Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Ion Minulescu

Romanţa ei

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,

O cupă de cristal,

Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră –

Simbolul unui rendez-vous banal –

Oricine-ai fi, să intri fără teamă,

Căci gura mea te-aşteaptă

Şi trupul meu te cheamă!...

Necunoscut, sau prieten vechi,

Nu-mi pasă!...

Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,

Căci casa mea e casa tuturora,

E madrepolul magic de mărgean

Spre care năvile-şi îndreaptă prora,

Să-şi caute-adăpost în plin ocean...

Şi-aşa cum sunt -

Femeie sau fecioară,

Plebeie anonimă sau regină -

Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie

Şi-oricine-ai fi,

Al meu eşti pe vecie!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Bine-ai venit, preludiu de chitară!...

Bine-ai venit, final de mandolină!...

Sursă foto: tumblr_p1ezb4xakl1wh3b4bo1_500.jpg (500×739)

Vizualizări: 72

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Şi-aşa cum sunt -
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină -
Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie

Mulțumesc! Îl iubesc pe Minulescu! 

O zi frumoasă!

Mulţumesc Aurelia, şi eu îl iubesc!

Multaşteptatei

De când te-aştept!...
Sunt ani...
Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...
Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Şi-n plânsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt'dată
Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
Amanţii,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute...
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Şi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
Pe ţărmul nalt ca şi terasa
Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa...
Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
Spre ţărmul unde stam de strajă,
Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
Îmi spuseră c-aştept zadarnic...
Şi azi viorile-n surdine...
Ce-mi plâng ciudatele romanţe
Mai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...

Cântecul nebunului

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

Eu recunosc, sunt nebună!

Fotografie

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support