Insignă

Se încarcă...

Despre

Lenuş a creat această reţea Ning.

Cronopedia ~ Taifas literar diferite forme de exprimări artistice: poezii, proze, arte, cărţi, etc

 

Pe vremuri grijile femeilor erau in principal hainele si tesaturile.

Hainele , portul traditional, atrageau atentia prin maiestria si diversitatea lor.

Toate zonele etnografice au avut un specific local, hainele / tipul portului local fiind marci de recunoastere a provenientei membrilor din diferitele comunitatii, de asemenea mijloace de apreciere a varstei sau a starii sociale.

Portul taranesc avea ca piesa de baza camasa.

Lungimile camesei variaza pana mai jos de brau sau pana la glezne. Partea de sus a camasi este bogat decorata, la femei aceasta decoratiune ajungand sa acopere masiv portiunea de peste umeri. Pe cap femeile purtau basmale sau maramale din fir de borangic.Un element legate de obiceiuri, deoarece un important moment al nuntii este acoperirea capului miresei, semn ca a devenit femeie. Din acel moment ea nu mai putea intra intr-o biserica decat astfel, cu capul acoperit. In timpul ceremoniei nuntii, capetele naframei erau tinute de catre cei doi miri, semn al vesnicei legaturi ce se forma intre ei. Barbatii purtau pe cap caciula. Chiar dupa moarte, erau ingropati cu caciula pe cap, pentru a o purta si in lumea de dincolo.

Aceste doua elemente amintite pana acum, acoperamantul de cap, la femei, si camasa, atat la femei cat si la barbati, au o folosinta speciala: naframa era folosita la nunta, ca semn al transformarii tinerei fete in femeie casatorita, dar aceeasi naframa era pusa in bradul de pe mormantul celui mort necasatorit. Camasile purtate in timpul nuntii de catre mire si mireasa sunt pastrate apoi toata viata, ele fiind si vestmantul lor de inmormantare. In picioare incaltamintea obisnuita era opinca, pusa peste obiele, invelitoare din benzi de tesatura din lana, ce apara piciorul.

Interiorul locuintelor taranesti era cu adevarat “imbracat”. Tesaturile asezate in interior erau prezente atat in casele taranesti, cat si in cele boieresti. Cand se mutau dintr-un loc intr-altul, luau cu ei in principal interiorul, ce consta in chip esential din tesaturi.

Casa era imbracata cu peretare, ce erau tesute pe latimea razboiului de tesut si pe lungimea peretelui camerei; de obicei aceste peretare erau asezate pe partea de camera unde se afla si patul. Mai tarziu aceste obiecte de decor interior au inceput a fi prinse unul de altul, pe toata lungimea lor, si in timp nu au mai fost puse pe perete, ci direct pe jos, dand astfel nastere covoarelor. Decorul peretarelor se recunoaste prin alternarea dungilor paralele, perpendiculare pe lungimea piesei, si prin lipsa chenarului decorativ. Cand dimensiunile caselor taranesti cresc, aceste piese de decor incep a fi prinse unele de altele. Barnele caselor, in interior, sunt si ele acoperite cu frumoase tesaturi, culorile vii alternand cu cele mai sterse, dand astfel nastere unui decor de o rara frumusete. In timp motivele geometrice dispar, ele fiind inlocuite cu cele florale.

Multe din tainele acestui mestesug s-au pierdut; multe traditii s-au schimbat. Toate cunostintele legate de tesaturi sunt pastrate de mesteri anonimi, de fiecare taranca ce trebuia sa stie sa toarca si sa teasa inainte de a avea o familie. Si ea nu invata din carti, ci de la femeile din sat. Multe poate au pierdut semnificatia tesaturilor, dar tarancile varstnice inca mai stiu, spre exemplu, ca anumite motive trebuie sa fie pe camasa unui ginere. Conceptia despre lume a oamenilor din trecut s-a schimbat, nu a stat pe loc. Inca din veacul trecut ea s-a destramat, incetul cu incetul….




