Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Nicoleta Mija - Vacanță printre amintirile copilăriei (amintiri)

Am mers în Grecia acum mulți, mulți ani. Mai bine zis eram o fetiță de 5 ani care curioasă ca orice copil m-am bucurat de tot ce am văzut. Am revenit după mai muți ani și am înțeles de ce am rămas atașată de aceste locuri pline de liniște și multă lumină. Valea "Tempi" cu frumusețea ei naturală , cu pădurile întinse pe lângă râul Pinios , un loc minunat plin de istorie și liniște. Râul sapă în stâncile masive de gresie în drumul lui spre marea Egee. Plouă des aici, arbori viguroși și flori sălbatice mi-au bucurat privirea. Un aer răcoros, care nu prea se simte în aceste locuri m-a întâmpinat într-o seară de septembrie.

În fața unei case albe, înconjurată de portocali mă aștepta unchiul meu, pe care nu l-am mai văzut de 10 ani. Într-o minunată zi însorită, am întâlnit aceeași atmosferă, aceleași chipuri, parcă timpul nu a trecut peste ele

– Bine ați venit dragii mei, v-am așteptat mulți ani!

– Așa este Dimitri, dar am venit până la urmă.

Aici unele zone sunt aride, sărace în vegetație, înconjurate de stâncile pleșuve ale munților. Dintr-o dată o adevărată grădină, cu multă vegetație, un amestec de galben și arămiu. Aici oamenii se ocupă cu agricultura.

A venit și Helen acasă. Are părul alb, ochii mari și negri sunt plini de bucuria revederii.

– Draga mea, mi-a fost tare dor de voi!

– Am venit cu drag, dar nu am putut veni atâția ani din cauza unor probleme pe care le știi și tu. Tata nu a mai apucat să vină

– Noi mergem la mănăstire și vă invit să mergeți cu noi.

– Cu mult drag, aveam câțiva ani când am fost la această mânăstire.

Pe un drum frumos ,plin de mașini am ajuns la Mănăstirea Sfânta Paraskeva, un loc iubit de credincioșii ortodocși, dar și de alți turiști. Lângă mănăstire este un izvor tămăduitor căutat de oameni de peste tot. Ca să ajungem la mănăstire trecem peste un pod . Biserica este săpată în stânca muntelui, modestia caracterizează acest lăcaș. Interiorul compensează prin culoare, podoabe și odoare de preț. Daruri votive din aur și argint oferite ca ofrande de mulțumire Sfintei Paraskeva împodobesc pereții laterali ai bisericii. Broderia din lemn, picturile și icoanele vechi de îndeamnă la rugăciune.

Vreau să revăd izvorul tămăduitor, unde am venit cu bunicul Aris în copilărie. Am mers pe un coridor îngust, aplecată, pe jos piatra era udă. Pe câteva trepte cioplite acum mulți ani în piatră am ajuns la acest izvor. O lacrimă a alunecat pe obraz, am rămas câteva minute și am privit acest loc. Atât de simplu, dar atât de frumos. Am plecat pe aleile pline de istorie, pe sub coroanele verzi ale copacilor și în murmurul apei de izvor. Acum mulți ani am mers cu bunicul și am ascultat slujba. Acum eram numai noi și aerul sfânt al acestor locuri.

Am plecat spre casă fericită, plină de frumusețea pe care ți-o dăruiește aceste locuri sfinte. Îmi place să merg la soare, să simt sub picior nisipul auriu,să văd apa turcoaz. Un peisaj natural de care mi-a fost dor. Nu am nevoie de multe când merg în vacanță. Am lângă mine oameni pe care îi iubesc, chipuri senine, un zâmbet pe care nu-l văd acasă. Printre păduri bogate vestigii arheologice, legende pe care mi le spunea bunicul despre Elada. Urc pe străduțe înguste, șerpuite care urmează linia țărmului. Respir aerul acesta de care mi-a fost dor. Mă opresc la un colț unde într-o mică cofetărie servesc un iaurt cu miere și nuci. Așa îmi dădea și bunica înainte să plec la școală.

