Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

           

Antonela un astronaut înzestrat, realizase că a apăsat din greșeală pe un buton al liftului ce ducea spre tunelul galactic. Ascensorul avea să-o ducă pentru  prima oară într-o lume în care nu spera. Ajunsă-n fața ușii pe care scria cu litere mari ”Accesul interzis persoanelor neautorizate” teama o cuprinse, dar curiozitatea feminină o îndemnă s-o deschidă. Se întreba în gândul ei: Oare ce era acolo?? De avea un astfel de avertisment... și deschise-ncet ușa. Un coridor îngust de culoare nedefinită îi apăru în față, la capătul căruia se zărea o ușa albastră. Ar fi pășit spre ea dacă nu trebuia să-și îndeplinească atribuțiunile din fiecare dimineața, așa că se întoarse-n lift, gândind că se va întoarce când toți vor dormi. ”O să aflu eu ce se întâmplă acolo”, se gândi și își rezolvă sarcinile în tăcere fără a spune cuiva intenția ei. De mică a muncit învățând, antrenându-se să devină un astronaut priceput. Viața ei trecuse doar pentru acest vis pe care și l-a realizat. Nu avusese viată personală, totul era doar cariera. Iubirea și relația cu un bărbat n-au interesat-o, singurul scop fiind doar cariera. Ajunsese la cei 35 de ani trăise învățând să devină din ce în ce mai bună, restul nu o interesa.

   Toată ziua, Antonela se gândi la ușa aceea albastră, nu îndrăznea să întrebe pe cineva ce ascundea, ce putea să se întâmple dacă o deschidea. Această stare incertă fu observată de tot echipajul, dar nimeni n-o întrebă ce o frământă, o știau rece și discretă, chiar dacă ar fi întrebat-o nu le răspundea, își vedea de sarcini în tăcerea ei. Nu era o fire comunicativă, devenise ca un robot programat să nu greșească ceva.
Totuși, imaginea ciudată a ușii albastre o acaparase în așa măsură că-n tăcerea ei își făcea tot felul de planuri să ajungă să o deschidă.

    După ce ziua se încheiase și toți dormeau, se îndreptă sfioasă spre lift și apăsă butonul ce o ducea din nou spre anunțul cu interzis. Ajunsă pe coridorul ce o ducea spre ușa misterioasă, curiozitatea ei se alimentă și mai tare, așa că, cu pași înceți parcurse coridorul până-n fața ușii de-un albastru intens. Deșii era plină de îndoieli, de teamă că o vede cineva și o vor sancționa, ea deschise ușa în final. Parcă era chemată de o forță invizibilă ce o aștepta, îi era imposibil să se oprească.

   Cum a intrat, o voce îi spuse: ”Atinge butonul albastru din dreapta ta și confirmă-ți identitatea!” A atins butonul și spre surprinderea ei din mijlocul încăperii fu teleportată într-un tunel luminat care avea din loc în loc o săgeată pe care trebuia s-o urmeze. Merse cât merse și la un moment dat auzi aceeași voce: ”Bun venit în programul de resetarea vieții, Antonela! Acest program te poate ajuta să-ți schimbi alegerea felului în care trăiești, pentru o zi!” Fu blocată pentru o secundă, dar își reveni rapid. Se gândea în sinea ei: ”De ce n-aș încerca? Doar e pentru o zi?! ...

”Atenție, orice decizie luată, în mai puțin de 15 secunde vă va teleporta în locul dorit!” 

   Problema era, ce decizie ar putea lua? Unde ar vrea să se teleporteze? Știa că totul este pentru o zi, dar ce să-ți dorească să reseteze din viața ei?
De teamă că vor trece cele 15 secunde își dori să întâlnească sufletul pereche. Nu trecu o secundă de la decizie că apăru în fața ei un bărbat. Era atât de luminos și zâmbitor încât apariția lui nu o mai miră, îl îmbrățișă, sărutându-l pe obraz. Parcă se cunoșteau de-o viață, se simțea atrasă de tandrețea și zâmbetul lui, încolțindu-i mugurul iubirii pe care nu-l mai simțise. Totuși, fiind o fire rațională, era convinsă că dacă-l va iubi, va suferi cumplit când ziua se sfârșește. Cu toate acestea riscă să se îndrăgostească și să-și petreacă ziua așa cum merită doi îndrăgostiți. Cu plimbări, discuții, o cină romantică și o seară în care toate trăirile puteau oferi unor îndrăgostiți extazul fericirii.

   Când ziua s-a sfârșit, bărbatul dispăru, ea se întoarse la problemele dimineții și totul intrase în normal. Dar, gândul îi era la ușa cea albastră... pe care dorea s-o mai deschidă când dorul va fi prea mare și stresul prea tare! ...

Vizualizări: 14

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesant mod de a clădi iluzia iubirii pentru Antonela. Mi-ar fi plăcut să mai deschidă încă o dată ușa și să i se propună: iubire sau carieră? Ce-ar fi ales?

Am citit cu interes și-am aplaudat textul tău minunat. 

Cu siguranță o va deschide și a doua oară, căci dorul e mai tare și nu-i va da pace, căci va înțelege că stresul carierei de regulă doboară, pe când misterul iubirii... te ține ca pe ace

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/