Sursa: http://www.obiceiuri.com

Cuvinte cheie : camasa, haine, ie, populare, tesaturi, traditii

Vizualizări: 1898

Răspunsuri la Aceste Discuţii

caut pe net modele de cusatura specifice fiecarei zone si nu gasesc.

ceva clar, cu cate un model specific predominant

daca aveti idee pe unde gasesc

multumesc

 


... ... ...
Costumul barbatesc



Camaşa
La baza costumului barbatesc tradiţional sta camaşa alba din pinza de casa. Ea se poarta de asupra pantalonilor şi se incinge cu unul sau doua brie unul peste altul.


Dupa felul de croiala cameşile barbateşti prezinta citeva tipuri: Tip de tunica, cu platca, cu dreptunghi pe umeri.

Croiala tip de tunica este mai veche. Aceasta camaşa are o particularitate comuna pentru intreaga Moldova - la la latul central se coseau parţile dreptunghiulare laterale. Minica croita drept se combina cu clinul de forma rombica (pava). O mare parte a camasilor au gura taiata rotund. Probabil aceasta este o forma mai veche a taieturii gurii tipica pentru toate variantele costumului popular Moldovenesc, atit pentru cel barbatesc, cit si pentru cel femeesc.

Lungimea camasilor si largimea minicelor varia conform traditiilor locale - in unele sate existau camasile lungi cu minicele largi.

Camasile tip de tunica, de obicei se ornamentiaza. Deosebit de bogat se infrumuseţeau camasile de sarbatoare si cele de nunta. Pinza pentru ele se tesea cu desenuri. Pieptul, gulerul şi manjetele se brodau, uneori se infrumusetau cu ornament tesut si horbotica.




Pantalonii
Pantalonii barbatesti se croiau in citeva feluri si variau conform traditiilor locale. Corespunzator croelii si calitatii materialului ei pot fi repartizati in urmatoarele tipuri: de pinza sau de lina (itari) si pantalonii din lina pentru iarna (bernevici, nadragi).

Partea componenta a portului barbatesc raspindita in raioanele din nordul republicii sunt itarii - pantaloni de lina alba de casa. Particularitatea specifica a itarilor este lungimea lor care poate ajunge la inaltimea omului. Itarii formeaza pe picior increţituri şi au un clin la inchetura cracilor.

Iarna taranii poarta pantaloni din tesatura groasa din lina.



Dupa calitatea tesutului si croiala se evidenţiaza citeva tipuri. Pantalonii confectionati din ţesatura groasa de lina de culoare inchisa, cusuţi dupa model oraşenesc cu un clin de forma rombica se numesc bernevici.

Pantalonii de iarna din ţesatura de lina alba sau sura, avind 2 clini de legatura - se numesc ciareci sau nadragi. Ei se infrumuseţeaza in partea de dinainte, la briu cu un ornament din aplicaţii.


Briul
Biile barbateşti se deosebesc de cele femeeşti prin laţimea lor care ajunge pina la 25 cm. Lungimea briilor ajungea pina la 2 metri. In afara de aceasta ele se deosebeau de cele femeeşti şi dupa coloritul lor. Briile barbateşti mai des sunt de o singura culoare – roşie, albastra, verde sau alba. Cite odata coloritul briilor se combina cu dungi orizontale de alta culoare. Daca fondul este de culoare roşie atunci dungile se ţeseau din fire verzi sau albastre. In trecut ţaranii mai avuţi purtau briie inguste de piele cu diferiţi fluturaşi metalici (curea). Ciobenii purtau brie late de piele (chimir). Acest briu era infrumuseţat cu fluturaşi de arama din partea interioara avea buzunar pentru bani, din cea exterioara – loc pentru cuţit şi lulea.


Acoperamintul capului

La barbaţi ca şi la femei costumul naţional moldovenesc prevede capul acoperit. Barbaţii folosesc doua feluri de acoperamint al capului: caciuli şi palarii.

Dupa regiune caciulile sunt de mai multe feluri, cum ar fi caciulile inalte, potrivite ori scunde. Dupa forma virfului pot fi la rindul lor: cu moţ (ascuţite), semirotunde (obişnuite), rotunde şi retezate. Caciula retezata (mocaneasca) se face de obicei puţin mai larga spre fund, cu ajutorul unor clinişuri. Toate caciulile sunt facute din blana tabacita din miel.

