Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere



Vacanța pe care o aștepți tot anul, ți-o imaginezi a fi vaporoasă și plină de adrenalină, un fel de odihnă activă, dar cu iz de ”fac ce vreau... și când vreau”, pe o plajă însorită c-un răsărit de soare diafan, de vis și cu un apus de soare mângâiat de briza mării, soarele reflectându-se în oglinda mării li colorând-o în nuanțe de portocaliu, toate petrecute în compania melodiilor preferate. Așa gândea un Don Juan trecut de prima tinerețe, care nu avea un nume, ci un temperament mai volubil și plin de aventură. Cum vacanța lui se apropia, începuse să-și facă bagajul... își alegea cu grijă ținuta, încălțămintea, parfumurile, dorea ca prezența lui să fie extravagantă, incitantă, să poată atrage privirile feminine, un fel de seducție de la distanță. Toate vacanțele pe care le petrecuse în ultima perioadă erau pline cu iubiri ce durau doar o vacanță. Fiind căsătorit, cu o familie destul de frumoasă, în ciuda deselor lui ieșiri din ”carosabilul” acestui legământ, își petrecea vacanțele în ”singurătate” să se poată reface, pentru că tot anul muncea din greu. Relația lui cu soția, la prima vedere și din exterior, părea de invidiat, nu lăsa să se vadă că era una simulată, ci se comporta decent, era în fața lumi un soț pe care l-ar dori mii și mii de femei. Singura care știa exact ce fel de om e, era doar soția, care nu mai fusese în vacanțe de ani buni, chiar dacă profesia ei era cu mult mai stresantă decât a lui. Ea încerca să gândească pozitiv, nu-l sufoca cu întrebări, telefoane, mesaje, nu-l verifica, nu făcea crize de gelozie, își vedea de profesia sa și de cei doi copii, care creșteau frumos. Făcându-și bagajul, își imaginea clipele pe care le va petrece pe insula iubirii, pentru că în acest an își va petrece vacanța în locul unde Afrodita, zeița iubirii, se născuse, pe insula Creta. Consultase multe oferte pe internet până s-a stabilit la Creta... Ce l-a atras? Frumusețea peisajelor care dăruiau un bun confort romantismului și viitoarelor seri petrecute pe tărâmul iubirii. Ce nu știa și nu-și putea imagina erau multele surprize ultramoderniste, altele misterioase predestinate exclusivismului pe care nu-l mai trăise. După ce și-a făcut bagajul, încercând să-l verifice, a observat că-i lipseau, câteva lucruri pe care le-a pus cu grijă în partea de jos a geamantanului, nu cumva să fie descoperite de cineva care, din curiozitate, s-ar putea uita la ce ținută și-a ales pentru frumoasa vacanță. Totul era în ordine, a coborât la cină împreună cu familia. Toată noapte n-a putut să doarmă cu gândul la frumoasa vacanță, în gândurile lui era un amalgam de vise, care mai de care mai neconformiste și pline de adrenalină. Ce nu știa, era că, în camera alăturată soția zâmbea ghidușă. Când a venit timpul să plece la avion, nu și-a mai deranjat familia, își luase rămas bun de cu seara. A coborât în liniște cu gândurile lui. A chemai un taxi și a plecat în frumoasa vacanță.
Ajuns la aeroport a trecut prin toată filiera ce presupune îmbarcarea și s-a îmbarcat, răsuflând ușurat. Să nu credeți că în avion șarmul lui l-a ocolit, nu! Când stewardesa a venit să-l salute de bun venit și să-i dorească călătorie plăcută, i-a zâmbit mulțumindu-i. Pe parcursul călătoriei a comunicat cu vecina de scaun, la fel de fermecător. Tot zborul a fost seducător cu femeile din jurul său. Distanța de sute de kilometri a fost un buchet de reverențe și achiziții de zâmbete, reflectând maiestuozitatea lui de Don Juan înnăscut și perfecționată în timp. Achiziționase atât de multe zâmbete, încât, părea un luptător victorios ieșit din arenele romane.
Ajungând la destinație a pornit pe drumul ce-l ducea la hotel, un drum parcurs precum un fluturaș cu aripioare pe malul unei mări de culoarea smaraldului, era tot un evantai de dorințe arzătoare și o fericire ieșită din comun, la gândul că această vacanță pe insula iubirii va fi de vis. Nu i se părea nimic imoral în tot ce-și dorea, era doar o vacanță, nimic mai mult, pe care dorea s-o petreacă fără a gândi la ce a lăsat acasă. Ajuns la hotelul unde-și rezervase cazarea, cu-n zâmbet cuceritor vorbește cu recepționera, care îl cazează, era o brunetă cu niște ochi albaștri de-i imortaliza respirația dăruindu-i alte vise. În acest timp, în același avion, cu aceeași destinație și cazare, călătorea o femeie misterioasă, nu avea mască, dar prin felul ei de a se comporta, părea o zeiță a iubirii. Acel mister afișat, te cucerea fără să vrei, fără a dărui zâmbete. Pornind spre lift, din neatenție s-a împiedicat de un geamantan, și-a cerut scuze, dar femeia s-a întors cu spatele urmându-și calea. Totuși, acest impact involuntar, i-au trezit dorințele ce duceau spre cucerirea prin șarmul său a femeii ce nu i-a dăruit măcar un zâmbet. După ce s-a cazat a coborât să bea o cafea să-și revigoreze starea și oboseala. Dar, la o masă mai retrasă, aceeași misterioasă a apărut din senin, parcă era o nălucă care-i apărea în cale pe nesimțite și dispărea la fel, fără s-o poată analiza, fără să-i dăruiască din farmecul lui. A doua zi la fel, chiar și pe plaja plină cu femei frumoase, care își etalau corpurile în costume de baie, ea apărea din senin în calea lui, înfășurată într-o eșarfă de mătase cu-o pălărie de paie, din cauza cărora nu o putea analiza. Această stare începu să-l răvășească precum o furtună ce deranja totul și apoi dispărea. Îl apuca, așa din senin, o căldură, mai, mai ca cea de pe plajă unde soarele dogorea și-l bronza cu-n bronz arămiu, ciocolatiu iar nisipul îl ardea cumplit. Toate cărările lui erau stopate, precum un dig, de misterioasa femeie pe care dorea din tot sufletul s-o cucerească. Așa au trecut zilele, plimbări, bronz și cărări înfundate, până într-o seară în care a urmărit-o peste tot. Trecea vacanța pe insula iubirii și el nu-și îndeplinise visul alergând după o nălucă pe care nu o putea atinge. Nu era posibil așa ceva! Pe înserat au ajuns pe malul mării, ea înaintea lui și el după ea. Pe drumul fără întoarcere Don Juan-ul nostru dorea cu ardoare o noapte de dragoste petrecută pe malul mării, pe nisipul călduț, încă... chiar dacă îi lipsea decorul romantic pe care și-l creionase în gândurile lui încinse de dorință. Printr-o oprire brusca a misterioasei, au ajuns îmbrățișați, râzând. Sigur, din cauza nopții, femeia misterioasă nu a putut fi recunoscută, dar... au trăit o noapte aprinsă, plină de pasiune, neconformistă, depășind toate închistările, până aproape de dimineață, când... misterioasa a dispărut din senin. Până s-a trezit iubărețul nostru era singur, așa cum venise, urmărind un vis. S-a întors repede la hotel să întrebe recepționera, dar... ce s-o întrebe? Nu-i știa numele, nu-i știa înfățișarea, îi rămăsese doar parfumul ei și emoțiile trăite. Ce nu știa, era că misterioasa femeie era chiar soția lui, pe care nu mai putea s-o uite și o căuta în neștire, până s-a terminat tradiționala vacanță. Revenind acasă, familia l-a așteptat cu căldură și s-au bucurat de prezența lui. Dar, lecția de viață prin care a trecut l-a determinat să renunțe la vacanțele iubirii și la libidinozitatea ce pusese stăpânire pe el.

