Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

sursa: myTex.ro

Sânpetru de Vară, legende și datini

În fiecare an, pe data de 29 iunie, Bisericile istorice fac pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit martiric în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creştine declanşate de împăratul roman Nero. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ei au fost „căpetenii apostolilor” şi „lumii învăţători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii. Amândoi apostolii prăznuiţi astăzi au întemeiat multe comunităţi creştine, au învăţat pe cei necredincioşi, au întărit pe cei deznădăjduiţi, au vindecat pe cei aflaţi în suferinţă, au îndurat moarte martirică pentru Hristos.

Sânpetru de vară

Pe de altă parte, în calendarul popular divinitatea care marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului, Sânpetrul de Vară (în popor cunoscut şi ca Sân-Petru, Sân-Chetru, Sâm-Petru, Sân-Chetriu, Sâmpietru, etc), a preluat data (29 iunie) şi numele Sfântului Apostol Petru din calendarul creştin, ducând la transformarea celor doi sfinţi creştini (Pavel şi Petru) într-unul păgân. În Panteonul românesc, Sânpetrul de Vară este despărţit de fratele său, Sânpetrul de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În tradiţia populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. În vremurile imemoriale, când oamenii erau foarte credincioşi, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii.

Personaj „umanizat”

În povestirile şi snoavele populare Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie ţărăneşti; se ocupă cu agricultură, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul; i se întâmplă lucruri hazlii pentru calitatea lui de „sfânt” (i se fură caii sau boii chiar în vremea aratului, petrece şi joacă la cârciumă, are o drăguţă pescăriţă, se îmbată şi este bătut de oameni); intră slugă la Diavol; este iscoada lui Dumnezeu pe Pământ şi altele.

O legendă a cucului spune că, pe când Sf. Petru avea o herghelie, un mare tâlhar, pe nume Cucu, îi fura caii. Nici cu puterea sa de sfânt, nici cu ajutor. Atotputernicului, Sânpetru nu găseşte caii. Necăjit, Sf. Petru îl blestemă pe cuc să se prefacă în pasăre neagră, să fie cobe rea şi singur s㬺i spună numele, unde s-o afla. De atunci hoţul altceva nu mai zice, decât îşi strigă toată ziua numele prin pădure: „Cucu, cucu!”

Păstrează cheile Raiului

Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin periculoasă etc.  El apără ogoare de grindină, dar poate da şi ploaie cu piatră pentru a-i pedepsi pe oameni. Credinţa românilor este că Sf. Petru fiind ţiitorul cheilor raiului, este cel căruia îi stă în putere să primescă în acest locaş pe cei drepţi. Tot ce face Sf. Petru făcut şi bine primit este şi de Dumnezeu. El mai rânduieşte căldura şi ploaia, pe când gerul nu-l sloboade el, ci Dumnezeu. La marea judecată, stă alături de Dumnezeu, dar uneori judecă el singur, mai ales pe beţivi de la care a pătimit multe în călătoriile sale prin lume. Când Sf. Petru plesneşte din bici, din pleasna biciului sar scântei, care căzând pe pământ se prefac în licurici.

Cel mai cunoscut sfânt

La marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Macinici, Sângiorz, Sânziene) Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al Calendarului popular. Importanţa sărbătorii este subliniată de postul care o precede, Postul lui Sânpetru, care, spre deosebire de Postul Paştelui, Postul Crăciunului şi Postul Sântămăriei, are număr variabil de zile. Local, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele.

Tradiţii şi superstiţii

- Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.

- Până în această zi nu se scutură merii, nici ni se mănâncă din noua recoltă; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

- Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.

- Dacă tună şi fulgeră azi, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

- Acum, împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, după masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă fierbinte.

- Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

* Sfântul Petru este mai mare peste lupi. Pe 29 iunie se ţine „sărbătoarea lupilor”, un obicei prin care este preîntîmpinat pericolul ca lupii să dea iama în vite.. Talisman purtat de fete pentru protecţia norocului.

* În această zi, la sate există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roșie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul.

Scapă de blesteme

Ziua Sfântului Petru, celebrată pe 29 iunie, e una dintre cele mai potrivite pentru a scăpa blestemele de peste an. Aşa că, dis-de-dimineaţă, este bine să mergi la biserică să faci rugăciuni împotriva farmecelor şi duhurilor rele. Pentru că blestemele venite din partea cuiva care a dorit să-ţi facă rău intenţionat să nu-ţi mai tulbure liniştea, trebuie să-ţi purifici casa şi membrii familiei stropindu-i cu puţină apă sfinţită luată de la biserică.

Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.

Vizualizări: 14

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Pe 29 iunie îi sărbătorim pe Sfinții Petru și Pavel, zi în care peste 500.000 de români își serbează onomastica. Numele de Petre și Petra, cu diminutivele și derivatele care au decurs din ele, sunt de departe cele mai purtate de români.

Prin urmare, sărbătoarea sfinților Petru și Pavel este una dintre cele mai populare în România.

În tradiția populară, ziua Sfinților Petru și Pavel este denumită și Sânpetru de vară, zi care marchează miezul verii agrare și începutul secerișului.

Tradiţia Moşilor de Sânpetru

Potrivit statisticilor, în această zi de sărbătoare pete 350.000 de bărbați își serbează onomastica. Majoritatea românilor poartă numele de Petru, Petre, dar și alte nume sunt celebrate în această zi.

Astfel, li se poate spune La Mulți Ani! și celor pe care îi cheamă Paul, Pavel, Petrică, Petrișor, Petronel, Paula, Paulina, Petronela, Petruța, Petrița,  Paulica,  Petra, Pavelina sau Paulică.

Potrivit tradiţiei populare, în această zi se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.

Pelin și usturoi în buzunare

Prin tradiţie, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere ; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.

Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase, mai spun credințele din popor. De asemenea, nu este indicat să scuturi merii până pe 29 iunie, deoarece poate cădea grindina peste culturi.

Pentru a fi feriți de cele rele, în ziua de Sfântul Petru, oamenii poartă pelin și usturoi în buzunare

În calendarul popular pe ziua de 29 iunie Biserica prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar în cultura populară sărbătoarea din această zi poartă numele de Sânpetru de vară (sau Sărbătoarea lupilor) şi marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului.

Sf. Petru este, după credința religioasă, mâna dreaptă a lui Dumnezeu, el păstrează cheile raiului și tot ce face Sf. Petru e bine primit de Dumnezeu. Se zice că atunci când Sf. Petru plesneşte din bici, din acesta sar scântei care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. Licuricii sunt blagosloviţi de sfânt ca să lumineze calea celor rătăciţi în pădure.

Sf. Petru patronează căldura și ploaia. El fierbe trei zile piatra adevărată, spre a o mărunți, ca să nu vatăme câmpurile. Când se aude huruind în cer, atunci când tună înăbușit, se crede că Sf. Petru fierbe piatra. De aceea Sf. Petru se serbează timp de trei zile,
începând cu 29 iunie. Când oamenii nesocotesc puterea dumnezeiască, Sf. Petru cheamă balaurii și cu dânșii se ajută la bătutul lumii cu piatră; balaurii o mărunțesc, iar el o dă, adică face să plouă cu piatră.
După tradiție, dacă tuna sau fulgera în această zi, nucile nici alunele nu vor prinde miez.

La biserică se duc mere, zarzăre, colivă, colaci, miere în faguri şi lumânări.

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->