Culorile cele mai fregvente sunt: negru, cafeniu şi brumariu. Caciulile din blana alba, ori tarcata din doua culori aproape ca nu se intilnesc niciodata.

Blana caciulii trebuie sa fie scurta şi creaţa.

In trecut ciobanii aveau pentru anotimpul ploios şi friguros caciuli mari cu blana ceva mai lunga.

Alt acoperamint al capului la barbaţi este palaria. Palariile ţaraneşti au trecut prin diferite forme de la cea cu borul mare şi calota joasa, pe care o intilnim foarte rar, sau de la cea mocaneasca cu borul mic şi calota semisferica ajungind treptat la palaria obişnuita, de tip oraşenesc.

Culorile palariilor barbateşti erau mai inainte negre sau cafenii. In prezent au culoare neagra, bruna, cenuşie şi uneori verde inchisa. In zilele de sarbatoare la tirguri, la hore barbaţii şi mai ales flacaii obişnuiau sa poarte la palarie fixate pe calota ori infipte intr-o parte intre panglica şi calota pene de paun, flori sau chiar spice de griu.


Opinca

Era purtata in trecut şi de barbaţi şi de femei, avind o origine straveche, şi a evoluat intr-o mare varietate de forme. Cea mai obişnuita era opinca cu cusatura la mijloc şi cusatura dintr-o bucata de piele de porc sau de bou in forma de dreptunghi. In raioanele nordice avea raspindire şi opinca cu virful indoit (cu gurgui).


Opincile barbateşti şi cele femeeşti aveau nojiţe. Nojiţele opincilor femeeşti erau din par impletit in timp ce nojiţele opincelor barbateşti erau totdeauna din cureluşe subţiri de piele.


Sursa: „Costumul Naţional Moldovenesc” M. Dumitriu, V. Zelenciuk. Editura „Timpul”, or. Chişinau, 1975 Anunt: Opinea Maiestrilor:


Contacte  - Ansamblul "Veselia".

Creat de Revin Irina

Costumul femeesc
Costumul femeiesc, ca de obicei, se înfrumuseţează mai bogat de cît cel bărbătesc. Ornamentarea portului femeiesc dă dovadă de un remarcabil simţ al măsurii. Folosind trei culori fundamentale: alb, negru şi roşu, meşterii populari au creat o armonie originală.


Aproape fiecare regiune are particularităţile sale în îmbrăcăminte, care se manifestă în croeală, ornamentare şi numire.


Cămaşa
Ca particularitate caracteristică pentru toate tipurile de cămăşi menţionăm două părţi ale cămeşii - parte de sus şi poalele. Partea de sus a cămeşii (stan, ciupag), prezentînd un fel de bluză se face dintr-un material mai bun şi se ornamenteză. Partea de jos (poalele) întotdeauna este acoperită de fustă şi de aceea se coasă din pînză mai groasă. În caz de se îmbracă "fota"(fusta alcătuită din două bucăţi de pînză) şi se văd poalele, cămaşa întreagă se face din pînză fină, împodobind-o cu broderie.
Cămaşa - tip de tunică e una din cele mai vechi în Moldova. atît cămaşa femeească tip tunică, cît şi cea bărbătească este răspîndită, în deosebi, în nordul Moldovei.
În majoritatea cazurilor, ele se coasă din pînză de in sau bumbac. Pentru cămăşile de sărbătoare se foloseşte ţesătura de mătasă de casă - boragic. Gulerul ei poate fi drep sau răsfrînt. Mîneca largă se strînge spre palmă, iar apoi se lărgeşte, formînd o brăţară. Mîneca se uneşte cu stanul printr-un clin de formă rombică - pavă.
La cămăşile tip de tunică din nordul Republicii pot fi văzute modele vechi de tăietură la gît (gura cămăşii) de formă rotundă sau pătrată.
Cămăşile de acest tip se împodobesc cu broderie, care formează pe piept 3-4 dungi verticale. La cele de sărbătore din nordul Republicii (Briceni) broderia acoperă toată parte de sus pînă la brîu şi mînecele. Cele de toate zilele se înfrumuseţează mai simplu, deseori au broderie numai la piept în formă de dreptunghi.
Cel mai răspîndit e tipul de cămaşă încreţită le gît. Ea are o cusătură oblică, ce porneşte de la clin spre gulerul încreţit sau cu gura rotundă.




