Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

 

Iar tu călcai pe stele-ncet, cu pașii moi

ca o regină sigură pe sine,

vedeam cum moare amintirea-n tine

și cum se adâncește distanța dintre noi.

 

Sunt stele zigurate ca firul de trifoi

Prin care zăbovești cu-asupra de măsură

Resimt atunci același gust amar în gură

Și cum se adâncește distanța dintre noi

 

Lumina dimineții te-mpinge înapoi

În haosul ceresc ca într-o perlă

Nu mai aud decât același plâns de mierlă

Și cum se adâncește distanța dintre noi.

 

Mi te-amintesc aievea…era o zi de joi:

iar tu călcai pe stele-ncet, cu pașii moi…

Vizualizări: 147

Răspunsurile pentru această discuţie sunt închise.

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumesc, Aurelia!

Să calc pe stele? Mi-aș dori...

Dar pasul meu e dur, greoi

Și-aleargă adeseori

În timp ce gându-mi scrie ronsete-n... convoi.

Nota o dau „până joi”: 

Frumoasă ronset, însă în strofa doi nu ai pastrat rima ca în primul catren abba, abba...

Visătoare printre stele, ai dăruit versuri pline iubire.

S-ar fi vrut a fi ronset, dar rimele abba/abba/acca/aa nu se aplică în cazul celui de al doile catren. În rest remarc o oarevare gingăşie ce mă acaparează...  Şi interesant rimele sunt de rang 2-3-4...

Nota mea însă este...  (7)

Apropo, domnule Conţu: îmi sunteţi dator cu o adresă!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/