Notă de subsol


Numărul şi identitatea personajelor: Don Juan, misterioasa soție, stewardesa, vecina de scaun, multe alte femei și recepționera.

 
Numărul de cuvinte din text: 1200


Lista cuvintelor impuse:

Soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare


Cuvintele de 15 litere: libidinozitatea, exclusivismului, ultramoderniste, maiestuozitatea

Procentajul cuvintelor unice: 51 %

Instrumentul folosit: wordcounter.net

Vizualizări: 139

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bună seara, Dorinele!

Am văzut și eu că am scris incorect, dincolo, dar am crezut că ajung să-l corectez, cum nu am putut, m-ai prins  am corectat. Mulțumesc!

Dacă ai ști prin câte am trecut tot ce doream să scriu, depășea cele 1200, mă verificam după ce terminam textul, apoi taie, de aici, de dincolo, ajungea textul meu fără un picior, o mână... și iar modifică, de îmi venea să sar pe... nu spun cine! Mă gândesc că bănuiești... 

Mulțumesc pentru comentariu și notă!

Același lucru am pățit și eu. Inițial am crezut că n-are o importanță prea mare să am fix 1200 de cuvinte, apoi văzând că m-ați tras de mânecă la primul text, am încercat la celelalte să mă conformez. N-a fost ușor. De. exemplu, în unul (nu mai țin minte în care) așa bine și repede a curs ideea în textul meu că am uitat de necesitatea vitală a cuvintelor de 15 litere. După ce l-am finalizat, pune-te Dorina și modifică. În cel cu vacanță întârziată la Paris inițial aveam vreo 1400 de cuvinte. Nu știam ce să tai și... am rupt din partea sportivă. Dar te cred, uneori îmi venea greu să tai 10 cuvinte.