Această croeală acordă mînecei o înfăţişare deosebită. Fiind încreţite şi puţin ridicate, mînicele fac figura mai expresivă.
În Moldova se întîlnesc 2 variante al acestei cămeşi. Prima variantă reprezintă cămaşa alcătuită din cîţiva laţi, care împreună cu parte de sus a mînicelor sunt încreţite pe o aţă şi formează gura cămeşii. Acest variant e mai larg răspîndit.
Variantul 2 se caracterizează prin aceea, că mînicele şi parte de sus a cămăşii sînt întărite printr-un guler drept la baza căruia se formează încreţituri. Acest tip de cămaşă e răspîndit în unele raioane din nordul Moldovei.
Cămaşa încreţită la gît se ornamentiază bogat. Modul mai răspîndit de împodobire a cămăşilor este broderia, de şi uneori se combină cu ornamentul ţesut. Ultimul desigur, prezintă o împodobire mai preţioasă.
Porţiunea ornamentată prin cusătură formînd un patrat sau dreptunghi în partea de sus a mînicii se numeşte "altiţă", iar cămăşile cu astfel de ornament - cămăşi cu altiţă. Dreptunghiul de obicei se găseşte de-a curmezişul mînecii, iar dungile - dea lungul ei.
Dreptunghiul numit "altiţă" şi dungile numite "rîuri" formează un complex unic, în care se îmbină armonios culoarea şi motivul ornamental. Complexul "altiţă - rîuri" e specific numai pentru acest tip de cămeşi. După compoziţia sa acest complex ornamental poate fi preţuit ca o capodoperă de artă populară.
Catrinţa
Această parte a costumului tradiţional are conturi precise şi sobre. Lucrată la stative, ea avea întotdeauna un ornament ţesut.
Chiar şi catrinţa de fiecare zi avea un ornament simplu în chip de fîşii verticale sau orizontale.


Catrinţa de sărbătoare are 2-3 culori şi este împodobită cu compoziţii ornamentale complicate. Într-o variantă cîmpul catrinţei se împarte în două părţi - partea superioară şi parte inferioară - de culori diferite. Parte de sus, mai mare de cît cealaltă e de culoare neagră sau albastru închisă, parte de jos e de culoare roşie sau albastru deschisă. În altă variantă partea stîngă şi cea dreaptă a catrinţei sînt împodobite cu un desen orientat vertical - imagine cu flori sau cu figuri geometrice.
Fusta
În zilele noastre trăsăturile tradiţionale continuă să trăiască în croeala fustei. Cel mai răspîndit tip de fustă în sate este cea cu patru sau 8 clinuri strînsă în talie un detaliu caracteristic naţional este prezenţa panglicilor colorate, care sunt cusute pe poale. cele mai des întrebuinţate sînt panglicele roşii sau verzi, însă se întîlnesc şi alte culori - cafenie, albastră.
Brîul
Ornamentica populară a atins un nivel artistic înalt în ţesătura brîelor ţesute. Cu toate că acestea sunt de dimensiuni reduse, meşterii populari reuşeau să le înzestreze cu compoziţii ornamentale subtile. În multe sate din nordul Moldovei mireasa trebuie după obicei să-i ţese mirelui un brîu roşu.
Este cunoscut cîntecul popular în care se spune:
Bădiţă, ţi-am ţesut un brîu
Roşu, verde, auriu
Ian, te uită, parcă-i viu
Brîele femeeşti sunt mai bogat ornamentate de cît cele bărbăteşti. Ori se repetă un singur motiv, ori 2-3 care se contopesc într-o singură compoziţie. Unele motive seamănă cu cele ale desenului de covor. La brîe predomină desenul geometric. Doar în raioanele nordice, întîlnim brîie cu desene mari reprezentînd frunze şi flori. În altă variantă apar ramuri de copac cu frunze mari.
Năframa
Pecetea unei inalte măiestrii artistice o purtau năframele, care îşi acopereau capul femeile în zilele de sărbătoare. Fineţea şi frumuseţea năframei au fost cîntate de popor. În timpul nunţii conocarul îşi uncheea urarile cu rugămintea:
Să ne daţi cîte-o năfrămuţă de in,
Să ne ştergem musteţele de vin.
Într-o baladă populară fata dăruieşte iubitului său năframa ca semn de credinţă veşnică:
Na-ţi năframa de mătasă,
Pe margini cu aur trasă.
Năframa prezintă un văl lung pînă la 2 metri şi se confecţioneză la stative din pînză de bumbac sau de mătasă. Uneori e cusută cu fir de aur sau de argint.
Năframa este de culoare albă sau gălbuie. Trăsătura caracteristică o constituie un desen uşor aproape străvezui al ţesutului care se combină cu gama de culori moi. Motivele ornamentului sunt felurite - cînd fîşii cu ornament geometric, cînd gerlande cu flori.
Pieptarul
Un deosebit rol decorativ are bondiţa sau pieptarul. În raioanele nordice sunt răspîndite pieptarile din lînă albă (cheptăruş). Fodul alb al pieptarului se ornamentează cu găitan subţire de culoare neagră. Firul negru cusut pe pieptar, formează linii curbe de-a lungul poalelor şi gulerului.
Deosebit de bogat se înfrumuseţau pieptarele femeeşti din piele. Pe fondul alb al pielii de oaie se făceau broderii cu aţe muline, mărgele sau aplicaţii din bucăţele de piele. În culori mai vii se înfrumuseţau pieptarele în satele din Nordul Moldovei. Aici pentru ornamentare se folosesc mărgele de multe culori, fire de lînă roşie şi neagră. Pitoresc se înfrumuseţează oieotarele la sudul republicii. În cele lalte raioane din republică pieptarele se înfrumuseţează mai simplu şi mai ales cu aplicaţii din piele.
Suman
În timpul rece al anului femeile purtau haină lungă din postav de casă (suman), de culoare albă, sură sau cafenie. Sumanul avea un singur rînd de nasturi şi croiala tip de tunică cu clini laterali în partea de jos a poalelor. Modelele vechi ale sumanului nu aveau guler, dar se croiau, avînd o tăietură rotundă la gît şi se purtau cu brîu.

