Sanctuarul viselor (Visele nu mor niciodată)

[BOTA CLAUDIA]

Sanctuarul viselor

Autor: Claudia Bota

 

În sanctuarul viselor noastre stau,

Și răsucesc clepsidra pe toate planurile,

Cheia deschide inima cât mai adânc,

Nu ai atins eternitatea și nici bucuria nu s-a revărsat,

Călătorești cu luntrea între ape până cauți floarea de lotus,

Încercări pline de lumină sub chipurile zugrăvite din catedrală,

Durerile au spintecat cerul însângerat de lumină,

Îngerul tău traversează cu tine visele ce te-au cuprins,

În zorii dimineții îmi atingi capul în lanul de maci înroșiți în amurgul tainic,

Când nu sunt cu tine gândul tău rupe visele construite în dimineți,

Mă privești pe geam și nu știi dacă a fost un vis sau realitate,

 "Copila mea! "strigi cu disperare:”viața nu iartă pe nimeni!”

În urmă a rămas o brățară ce a brăzdat cearșaful nopții,

Oare când vom mai fi ca întâia oară?

[Mihai Katin]

 "Copila mea! "strigi cu disperare:”viața nu iartă pe nimeni!”

...dar eu,eu pe cine voi ierta?

sau  cine va cere aceasta iertare  când 

în jur e o goana și  doar  la amiaza

ii vad potoliți  și  strânși   laolaltă

eu,eu pe cine sa iert

când iertare o  cer

nu pentru  mine

ei  se cufundă în som și  de sus

se-aude  în șoaptă mereu

”viața nu iartă pe nimeni!”...

îmi  cer scuze,acest  monolog a fost în mintea mea citind poemul  și  am rememorat   alte timpuri  și  locuri...

cu  toată prețuirea mea !