amintiri temporale din faptul serii
Nu te ştiam, nu mă ştiai...
În gândul nostru-aceeaşi floare
de măr, ningea în luna mai.
Pe cer vedeam acelaşi soare
şi-aceeaşi lună aşteptam
să vină-n nopţile de vară.
De-aceleaşi stele ne rugam:
misterul lor să nu ne doară...
Cu depărtarea între noi,
cu-atâtea anotimpuri, vai,
cu zări senine şi cu ploi
Nu te ştiam, nu mă ştiai...
Dar într-o zi ne-am cunoscut:
sărutul crud s-a rupt în două
şi-n noi de-atunci s-au desfăcut
toţi macii înroşiţi de rouă...
Când toamnele pe noi cădeau
cu grei ciorchini şi frunze moarte,
când amintirile veneau
să ne aducă de departe
singurătăţi şi rătăciri,
de-al iernii văl eram salvaţi.
Ningând - candidele iubiri -
ne-acopereau prea vinovaţi!
Căci ne doream şi ne-am durut
în visul ce era descântec.
Târziul unui drum pierdut
e azi ecoul unui cântec
prea trist... De nu l-aş fi ştiut!
Cuvinte cheie :

Superb ! Felicitari sincere .

Foarte frumos.Felicitari!

© 2013 Created by Lenuş.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
