Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine



Vacanța pe care o aștepți tot anul, ți-o imaginezi a fi vaporoasă și plină de adrenalină, un fel de odihnă activă, dar cu iz de ”fac ce vreau... și când vreau”, pe o plajă însorită c-un răsărit de soare diafan, de vis și cu un apus de soare mângâiat de briza mării, soarele reflectându-se în oglinda mării li colorând-o în nuanțe de portocaliu, toate petrecute în compania melodiilor preferate. Așa gândea un Don Juan trecut de prima tinerețe, care nu avea un nume, ci un temperament mai volubil și plin de aventură. Cum vacanța lui se apropia, începuse să-și facă bagajul... își alegea cu grijă ținuta, încălțămintea, parfumurile, dorea ca prezența lui să fie extravagantă, incitantă, să poată atrage privirile feminine, un fel de seducție de la distanță. Toate vacanțele pe care le petrecuse în ultima perioadă erau pline cu iubiri ce durau doar o vacanță. Fiind căsătorit, cu o familie destul de frumoasă, în ciuda deselor lui ieșiri din ”carosabilul” acestui legământ, își petrecea vacanțele în ”singurătate” să se poată reface, pentru că tot anul muncea din greu. Relația lui cu soția, la prima vedere și din exterior, părea de invidiat, nu lăsa să se vadă că era una simulată, ci se comporta decent, era în fața lumi un soț pe care l-ar dori mii și mii de femei. Singura care știa exact ce fel de om e, era doar soția, care nu mai fusese în vacanțe de ani buni, chiar dacă profesia ei era cu mult mai stresantă decât a lui. Ea încerca să gândească pozitiv, nu-l sufoca cu întrebări, telefoane, mesaje, nu-l verifica, nu făcea crize de gelozie, își vedea de profesia sa și de cei doi copii, care creșteau frumos. Făcându-și bagajul, își imaginea clipele pe care le va petrece pe insula iubirii, pentru că în acest an își va petrece vacanța în locul unde Afrodita, zeița iubirii, se născuse, pe insula Creta. Consultase multe oferte pe internet până s-a stabilit la Creta... Ce l-a atras? Frumusețea peisajelor care dăruiau un bun confort romantismului și viitoarelor seri petrecute pe tărâmul iubirii. Ce nu știa și nu-și putea imagina erau multele surprize ultramoderniste, altele misterioase predestinate exclusivismului pe care nu-l mai trăise. După ce și-a făcut bagajul, încercând să-l verifice, a observat că-i lipseau, câteva lucruri pe care le-a pus cu grijă în partea de jos a geamantanului, nu cumva să fie descoperite de cineva care, din curiozitate, s-ar putea uita la ce ținută și-a ales pentru frumoasa vacanță. Totul era în ordine, a coborât la cină împreună cu familia. Toată noapte n-a putut să doarmă cu gândul la frumoasa vacanță, în gândurile lui era un amalgam de vise, care mai de care mai neconformiste și pline de adrenalină. Ce nu știa, era că, în camera alăturată soția zâmbea ghidușă. Când a venit timpul să plece la avion, nu și-a mai deranjat familia, își luase rămas bun de cu seara. A coborât în liniște cu gândurile lui. A chemai un taxi și a plecat în frumoasa vacanță.
Ajuns la aeroport a trecut prin toată filiera ce presupune îmbarcarea și s-a îmbarcat, răsuflând ușurat. Să nu credeți că în avion șarmul lui l-a ocolit, nu! Când stewardesa a venit să-l salute de bun venit și să-i dorească călătorie plăcută, i-a zâmbit mulțumindu-i. Pe parcursul călătoriei a comunicat cu vecina de scaun, la fel de fermecător. Tot zborul a fost seducător cu femeile din jurul său. Distanța de sute de kilometri a fost un buchet de reverențe și achiziții de zâmbete, reflectând maiestuozitatea lui de Don Juan înnăscut și perfecționată în timp. Achiziționase atât de multe zâmbete, încât, părea un luptător victorios ieșit din arenele romane.
