Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Informaţii

Clubul de proză

Acest club de proză este destinat creaţiilor proprii,Poveşti,povestiri,fragmente,eseuri,sentimente şi trăiri.

Site Web : http://lenusa.ning.com
Locaţie : Constanţa
Membri : 110
Activitatea Recentă : Nov 9

Se prezintă în mod sugestiv şi plastic trăsăturile caracteristice ale unui colţ din natură, ale unui obiect, ale unei fiinţe, ale unui fenomen, aşa cum sunt văzute ele de autor, care îşi exprimă atitudinea faţă de acestea. Sunt înfăţişate doar acele trăsături care l-au impresionat pe observator, oferind o viziune personală asupra realităţii. În aceste opere se urmăreşte să se trezească sentimente şi emoţii în sufletul cititorului. In operele literare în care predomină, ca mod de expunere, descrierea, imaginea reală este transfigurată prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete, comparaţii, inversiuni, metafore) sau a cuvintelor cu sensuri noi, figurate.Autorul participă afectiv la cele descrise.Lasă-ţi imaginaţia să curgă lin şi scrie. Vă urez mult succes şi cele mai bune scrieri vor fi PREMIATE.

Forum de Discuţii

Lacrimi și pumni

Începută de Pop Dorina. Cel mai recent răspuns de Pop Dorina Nov 9. 8 Răspunsuri

Lacrimi și pumni Ordinea de zi a vremurilor în care trăim este umbrită de răutate. Onestitatea este pusă la colț, iar sintagma „dacă ești bun, ești luat de fraier” plutește involuntar în gândurile…Continuare

Melancolie

Începută de Pop Dorina. Cel mai recent răspuns de Veronica Carjeu Sep 12. 11 Răspunsuri

                                                                              Melancolie                                            Muzica pașilor mei pe trotuar, însoțită de șoaptele frunzelor…Continuare

Reflecţii... medicale (!?) 45. Punctul de vedere al asistentei Psihiatrie - spital (Albe...)

Începută de ELENA AGIU-NEACSU. Cel mai recent răspuns de Gabriela Mimi Boroianu Iun 21. 4 Răspunsuri

 Cât crede c-o să mai rabd!? Nu-i de ajuns cât mă freacă bolnavii, să suport acum şi toanele şefului!? Dar nu, asta nu se trece! De mâine sunt hotărâtă! Mă voi preface că nu-l aud! Ce l-a apucat aşa…Continuare

Cuvinte cheie : halat, albe, papuc, bonetă, mizerii

Lucia - Capitolul III

Începută de ELENA AGIU-NEACSU. Cel mai recent răspuns de Veronica Carjeu Mai 20. 5 Răspunsuri

Lucia se trezi abia spre seară şi tresări speriată. Lada! Merse repede la frigider şi constată că pungile se dezgheţaseră doar pe jumătate şi răsuflând uşurată, le aşeză repede înapoi în lada…Continuare

Cuvinte cheie : iubire, avataruri, Lucia

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Clubul de proză !

Comentariu publicat de Mihail Toma pe Decembrie 19, 2016 la 1:19pm

Dragă Domnule Sin, chiar deasupra acestui panou intitulat PANOU DE COMENTARII se află panoul FORUM DE DISCUȚII. Dați clik pe + Adaugă o discuție aflat la sfârșitul panoului și apoi postați textul Dumneavoastră la fel cum faceți pe pagina principală( pagina de blog): copy/paste și publicare comentariu(adăugare discuție).

Comentariu publicat de Dumitru Sin pe Decembrie 19, 2016 la 12:42pm

OK. dar cum procedăm să pubicăm propria proză aici ?

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Ianuarie 23, 2016 la 11:55am

@ELENA AGIU-NEACSU - v-am rugat şi v-am sugerat: ori postaţi aceste proze scurte pe forul la categoria Gânduri altfel, ori dacă le doriţi aici, în clubul de proză, postaţi-le în caseta de mai sus FORUM DE DISCUŢII, făcând clic pe "+ Adaugă o discuţie". Aşa, aici la comentarii, mâine nu le mai vede nimeni că vor trece pe pagina următoare, noi administratorii nu putem promova sau recomanda, şi în general nici un membru nu poate comenta postarea dv. Adică pe româneşte ea se pierde în neant...

Comentariu publicat de ELENA AGIU-NEACSU pe Ianuarie 23, 2016 la 10:45am

24.01.2015

Întrebare (2)