Este o zonă animată, o priveliște minunată spre mare și culmile verzi ale Muntelui Kissavos. Mă striga cineva și din cauza aglomerației nu vedeam. Aici vin și pleacă multe bărci, toată lumea face fotografii.

– Hei, când ai venit? Nu-mi vine să cred că ne reîntâlnim aici.

– Dragă Iorgu, am venit de câteva zile. Mă bucur că te întâlnesc după mulți ani.

– Vreau să mergi cu mine acasă, tata o să fie încântat să te vadă.

Mihali era văr cu bunicul meu. Am plecat cu Iorgu pe o străduță îngustă, străjuită de case albe și de marea albastră. Aceeași casă, cu multe lucruri vechi, păstrate peste ani cu multă dragoste. Așa și acasă mama păstrează multe obiceiuri și obiecte dragi.

Mi-au adus pe o farfurioară brodată atât de frumos Mosaiko, aromat. Nostalgiile m-au inundat și am încercat cu greu să nu plâng. Un pahar de bragă , făcută în casă de bunica Maria.

– Aș vrea să o văd și pe verișoara mea Aristița. Unde este acum?

– În Insula Creta, are un magazin acolo și o cofetărie.

– Cum aș putea să ajung acolo de aici?

– Mergi cu noi peste două zile, sâmbătă. Noi ne vedem des cu ea, avem afaceri comune.

După câteva minute, a sunat telefonul și am vorbit cu verișoara mea. M-a așteptat cu brațele deschise și cu multe lacrimi în ochi.

Nu mai știu să vorbesc grecește, cam stâlcesc cuvintele. În această zonă Lassithi sunt palmieri, mori de vânt și multe stațiuni. Case frumos colorate, înconjurate de apa liniștită și atât de albastră. Aristița era în ușa cofetăriei. De fapt nu era numai cofetărie, este un restaurant cu specific românesc și grecesc. I-am dăruit o ie frumos lucrată. Imediat s-a îmbrăcat cu ea și le-a spus musafirilor că ea s-a născut în România. M-a invitat să iau masa în restaurantul ei. După o Papoutsakia foarte bună, a urmat Yasemista aromată și un pahar de vin. Când credeam că nu mai pot să mănânc ceva ,a adus pe masă Portokalopita rece și atât de bună.

Mi-am amintit ceva frumos, o călătorie la o mănăstire aici cu bunicul. Nu mai țin minte cum se nușete dar aș vrea să merg acolo. Aristița nu poate să meargă, este foarte ocupată.

– Am să vorbesc cu fratele meu care merge acolo, la mănăstirea Arkathi cu turiștii.

– Mulțumesc, când pleacă. ?

– Mâine, mergi acasă la mine, te odihnești și spre seară ne plimbă și povestim puțin.

– Mai țin minte ceva,, este dedicată sfinților Constantin și Elena și lui Hristos.

– Da, așa este, anii au trecut dar nu ai uitat.

Am mai stat câteva zile, soarele alerga după mine și eu fugeam de el în apă. Pe străduțele înguste cafenele și taverne pitorești te invită la o cafea. Un spectacol de lumini, case albe cu ferestre albastre care nu se culcă niciodată. Aici viața începe undeva la miezul nopții, ziua este foarte cald. Dar cel mai mult îmi place să ascult muzica aprigă a lirei sau acordurile de buzuki. Când sunt obosită iau un fresh de portocale și o cafea grecească. Liniștea este fabuloasă în anumite locuri, dar dorința de a vedea, de a cunoaște mai multe locuri și oameni este mai mare.

Am mai stat o zi la soare și spre seară am plecat cu aparatul meu de fotografia plin de amintiri. Îmi place să călătoresc în multe zone din România. Dar cel mai mult îmi place un sat, Mohreanu unde am întâlnit oameni atât de frumoși. Îmi place să merg și în alte locuri, dar cel mai mult în Grecia. Este o localitate Larissa, unde bunicul meu a văzut lumina zilei. Aici revin cu gândul mai ales iarna, când mănânc portocale și curmale din Grecia.

 

Vizualizări: 54

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumoase amintiri ale copilăriei tale, Nicoleta !
Felicitări !

Mulțumesc!

Felicitări!

Mulțumesc!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/