Ajungând la destinație a pornit pe drumul ce-l ducea la hotel, un drum parcurs precum un fluturaș cu aripioare pe malul unei mări de culoarea smaraldului, era tot un evantai de dorințe arzătoare și o fericire ieșită din comun, la gândul că această vacanță pe insula iubirii va fi de vis. Nu i se părea nimic imoral în tot ce-și dorea, era doar o vacanță, nimic mai mult, pe care dorea s-o petreacă fără a gândi la ce a lăsat acasă. Ajuns la hotelul unde-și rezervase cazarea, cu-n zâmbet cuceritor vorbește cu recepționera, care îl cazează, era o brunetă cu niște ochi albaștri de-i imortaliza respirația dăruindu-i alte vise. În acest timp, în același avion, cu aceeași destinație și cazare, călătorea o femeie misterioasă, nu avea mască, dar prin felul ei de a se comporta, părea o zeiță a iubirii. Acel mister afișat, te cucerea fără să vrei, fără a dărui zâmbete. Pornind spre lift, din neatenție s-a împiedicat de un geamantan, și-a cerut scuze, dar femeia s-a întors cu spatele urmându-și calea. Totuși, acest impact involuntar, i-au trezit dorințele ce duceau spre cucerirea prin șarmul său a femeii ce nu i-a dăruit măcar un zâmbet. După ce s-a cazat a coborât să bea o cafea să-și revigoreze starea și oboseala. Dar, la o masă mai retrasă, aceeași misterioasă a apărut din senin, parcă era o nălucă care-i apărea în cale pe nesimțite și dispărea la fel, fără s-o poată analiza, fără să-i dăruiască din farmecul lui. A doua zi la fel, chiar și pe plaja plină cu femei frumoase, care își etalau corpurile în costume de baie, ea apărea din senin în calea lui, înfășurată într-o eșarfă de mătase cu-o pălărie de paie, din cauza cărora nu o putea analiza. Această stare începu să-l răvășească precum o furtună ce deranja totul și apoi dispărea. Îl apuca, așa din senin, o căldură, mai, mai ca cea de pe plajă unde soarele dogorea și-l bronza cu-n bronz arămiu, ciocolatiu iar nisipul îl ardea cumplit. Toate cărările lui erau stopate, precum un dig, de misterioasa femeie pe care dorea din tot sufletul s-o cucerească. Așa au trecut zilele, plimbări, bronz și cărări înfundate, până într-o seară în care a urmărit-o peste tot. Trecea vacanța pe insula iubirii și el nu-și îndeplinise visul alergând după o nălucă pe care nu o putea atinge. Nu era posibil așa ceva! Pe înserat au ajuns pe malul mării, ea înaintea lui și el după ea. Pe drumul fără întoarcere Don Juan-ul nostru dorea cu ardoare o noapte de dragoste petrecută pe malul mării, pe nisipul călduț, încă... chiar dacă îi lipsea decorul romantic pe care și-l creionase în gândurile lui încinse de dorință. Printr-o oprire brusca a misterioasei, au ajuns îmbrățișați, râzând. Sigur, din cauza nopții, femeia misterioasă nu a putut fi recunoscută, dar... au trăit o noapte aprinsă, plină de pasiune, neconformistă, depășind toate închistările, până aproape de dimineață, când... misterioasa a dispărut din senin. Până s-a trezit iubărețul nostru era singur, așa cum venise, urmărind un vis. S-a întors repede la hotel să întrebe recepționera, dar... ce s-o întrebe? Nu-i știa numele, nu-i știa înfățișarea, îi rămăsese doar parfumul ei și emoțiile trăite. Ce nu știa, era că misterioasa femeie era chiar soția lui, pe care nu mai putea s-o uite și o căuta în neștire, până s-a terminat tradiționala vacanță. Revenind acasă, familia l-a așteptat cu căldură și s-au bucurat de prezența lui. Dar, lecția de viață prin care a trecut l-a determinat să renunțe la vacanțele iubirii și la libidinozitatea ce pusese stăpânire pe el.