Apreciez la tine acest aspect, cel puțin în textele pe care le-am citit, că ai fix 1200 de cuvinte. Admirație! Și pe... verificate. N-aș vrea să arăt pe nimeni cu degetul, însă cred că această ștachetă doar noi două am trecut-o. Felicitări!

Mulțumesc, Dorinele!

Mă uit aşa printre participanţi şi comentarori. Participanţii autori sunt numai femei. La comentarii s-au mai înghesuit ceva şi de partea bărbătească dar se pare că tot în minoritate. Păi ce să zic eu acum de nătăfleţul ce nu şi-a recunoscut nevasta? Sau poate că misterul misterelor: chiar el a vrut s-o aducă incognito acolo!

Nota mea:  9.

E, n-a vrut s-o aducă, dar s-a ... trebuit adusă,

să-l facă s-o dorească și la bătrânețe să-i povestească

Mulțumesc, Jo... pentru comentarii și notă! 

Și să nu termin așa fără încurajări...Hai fetelor!!

Necesar sau nenecesar, Aurelia ştie să-şi atragă public şi comentarii. Iar acest text nu mi se pare o ficţiune ci poate un mesaj. Aşa simt eu.Chiar nu ştiu de partea cui să fiu: a lui Don Juan sau a misterioasei soţii? Pentru că ce e omenesc se întâmplă, cu sau făsă voia noastră. Cât a greşit el? Cât a greşit ea?

Tocmai pentru acest dubiu eu acord nota 9.

Mulțumesc! 

Nu știu cum fac, dar mereu sunt pe ultima sută...

La mine e ora 19, 24...am uitat că la România e ora 20 și...

  1. 1. nr. aprecieri = 6
  2. 2. nr. vizualizări = 89
  3. 3. nr. răspunsuri = 32
  4. 4. nr. comentarii valide = 22
  5. 5. media notelor = 8, 50
  6. 6. 1. nr de personaje = 2
  7. 6. 2. nr. cuvinte: = 1200
  8. 6. 3. nr. cuvinte impuse = 10
  9. 6. 4. cuvânte de 15 litere = 4
  10. 6. 5. procentajul cuvintelor unice = 51,50% (618)
  11. 6. 6. coeficient note = 10
  12. 6. media condiţii spec. = 10,38

TOTAL NOTE: = 41,71

Exposition — 2013- Festival International de la Photographie de Mode Charles-edouard GIL-France

Să-ncep tot cu felicitări? E la îndemâna oricui. Scurt, sec și protocolar. Însă la finalul unui concurs de proză cu atâtea cerințe poate că însăși cuvântul se dilată în zâmbete, împliniri și de ce nu speranțe. Apucă-te serios de proză și startul ia-l din finalul acesteia. Nu e suficient să așternem cuvinte pe hârtie scrise corect gramatical, ci dantelăriile stilistice să le căutăm în fiecare frază. Intriga, neprevăzutul (rupt totuși din real) să ne fie tovarăși de drum.

În finalul acestei proze, imaginea și scena realizată de „misterioasă” e miezul unei proze bune. Fructific-o și-n altele ce vor urma, cu alte, și alte idei surpriză.

Acum, poate se cade să-ți urez: Baftă! Și nu în ultimul rând: Felicitări!

P.S. Ești sufletul acestui site și sper să nu fac pe nimeni gelos.

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și sincere!

Să fiu sincera, m-au determinat să lăcrimez... De ce?

Pentru că felul meu de a fi, nu sufletul unui loc, ci pun suflet pe oriunde ajung, de cele mai multe ori pare incomod pentru cei care știu doar să lingușească, măsluind orice cuvânt sau frază, fără a accepta o opinie diferită. Aici mă simt în largul meu, pentru că am întâlnit oameni deosebiți care sunt Oameni, ceea ce reprezintă normalitate, naturalețe și libertate în exprimare, cu bun simț! Poate uneori devin mai ironică cu cei care au o atitudine nebenefică unui astfel de colț de suflet, consider că e necesar s-o facă cineva, de ce n-aș fi eu?

Printre frazele ce le citim, puse în proză sau poezie simțim sufletul celor care scriu, acest lucru ar trebui să ne determină să apreciem dăruirea lor, iar ei să aprecieze atunci când primesc recomandări în beneficiul prosperității lor. Sigur, fiecare în felul lui, mai domol, mai zurliu ca mine.

Eu sunt o fire veselă, chiar dacă îngenunchez, mă ridic zâmbind, răzând, s-ar spune că sunt mai puternică, ceea ce nu-i un adevăr. Nu sunt puternică, știu doar să-mi protejez propria persoană, lucru învățat de mică.

Da, referitor la a începe să scriu proză, este un proiect pe termen lung, trebuie să mă documentez mai în amănunt, să înțeleg ce presupune un astfel de risc, dacă nu ești citit, munca ta este inutilă.

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support