Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

Mă, fraţâlor, ce păţâi io acuma să nu pată neam de neamu’ vostu, auz’! Abia mă trezâsăm, şi când ieşii în cerdac, detei nas în nas cu Sucă. Ce e, mă? zâc. Nimic. Cum nimic? De nimic nu te sculaşi tu până-n zâuă? Nu, zâce. Atunci? Îi ascultai verz’ şi uscate până când mi ţî-l luai din scurt: Spui sau nu spui? Dacă nu, ete poarta! Şi când te hotărăşti, ştii unde mă găsăşti! Vreau să mă duc la meci, zâce. Şi te opresc eu să nu te duci? Du-te! Ei... Pen’ce ţ-am dat banii? Dacă era să nu te las, nu ţ-îi dam. Clar? Aia e, că nu măi sunt. Ce? Banii, zâce. Şi nici beletu’! Ia’ stai, mă, oţâră, nu mă lua repede, c-ameţăsc! Cu banii, ce făcuşi cu banii? Îi detei lu Văsâle-a lu’ Cildă, zâce, lu’ Văsâle! Şi? Aia e, că nu-mi dete niciun belet! Cum aşa? Aşa bine, zâce. Nu mai recunoaşte! Şi n-ai niciun martor? zâc. Nu, în afară de mata nu mai ştie nima. Stăi, mă, liniştit! zâc. Am io ac de cojocu’ lui! De n-o veni cu beletu-n dinţ’, ia să vez’! Mă lăsai io păcălit de Sucă? Mă lăsai. Di ce? Staţi să vedeţ’ drăcie...
O luai prin grădini, pe scurtătură, şi scosăi priponu’ la pintenoaga lu-alde Cildă. Ca de obicei, era şi închedecată, nu se putea duce departe, da’ vream să-l scherb oţâră pe Văsâle să să-nveţe minte, să să-nveţe... Ei... Nu trecu nici o oară şi ne pomenirăm cu el la poartă. Nea Mărine, zâce, nu măi fac! Dă-mi iapa, că dacă află tata, mă omoară! Eu!? De unde, mă? De unde o dusăşi, zâce. Dupe belet, zâc, caut-o dupe belet! Ete beletu’, zâce, şi scoase o hârtie mototolită din pozânar. E-al meu, zâce, da’ i-l dau lu’ Sucă. Dă-mi iapa! Păi şi beletu’, beletu’ tău unde e? Nu măi e! Cum adică nu măi e? Aşa bine, zâce. L-am cherdut. Unde, mă, unde l-ai cherdut? La barbut, zâce. Mă, fraţâlor, să văd negru-n faţa ochilor şi nu altceva când auzâi una ca asta. Ce barbut? zâc. Ştiţ’ voi să jucaţi barbut? Nu, zâce, da’ ne-nvăţă nea Fane. Ce face, mă? sări io ca ars. Păi cu el vă puneţ’, că e de două ori cât voi? Las’ că-i zâc eu freo doauă! De nu i-oi smulge chelia din cap, să nu-mi zâceţi mie cuciu! Vru să ne-nveţe, zâce Sucă. Măi dă-l dreacu’, aşa se învaţă mai nou!? Pe bani? Nu, zâce, pe belet. Las’ că-i dau eu belet, de să-i iasă pe creştet! Aşteptaţ’ aci, că vreau să vorbesc şi cu voi! Să nu vă treacă prin minte să fugiţ’!
Şi plecai. Fane-a lu’ Chercea era la Căţaua leşinată, dupe nărav. Găsâsă între timp alţ’ clienţ’. Da’ io di colo: Ce-ar fi să mă-nveţ’ şi pe mine, mă? zâc. Nţ!, zâce, mata ştii. Şi câştigi bine? întrebai, da’ el făcu pe niznai. Ce m-aş băga, de n-aş fi cu muncile, zâc. Bagă-te, zâce. Te bag io de unde-ai ieşit! zâc. Scoate banii! Ce bani? zâce. Faci pe prostu’ cu mine, ai? De nepotu-meu găsişi tu să-ţi baţi tu joc? Să nu dea dreacu’ să măi îndrăzneşti, că jar mănânci! Cât? zâce. Bag’ samă nu mai ştia! Doauă belete la meci, zâc. Cam mult, zâce. Scoate banii, până nu te pocnesc! Şi îi scoasă, începu să numere, îi tremurau mâinile, văzui că număra greşit, da’ era în avantaju’ meu, aşa că tăcui, ca peştele-n baltă, ştii! Cu dobândă, zâc, aşa, ca la bancă! Dete să îi mai numere o dată, să încurcă iar! Lasă, zâsăi io. Fie şi-un lup mâncat de oaie! Da’ altădată să nu mai dai pin Caraula! Înţăles!? Şi plecai.
Cu Sucă avusăi o discuţie de-alea specială, de să lecui pe loc’ şi de-a mai minţî, da’ şi de-a se mai lăsa momit de fitecine. Şi venii să vă povestesc şi dumnilorvoastră ce pot face dracii de copii când încap pe mâna oamenilor nărăviţ’!
Să fiţi iubiţi şi la bună vedere!
05.12.2018

Vizualizări: 21

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulţumesc frumos pentu apreciere! Am scris foarte multe cu Nea Marin. Cred ca, involuntar, se va strange material pentru o carte.

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/