Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Gânduri

Mă angajasem de câteva zile... Nu mai mult de două săptămâni. Femeie de servici pe la scări... Viaţă grea pentru un ban cinstit! Între timp, la una din scări a murit cineva, un bărbat. Nu îl cunoscusem vreodată. Ziua părea una obişnuită,doar ciudata mea teamă de a trece pe lângă uşa apartamentului indicat. Cu toate astea serviciul făcea parte din viaţa mea, trebuia deci să fac lucrul acesta oricât de greu mi-ar fi fost. Am urcat deci scările ajungând şi în dreptul apartamentului cu numărul "X". În timp ce munceam cu sârg... am dat vina pe tensiune pentru momentele imediat următoare... Am avut un sentiment neobişnuit. Iniţial am crezut că este soarele zbătându-se prin ferestre. Un joc de lumini şi umbre din care un trup nou s-a născut. M-a atins şi am tresărit. Părea un om, nu din lut întrupat, deci cu suflare de viaţă, ci mai degrabă frământat din materie solară. Am vrut să fug. Ţi-ai găsit?! Picioarele nu voiau să mă mai asculte. 

     - Nu te teme, mi-a spus el. Nu-ţi voi face vreun rău. Ştiu că bănuieşti cine sunt în adâncul sufletului tău. Da, acum mă aflu în dreptul uşii apartamentului în care am locuit. 

     - Dar...

     - Da, am murit, ştiu şi acest lucru. Pe tine tocmai acest lucru te sperie. 

     - Atunci?! 

     - Îţi zic, nu te teme! N-am să-ţi fac niciun rău. 

     A dispărut... Am coborât în grabă scările şi mi-am promis că nu voi mai intra în acel bloc. Dar nu mi-am putut ţine promisiunea, aşa cum era şi firesc. 

     Acasă am sunat-o pe prietena mea. I-am povestit totul, cu lux de amănunte. În ziua următoare, la dorinţa ei expresă, am ajuns din nou la uşa apartamentului cu pricina. "Omul" s-a ivit iarăşi. Aceeaşi tresărire, aceeaşi incertitudine... 

     - Te temi de mine! mi-a spus el.

     - Ea se teme?! am întrebat eu, încercând să capăt încredere în cea de lângă  mine, ca şi când încrederea ei mi-ar fi dat tărie şi mie.

     - Nu, ea nu se teme. Dar nici nu mă vede, de aceea te crede nebună.

     Am privit stupefiată spre el.

     - Întreab-o! m-a îndemnat.

     - Mă crezi nebună? am întrebat eu, iar ea a tăcut.

     - Tu eşti cea mai bună prietenă a mea...

     - Este, mi-a spus "omul". Dar are şi ea un secret. Întreab-o de Dorian! Îl iubeşte de când erau colegi de liceu. Spune-i asta!

     - L-ai iubit pe Dorian încă de când eraţi colegi de liceu. Îl iubeşti şi acum.

     - De unde ştii taina asta?!

     - De la el.

     - Dar el... a murit.

     - Cine eşti tu de fapt?! am întrebau eu "omul" a nepricepere.

     - Eu sunt... am fost Dorian. Dar ea nu ştie asta. Şi eu am iubit-o! Spune-i asta! Ea, doar ea îmi poate aduce liniştea-n suflet.

     - Şi el te-a iubit, i-am spus eu prietenei mele.

     - Primul ghiocel de la mine se află între coperţile romanului "Singur pe lume". A fost ca un semn. Spune-i asta!

     I-am spus şi mi-a mărturisit adevărul.

     - Şi acum, înainte de a pleca, priveşte prin ochii mei, fără teamă!

     Am privit. Am văzut prin ei altă lume, fiinţe dragi dispărute de mult din lumea aceasta. Era atâta fericire pe chipurile lor! Parcă pluteau în eter!

     - De ce m-ai ales tocmai pe mine?! am întrebat înainte ca el să dispară.

     - Tu ai fost aleasă pentru acest fapt. Eu doar am fost mesagerul. Este o taină care ne ţine ascunşi... Dar sufletul tău poate fi un răspuns.

Trebuie să plec, uşa mea se va închide pentru totdeauna spre pământeni. Roag-o să mă ierte că deşi o iubeam, am păstrat taina asta. Şi spune-i să nu uite cât de mult am iubit-o!

.............................................

    De ce Crina? De ce?! am întrebat eu. Dar Crina era departe! Era un înger şi ea. În subconştientul meu se ducea o crâncenă luptă. Munca mea era o corvoadă pentru spiritul meu. De atunci  nu m-am mai temut. Am înţeles că trebuie să-mi duc crucea cu demnitate şi să-mi păstrez esenţa din care am devenit "OM" şi care a fost unciul  martor al întâlnirii mele cu lumea celor din lut întrupaţi şi dispăruţi pentru totdeauna ca materie. Am înţeles că dincolo de trupul de lut, mai exista un altul, de lumină. O energie despre care nu se vorbeşte prea des, pentru că nu se cunosc prea multe. Atunci am înţeles că spirit sau duh, suflet sau cum vreţi voi să-l numiţi, alcătuieşte împreună cu altele, molecula transcendentală a universului.

De ce Crina? De ce?! am întrebat, apoi nu mai era nimeni... nimic. 

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support