Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

Vizualizări: 166

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Florența Sărmășan

Schimbarea la faţă

Luca cap. 9: 28-36

 

 

Isus, pe munte S-a urcat

Ca să se roage a dorit

Cu El, pe Petru L-a luat

Ioan, Iacov, L-au însoţit

 

Aici, Tatălui S-a rugat

Putere mare, El avea

Cei trei mai departe au stat

Şi pe Isus,  Îl ascultau

 

Dar, chiar în timp ce se ruga

Tot chipul I s-a luminat

Iar faţa, ţoaţa-I strălucea

Şi hainele I s-au schimbat

 

Cei trei,  cu teamă au privit

Tot ce vedeau i-a tulburat

Ilie şi Moise au venit

Şi cu Isus de vorbă au stat

 

În slava ei s-au arătat

De moartea lui Isus, vorbeau

Văzându-i s-au înspăimântat

Cu teamă,  înspre ei priveau

 

De Domnu apoi, s-au despărţit

S-au dus şi s-au îndepărtat

Petru,  la Isus a venit

Dorind ca să Îi ceară un sfat

 

Nu ar fi fost oare, mai bine

Că trei colibe să zidească

Una,  lui Moise şi Ilie

Şi-ntr-una Domnul să trăiască ?

 

Ca să rămână,  sus pe munte

Unde nu este urâciune

De acolo, să nu se mai mute

Şi să traiasca-n rugăciune

 

Domnul,  cu Moise şi Ilie

Şi cei trei,  care L-au urmat

În pace şi în armomie

Cu Domnul lor, cel minunat

 

Dar, un nor mare a venit

Văzându-l s-au înspăimântat

Cu umbră,  i-a acoperit

Pe cei doi,  care au plecat

 

Din nou un glas s-a auzit

Cu voce tare le zicea

"Acesta-I Fiul Meu, iubit

Lui, ascultare Îi veţi da"

 

Ştiau că-I glasul Tatălui,

Care,  despre Isus vorbeşte

El,  e Stăpânul cerului

Şi moartea Fiului, vesteşte

 

Dar când glasul s-a auzit

Isus doar singur mai era

Cei doi, de acolo au pierit

Tatăl, slava Îşi arata

 

Cu teamă la Domnu au privit

Mai tare-n El s-au încrezut

Când de acolo au venit

Ei, nu au spus niciun cuvânt

 

Şi au continuat să tacă

De toate,  erau uluiţi

Şi voia Domnului s-o facă

În toate, să fie smeriţi

 

Minunea care au văzut-o

Parcă, prea mult i-a uluit

Însă, văzând-o au crezut-o

Când sus, cei trei s-au întâlnit.

 

amin

Corneliu Livanu

Schimbarea la faţă

 

Cine vede-Mpărăţia

Dumnezeului cel viu

Va cunoaşte bucuria

Chiar de-ar trece prin pustiu.

 

Valea morţii de l-ar prinde

În impasul cel mai greu

El în inimă-şi aprinde

Dorul după Dumnezeu.

 

Moartea nu-l mai înspăimântă,

Nici măcar nu-l face trist.

Tot ce-n lume-l mai frământă

Este dragostea lui Crist.

 

El e mort faţă de lume

Dar e viu pentru Isus.

Nu vrea fast şi nici renume,

Ci doar Patria de sus.

 

Nu-şi alege drumul vieţii

Ca şi cum ar fi stingher.

El se roagă că profeţii

Ce primeau răspuns din Cer.

 

Nu înţelepciunea firii

Este-al vieţii sale semn.

Bucuria mântuirii

Pentru Rai îl face demn.

 

Viaţa lui e-o închinare,

O jertfă de bun miros,

Nu pentru-a primi iertare

Ci să-I placă lui Cristos.

 

Ca un semn şi-o mărturie

Pentru mulţi e viaţa lui,

O lumină tot mai vie

Despre harul Domnului.

 

Dacă Dumnezeu ţi-e Tată

Şi Îl porţi în caracter

Nu prin merit de răsplată

Vei ajunge tu în Cer.

 

Matei Visniec

Schimbarea la faţă

 

Pe faţă de masă albă

mi-am aşezat mâinile mele roşii

înroşite de sudoare peste mâinile mele am aşezat

 

fruntea mea înroşita şi ea de sudoare şi peste toate a căzut securea călăului retezând

masa şi podeaua şi înjumătăţind chiar şi viermele de sub temelia casei

a fost o noapte îngrozitoare viermele a scos un urlet cumplit şi jumătăţile lui

s-au ridicat în picioare nimeni n-a mai putut fi salvat

oraşul însuşi a trecut încet prin

burta viermelui care l-a digerat şi apoi

după o sută de ani

l-a aruncat din nou

în apă

totul era schimbat o lume nouă

se arata ochilor noştri care fuseseră şi ei

schimbaţi iar lucrurile pluteau acum

în interiorul ochiului

pentru a fi văzute

uite că nici aşa nu e rău»

spunea înţeleptul oraşului transformat acurn într-o broască urât mirositoare

 

Nichita Stanescu

Schimbarea la faţă

 

Am schimbat naşterea pe moarte

În rest am rămas de tot sărac.

M-a izbit cu aripa un înger

şi am devenit rege,

pe un tron în prăbuşire.

Nu ştiu ce înseamnă cinci,

nu ştiu ce înseamnă patru

în genere nu ştiu nimic,

dar mărturisesc că mi-e strâmta coroana,

prieteni, ca un orizont îmi sunt tâmplele,

ca o stea sau ca un glonţ îmi este coroana,

de-a dreptul în frunte.

 

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/