi, ce, nu e?

Mă gândesc la această cameră.

La această măreaţă dezordine, care apropie oamenii

Pentru vecie.

Sunt clipele cu care ne răscumpărăm viaţa

Cum muntele plăteşte cu ferigi dreptul la stânci,

Plătim aceaste mici gungureli, oftaturi, snopeli

(Leşinaţi, înviaţi cu apă şi înfăşuraţi în trei cearşafuri!)

Urcuşul spre culmea de unde ne vedem noi cel mai bine,

Noi cei întregi, noi cei adevăraţi, noi cei de

La ţărmul dragostei -

 

Nu simţiţi undeva, departe, un val izbind ţărmul?

Lasă pe mal alge mototolite,

Ca foile pe care încerc să te

Descriu şi care s-au învălmăşit

Printre cearşafuri, perne -

Ce voiam să spun? Asta. Atât.

„E foarte bine”. „Bineînţeles”.

 

Vizualizări: 55

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bună dimineața, domnule Muntean! Mulțumim pentru cafea și poezie!

Pentru că am vrut să fiu în tandem cu poezia lui Marin Sorescu, am căutat o imagine cu un el

prizonier în cafea, spre surprinderea mea, am găsit doar cu-o ea... am racolat-o, dar nu m-am

lăsat și am procesat eu una, cu un el, să nu se supere nici el, nici ea,

i-am făcut în final prizonieri pe amândoi

Și pentru că este luni, ce dă startul unei noi săptămâni din noiembrie, mi-aș permite,

într-o dimineață, în care ceața mă învăluie, să vă doresc o zi în care dorințele să prindă

aripi (nu contează de care) și să zboare, cu sufletul curat, acolo unde vă doriți și să fiți fericiți,

dar, nu uitați: Fericirea se află unde nu vă așteptați!

        Imagini pentru cafea de toamnă

                      Bună dimineața!

Bună dimineața, dragilor! 

Eu care nu-l iubeam pe Marin Sorescu în tinerețe, iubindu-l pe Minulescu, la un moment dat,

am cumpărat o carte cu poeziile lui... și cum e normal, când cumperi o carte o răsfoiești repede,

de atunci am început să-l îndrăgesc, la fel și cu Nichita Stănescu...

Azi mi-am permis să postez această poezie a lui Sorescu, sper să vă placă.

Am atins incredibilul...

Am atins incredibilul
Şi m-am instalat în el,
Cât de cât.

Dar e numai partea de la suprafaţă,
Pojghiţa.

Există nenumărate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ţi vine să crezi).
Ca foile nenumărate
Ce îmbracă un bulb.

Şi centrul de foc al incredibilului
Miezul, sâmburele
De necrezut al necrezutului
Este şi el un început.
Partea de la suprafaţă,
Pojghiţa...

Şi tot aşa.

Autor Marin Sorescu

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support