Notă de subsol


Numărul şi identitatea personajelor: Don Juan, misterioasa soție, stewardesa, vecina de scaun, multe alte femei și recepționera.

 
Numărul de cuvinte din text: 1200


Lista cuvintelor impuse:

Soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare


Cuvintele de 15 litere: libidinozitatea, exclusivismului, ultramoderniste, maiestuozitatea

Procentajul cuvintelor unice: 51 %

Instrumentul folosit: wordcounter.net

Vizualizări: 133

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Hm, hm... iniţial eram curioasă, nerăbdătoarte, vroiam să văd acţiunea... M-am dezumflat pe final. Chiar soţia? Măcar de era soră-sa sau... verişoara, de ce nu soacra... Dar soţia? Chiar mă întreb, ea, soţia, ştia cine e el? Dacă da, nu-mi mai place...  Ar fi fost... dar mă rog, gusturile nu se discută... se pipăie!!!

Nota mea: 

Rodi, şi ce dacă era soţia? Ea n-ar merita vacanţe necesare?

Era soția! A vrut să-i ofere o lecție și a reușit! 

Problema e că, el, care era expert la femei, nu și-a dat seama și-i va marca toată viața,

va fi cu gândul la acea aventură nebună, fără să știe cu cine a petrecut-o,

chiar de va trăi cu ea în casă!

Textul este o ficțiune, dar așa mi-aș dori să fie adevărat!!!

ei, cu ficţiunile astea... mai văd eu pe unele canale tv cu poveşti de viaţă inscripţionat "acest fil este o ficţiune"... păi cum puii mei acei actori folosiţi car atât de bine interpretează? Că în alea cu actori adevăraţi nu descopăr atâta realitate în unele expresii!!!

Ficţiune, neficţiune, ţie şi-a ieşit...

Rodicuțo, așa mi-a recomandat inițiatorul concursului, să nu iert personajele principale,

să le... fin și voalat. Mă țin de cuvânt!

Dar, e posibil să ajung și la un text scurt cu... tot voalat!

Cât de necesară o fi vacanța asta a ta, dragă Aurelia, acum nu-mi pot permite să descifrez, însă promit că voi reveni.

Apreciez însă dorința ta de a nu rămâne în urmă nici cu proza, chiar dacă inițial ne-ai afirmat că nu poți participa două luni la aceste mini concursuri.

Pupici din Timișoara.

Bună dimineața, Dorinele!

Când am plecat de acasă, am dorit să-mi las un înlocuitor, pe Matei, cum el e cam ocupat, nu am putut să las concursul liniștit, așa că mi-am luat toate ustensilele cu mine, să pot fi activă!În ceea ce privește micile mele texte cu proză scurtă, sunt un fel de dorințe, pe care le pun printre fraze și cuvinte, chiar dacă nu sunt iubitoarea dialogurilor, o fac voalat printre fraze. E un fel de ”cam așa ceva”. 

Nu participarea la concurs mă determină să-mi încerc provocările, ci dialogul interior care îmi tot șoptește: ”E, lasă vrăjeală, că nu poți, încearcă! ” Și am încercat!

Mulțumesc, pentru mesajul lăsat, pentru timpul care mi l-ai acordat citindu-mă!

Vrăjeala să n-o pui deoparte, dragă Aurelia. Ea sigur își găsește un loc într-o proză de succes.

Mulțumesc, pentru încurajare! 

Îmbiindu-ne una pe alta, va ieși ceva din... prozele noastre. Baftă la scris!

Mulțumesc, la fel!

Eu ştiu dacă vacanţele sunt chiar necesare. Uneori vii mai obosit din vacanţă decât de la muncă! Unde mai pui că mergând singur/singură în vacanţă ai parte de belele... Sincer, misterioasa soţie o putea face (ca să se răzbune) cu altcineva... sau s-ar fi demascat mai din timp... Oricum nu-mi pot imagina căldura şi bucuria familiei la revenire...

Interesant subiect...

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support