Omenirea încotro? Iată o întrebare ce se pune tot mai acut în lumea modernă, contemporană. Deşi omul cu mintea sa a adus progresul ştiinţific cu binefacerile sale, ba chiar a ajuns în spaţiu străpungând nemărginirea, se pare însă că şi-a neglijat propria ogradă. „Scutură, mă, treanţa din gunoiu’ tău!”, îmi răsună în urechi îndemnul tatălui meu de pe când eram încă un copil şi abia acum la maturitate îmi dau seama cât de valoros, cât de înalt, de înţelept este acest precept moral nescris, transmis, desigur, din generaţie în generaţie de străbunii noştri înţelepţi. Se pare însă că noi ne-am pierdut pe drum, ne-am rupt de „veşnicia” ce „s-a născut la sat”, cum ne avertiza marele poet şi filozof Lucian Blaga, şi durăm lumi trecătoare în ambalaje poleite ce ne fură ochii, minţindu-ne frumos, furându-ne propria căciulă, cum se spune. Căci trăim o viaţă searbădă în oraşe degradate moral, fizic, ele însele ajunse mijloace de degradare umană. Mirajul oraşului cu confortul său, cu luminile sale, aşa cum l-am perceput în copilărie prin peregrinările mele la unchi şi mătuşi, s-a destrămat precum un castel de nisip, odată ce am fost înghiţit de furnicarul său. Simplul fapt că omul trece pe lângă om fără a-şi da „bună ziua” mă înspăimântă. Alienarea pândeşte hulpavă, înzorzonată în haine sclipitoare, iar omul se înstrăinează de bunăvoie şi nesilit de nimeni de om, ba chiar e mândru că de-acum e orăşean cu buletin. Dar oare cât durează această beţie? Căci nu poate dura la infinit. Realitatea este că foarte puţini sunt aceia care se întreabă sau îşi înţeleg drama pe care o trăiesc în fond. Pentru că de fapt ei nu sunt decât nişte dezrădăinaţi, care cu mare greutate se pot adapta luminilor oraşului care îi orbesc. Dar mai ales îi apasă sentimentul că se află închişi ca într-o cuşcă. Cei cu posibilităţi peste medie evadează în week-end, dar majoritatea rămâne mai departe închisă în colivie măcinată de rutină, de plictiseală, de frustrare. Şi nu e de mirare că ospiciile gem, iar cazurile de suicid au luat o amploare fără precedent. Lipsa locurilor de muncă, criza ce se adânceşte tot mai mult afectează psihicul labil al individului, căci nu este nimic mai periculos decât lipsa de ocupaţie. Acesta pare a fi preţul scump plătit de om pentru nesocotinţa sa. Confortul fizic atrage după sine disconfort psihic, căci energia necheltuită se răzbună. Abia acum la maturitate înţeleg sensul îndemnului tatălui meu, ba chiar mi se pare un precept moral sănătos de care ar trebui să ţinem seamă chiar de la primii paşi în viaţă. Se pare însă că fiecare generaţie învaţă numai din propriile greşeli. „Verba docet, exempla trahunt”, sună un dicton latin, şi câtă dreptate are . Însă până nu se lovete cu capul de pragul de sus, omul nu îl vede pe cel de jos. Trist, foarte trist, şi totuşi adevărat.

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Ianuarie 22, 2016 la 1:54pm

@ELENA AGIU-NEACSU  - avem şi pe Cronopedia forumul "Gânduri fugare" /clic pe link-ul anterior). Aş sugera să postaţi acest comentariu acolo, pentru a putea fi păromovat şi comentat de toţi membri Cronopediei...

Comentariu publicat de ELENA AGIU-NEACSU pe Ianuarie 22, 2016 la 12:50pm

23.01.2016

Întrebări

Este înfiorător să constaţi că omul atât de mândru pentru progresele din ştiinţă şi tehnică, nu s-a ridicat din punct de vedere spiritual, moral nici până la genunchiul broaştei. Şi actualul val de migranţi mânaţi în lumea civilizată de un război întreţinut chiar de această lume cu care ne împăunăm nu este decât un umil exemplu comparativ cu ceea ce se întâmplă la scară planetară. Ce minte bolnavă poate fi aceea care în loc să creeze un mediu propice de trei acestor oameni în locul lor de baştină întreţine, dimpotrivă, focul războiului? Care să fie scopul ascuns al acestei stări de fapt, căci în mod sigur este unul? E drept, pe moment ne scapă, dar în cele din urmă ne vom dumiri. Din păcate însă va fi prea târziu pentru că situaţia a scăpat deja de sub control şi ne confruntăm cu un fenomen ale cărui consecinţe sunt pe cât de imprevizibile, pe atât de periculoase.
Cine are interesul ca odată cu acei migranţi săraci mânaţi de ororile războiului să ajungă în Europa şi membrii ai grupărilor teroriste ce distrug totul în calea lor cu preţul propriei lor vieţi? Şi de fapt cine are drept scop destabilizarea Europei până la urmă? Pentru că după cum evoluează lucrurile se pare că asta se urmăreşte în fond. Cuiva se pare că nu îi convine existenţa unei Europe unite şi în locul înfruntării directe alege o cale ocolită, dar cu aceeaşi miză în fond. Cine să fie? Iată o întrebare la care vom afla răspuns cât de curând, având în vedere evoluţia evenimentelor.

Elena Agiu-Neacşu

Comentariu publicat de Sora Ilzi-Aurora pe Noiembrie 24, 2014 la 11:17pm

Multumesc pentru invitatie!

Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe August 14, 2014 la 9:14am
Bine v-am găsit!
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 31, 2013 la 8:21am

Bun venit în acest club Constantin Nicolae Gavrilescu

Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 22, 2013 la 7:36pm

Bun venit în acest club Alexandrescu Vlad Mircea!

 

Membri (110)

 
 
 

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support