Pe timp de ploaie se purtau cu glugă


Sumanele de sărbătoare ale tinerilor se înfrumuseţau cu ornament bogat. Ele se ornamentau cu ajutorul aplicaţiilor şi găitanului negru.
Podoabele
Articole nelipsite toaletei femeeşti sînt bijuteriile. Mai răspîndite sunt: cercei, inelele, verighetele, braţarile. În unele raioane se poartă salbe din 1-3 şiraguri de monede, în altele fetele îmbracă pînă la 15-18 şiraguri de mărgele şi un rînd de monede înşirate toate pe aţă.
Unele podoabe erau legate de anumite obiceiuri. În satele din raionul Camenca fata logodită îşi prindea la poale trei panglici de catifea sau mătasă, spre deosebire de fetele adolescente, care aveau 1-2 panglici.

Sursa: „Costumul Naţional Moldovenesc” M. Dumitriu, V. Zelenciuk. Editura „Timpul”, or. Chişinău, 1975 Anunt: Opinea Maiestrilor:
Contacte  - Ansamblul "Veselia".

Creat de Revin Irina

Costumul national

Costum national moldovenesc
Tehnica: Predomina munca manuala, se executa si conform schitelor individuale
Stofa: naturala: bumbac, in, lina
Prezentare: Costum national autentic, confectionat in conformitate cu traditiile populare. Unele costume contin piese vechi reproduse din muzeu, altele sunt confectionate, folosind ornamente reproduse din schite foarte vechi si mai recente. In marea majoritate predomina munca manuala si materiale naturale.






Tehnica: Predomina munca manuala, se executa si conform schitelor individuale
Stofa: naturala: bumbac, in, lina Prezentare Costum national autentic, confectionat in conformitate cu traditiile populare. Costumul contine piese vechi reproduse din muzeu, ornamente reproduse din schite foarte vech si mai recente. In marea majoritate predomina munca manuala si materiale naturale.
Producator Casa Cristea

sursa:veselia.info.md

© 2014   Created by Lenuş.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor