Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Nicoleta Mija - Vacanță în orașul cu salcâmi (amintiri)

Soarele nu ne mai mângâie cu bronzul lui minunat, briza este mai tristă. Un gând se pierde în albastrul mării, privesc cu nostalgie ultimele zile ale verii. Ziua este mai mică, seara se răcește repede, noaptea este mai grăbită. Vara asta am alergat printre valuri, am respirat aerul tare de munte, am citit în liniștea nopții multe cărți. Sunt clipe când vara înseamnă pentru mine acasă, printre străzile liniștite, pline de parfumul amintirilor, pe o bancă. Beau un ceai lângă trandafirul înflorit și în liniștea dimineții citesc atentă o carte pe care o aștept de mult. Cu gândul la briză și mirosul mării, am străbătut printre rânduri o frumoasă zi, o poveste de dragoste la malul mării.

După câteva ore am lăsat cartea pe măsuță, telefonul suna... Era Margo, o prietenă care mă invita la o mică plimbare. Ne place să mergem în Grădina Mare, să privim casele vechi pline de istorie, la umbra platanilor bătrâni. La început s-a numit Belvedere, iar după apariția grădinii din centrul orașului, i-au schimbat numele în „Grădina Mare”. Orologiul floral din Grădina Mare, pe vremuri un adevărat simbol al oraşului, arată din nou ora şi nu oricum, ci cu precizia unui ceas atomic.

Aici au trăit multe nații, clădirile poartă în ele multă istorie. Îmi lipsește agitația din port, muzica din Grădina Mare, fanfara care ne-a bucurat mulți ani. Așa era perioada estivală pe malul Dunării, printre vasele ancorate la mal, tinerii se întorceau în grupuri dimineața cântând, romanțele se auzeau în grădinile de vară.Ne-am oprit în micul parc din centru plin de flori, ceasul vechi ne aștepta să ne spună alte povești. Pe bănci joacă table și șah bărbații, tinerii își dau aici întâlniri. Casele vechi sunt triste, părăsite, așteaptă să fie salvate de cineva care iubește orașul cu salcâmi. Este totuși o atmosferă plăcută, colorată de umbreluțele care ne aduc aminte de alte vremi. Un oraș de provincie, un amestec de vechi și nou de multe ori nereușit. Ascult de multe ori istorii îmbibate de nostalgia anilor plecați, spuse de un domn albit de ani, atât de frumos încât nu mai vezi realitatea.

Perioada estivală este foarte frumoasă pe faleză, printre ronduri de flori, alei cu bănci, scări care ne duc spre o fântână arteziană. Dunărea curge liniștită, colorată de lumina blândă a serii. Ne-am mai întâlnit cu Mihai și Lucia, ne-a invitat în Monumet să mâncăm ceva. Parcul este plin de viață, toate vârstele, multă verdeață. Copiii se dau în diferite leagăne, tinerii pe patine cu rotile fac sport, alții romantici ascultă muzică. Bătrânii vin aici să povestească, să se recreeze în liniștea parcului. Aici veneam pe stadion să alerg alături de alți prieteni.. Bazinul de înot , terenurile de tenis sunt o bucurie pentru noi cei care iubim sportul. Orășelul copiilor atrage în fiecare zi bunici și copii.

Îmi este dor de atmosfera boemă specifică orașului, de cofetăriile pline de copii, de porumbul fiert, de tramvaiele fără geamuri care circulau numai vara. Fănuș Neagu spunea „Brăila este așezată la Asfințit de Europa și Răsărit de Asia”. Clădiri, parcuri frumoase, diferite stiluri arhitectonice, o adevărată istorie vie. Ne-am întors pe bulevardele largi dar și pe străzile înguste, am ajuns pe faleza Dunării. Am luat o gură de aer proaspăt, am simțit răcoarea brizei seara. Bulevardul coboară spre Dunăre printre scări și terase.

Cucerită de tot ce am văzut și auzit, o priveliște frumoasă , imagini distanțate de timp și spațiu, dăruiesc memoriei și sufletului bucuria cunoașterii, hoinărind prin veacurile orașului. Fiind unul din cele mai vechi orașe din țară, istoria nu poate fi regăsită nu numai în instituții ci și în fiecare stradă și casă, care adăpostesc amintirilor vremurilor de demult. Mă salută un domn mai bătrân, Mihai mă întreabă ce mi-a spus. M-a salutat și mi-a urat sănătate, grecește. În această zonă mai sunt urmașii celor care au construit orașul vechi.

Îmi place primăvara să mă întorc printre salcâmii înfloriți, mă întâlnesc cu Mihail Sebastian care se odihnește pe o bancă.De fiecare dată când mă plimb pe malul Dunării aud discuții grecești, turcești, zâmbesc și merg mai departe. De fiecare dată când mă plimb prin locurile cu istorie, îndeosebi centrul vechi sau faleza Dunării, mă întorc în timp. Am vorbit cu prietenii mei, mâine vom face o mică plimbare pe Dunăre. Aici Panait Istrati a scris povestea Chira Chiralina, când spunea „oricât de cosmopolit aş fi din naştere, de vagabond îndrăgostit de orizonturi nesfârşite, aşa cum mă vedeţi, rămân totuşi român, prin mamă şi prin limbă şi frumoasa mea Brăila; grec, prin tată şi iubita sa patridă.”

Când stele au începu să-mi lumineze drumul am ajuns acasă obosită, pregătită de altă zi de vacanță pe Dunăre. Când primele raze de lumină apar, m-am trezit, pregătită pentru o altă zi frumoasă. Aerul era colorat de un curcubeu care se ascundea printre gene. După ce am băut o cană de ceai și am mâncat ceva, telefonul a început să sune. Am făcut prezența, am plecat pe bulevard să mă întâlnesc cu prietenii mei. Aveam pălării pe cap, soarele încerca să se ascundă sub ele. Am plecat spre o altă poveste și am înlocuit „a fost” cu „este”, aparatul de fotografiat este pregătit, rucsacul este plin cu multe.

M-am întâlnit cu Dunărea din copilărie, am prins și mâncat pește, m-am scăldat în apa ei la răsărit și la apus. Peisajele de vegetație naturală sunt minunate, omul încă nu le-a atins. Sunetul apei și cântecul păsărilor nu se compară cu nici un cântec. Am stat multe minute fără să clipesc, aerul este curat, timpul s-a oprit printre sălcii și nuferi. Vremea parcă a aranjat totul și s-a gândit la o zi minunată, vântul adia, cerul era senin. Cu cât avansam pe Dunăre am început să înțeleg mai bine bucuria lucrurilor simple alături de prieteni și de acest peisaj magnific. Glasul timpului mă cheamă în fiecare vară în barcă pe apele liniștite, colorate de soare. Parcă simt și acum mirosul izmei de baltă, animată de albinele nepăsătoare la căldura verii, parcă văd și acum dansul colorat al fluturilor alergând peste verdele crud al ierbii.

Altă zi de vară pleacă, asfințitul colorează Dunărea atât de frumos. Strălucirea zilei trece, lumina încet pălește, bolta cerească se-ncarcă de stele. Ne-am despărțit și am mers fiecare acasă, cu o poveste despre Dunăre suflet. Dar am făcut și alte planuri, vremea este foarte frumoasă, avem multe de văzut în vacanță. Sezonul estival este foarte bine pregătit în Lacu Sărat. Mâine vom merge cu tramvaiul să vedem lacul și pădurea din zonă. Despre Lacu Sărat a scris și Alexandru Vlahuță în România pitorească. O zi cu soare și altă zi frumoasă alături de prieteni. Am mers cu un tramvai cam vechi, încet dar bine spre altă poveste.. Căsuțe, hoteluri, comercianți cu diferite produse și mirosul specific. Din păcate apa nu mai este așa cum era acum câțiva ani în urmă. Vin aici din copilărie, alături de bunici și părinți. Este o zonă minunată, un loc miraculos, un izvor de sănătate și relaxare. Ne-am oprit la un camping cu căsuțe unde ne-am odihnit câteva ore.

Mai am câteva zile de vacanță, merg cu nepoata mea în lumea cărților, prin librării. Cele mai frumoase clipe sunt în librărie printre cărțile de povești. Ion Creangă, Frații Grimm, Lewiss Carrol. Sunt fericită când văd o privire curioasă care mă urmărește. Îi dăruiesc cărți și sunt încântată când văd cu câtă curiozitate se oprește printre paginile ei. Caută în bibliotecă atentă printre cărțile vechi, printre cărțile care mi-au bucurat copilăria. A deschis o carte foarte veche, Colț Alb. Așa cum eu îmi amintesc de biblioteca bunicii, tot așa și ea își va aminti de aceste cărți.Copilăria printre cărți este cea mai frumoasă călătorie printre filele unei cărți.

Plec în diferite locuri, cunosc oameni minunați, dar nu renunț să caut o revistă, o carte. Este frumos să fii atins de briza mării, să simți aerul tare de munte, să vezi cum veverița vine la picioare și așteaptă ceva. Este frumos să mângâi cu privirea nuferii albi și galbeni când barca alunecă pe apa Dunării. Mă rup de multe ori de grup și plec să caut o librărie, o carte. Călătoresc printre rândurile cărții și prin sufletele altora. Cartea mă poartă spre locuri nemaivăzute, spre persoane nemaiîntâlnite. Îmi dăruiesc deseori o astfel de bucurie, dăruiesc și altora astfel de bucurii. M-am întors lângă măsuța mică, cartea mă așteptă. Lângă un ceai bun și câteva pișcoturi călătoresc printre anotimpuri la malul mării, sus pe munte, în Deltă. Cartea poate s-a îngălbenit, dar este atât de vie în sufletul meu. O călătorie frumoasă, poate cea mai frumoasă la umbra trandafirului din grădină. Nu răspund la telefon, trebuie să termin cartea. Iubesc călătoriile în care am lângă mine o carte, însoțită de acordurile unei muzici în surdină. Liniștea cărții vorbește printre neliniștile sufletului deseori.

 

Vizualizări: 71

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Te-am însoțit cu drag, dragă Nicoleta, prin intermediul lecturii, prin orașul cu salcâmi.

Mulțumesc frumos!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/