Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Adormirea Maicii Domnului: Se spune, sau nu, „la mulți ani” pe 15 august, de Sfânta Maria Mare

 

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Este prăznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Este prăznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.

 

Biserica nu consideră greşit să spui „La mulţi ani!” cu ocazia acestei sărbători, fiind considerată o sărbătoare plină a bucuriei. Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă ceea ce eşti Maica Vieţii”. Din acest motiv, această sărbătoare nu este tristă, ci plină de bucurie, scrie crestinortodox.ro.

Unii oameni spun că de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se pomenesc doar morţii, cosiderând că ziua onomastică poate fi sărbătorită doar pe 8 septembrie, atunci când Biserica sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului.

Portalul Creştin Ortodox notează că Adormirea Maicii Domnului fiind mutare la viaţă, nu este zi de întristare, ci de bucurie.

Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiţia Bisericii. Potrivit acestei Tradiţii, Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă.

Aceeaşi Tradiţie spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulţi ani după Înălţarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului în învăţătura ortodoxă şi romano-catolică

Biserica Ortodoxă învaţă că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoşesc şi a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos.

Biserica Romano Catolică vorbeşte de Imaculată Concepţie, o dogmă primită de catolicism în anul 1854, prin care afirmă că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc. Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învăţătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învăţături de acest gen, Sfinţii Părinţi au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.

Biserica Romano Catolică, afirmând că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc, ne face să credem că învierea şi înălţarea sa la cer se datorează meritelor sale şi nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia învaţa că aceasta mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai aşteptat învierea obştească, pentru că însăşi Viaţa S-a sălăşluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omeneşti şi s-a înălţat prin Hristos. Ea „este făptură în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate”, după cum spune părintele Stăniloae.

 

Adormirea Maicii Domnului în iconografie

În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primeşte în braţe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este aşezată pe tron într-o mandorla pe care îngerii o poartă spre ceruri, reprezentare care vine să întărească şi mai mult Înălţarea sa la ceruri.

În unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunaţi „de la marginile pământului, pe norii cerului” (Condac, glas 2), este înfăţişat în partea de sus, în cer.

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gândul de a-l răsturna, apare în majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Tradiţiei, când acesta a pus mâna pe pat, un înger i-a tăiat amândouă mâinile „fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat şi mâinile ce au rămas lipite de pat...” (Acatistul Adormirii, condac 4).

Fecioara Maria „L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu să Se facă om şi să poată pentru noi a muri şi a învia...” (Arhim. Benedict Ghiuş)

Sursa Crestinortodox.ro

 

Vizualizări: 110

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Adormirea Maicii Domnului este prăznuita pe 15 august. Praznicul Adormirii Maicii Domnului este precedat de o perioadă de două săptămâni de postire. Sfânta Scriptură nu ne spune nimic despre mutarea Fecioarei Maria la cele veşnice. Informaţiile pe care le avem legate de moartea, îngroparea şi înălţarea ei la cer, vin din Sfânta Tradiţie.

Potrivit Tradiţiei, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălţarea la cer a Fiului său. Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit trecerea din lumea aceasta la viaţa veşnică cu trei zile înainte de adormirea sa: «Acestea zice Fiul tău „Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”».

După ce a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţa veşnică, Fecioara Maria i-a întărit pe cei apropiaţi prin cuvintele: „Nu faceţi din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleţi-vă de bucurie şi mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruieşte tuturor fiinţă şi viaţa. Şi când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog şi să mijlocesc pentru voi, pentru toţi creştinii şi pentru lumea întreagă, că Cel ce o judeca în milostivirea Sa, să se milostivească de toţi credincioşii şi să-i întărească şi să-i ducă pe calea vieţii, iar pe cei necredincioşi să-i întoarcă şi să-i facă pe toţi o singură turma a Bunului Pastor care şi-a dat sufletul pentru oile Sale şi le cunoaşte şi ai Săi îl cunosc!”

Apoi a mulţumit Domnului pentru toate, iar Mântuitorul a venit la ea împreună cu cetele îngereşti şi i-a zis: „Fericită fii şi să se bucure inima ta. Pentru harul care ţi-a fost dat, tot sufletul care va chema numele tău cu sfinţenie nu va fi lepădat, ci va afla mângâiere şi milostivire în această viaţă şi veacul viitor. Iar tu intra în sălaşurile cele veşnice cu pace, bucurie că să vezi slava mea şi să te bucuri prin harul Duhului Sfânt”. După aceste cuvinte, Maica Domnului şi-a dat obştescul sfârşit. Şi-a încredinţat sufletul Fiului ei.

Sfinţii Părinţi ne descoperă că după cum trupul Maicii Domnului a rămas feciorelnic în timpul naşterii lui Hristos, se cuvenea ca trupul ei să rămână integru, ferit de stricăciune şi după mutarea ei la cele veşnice.

Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă ceea ce eşti Maica Vieţii”. Din acest motiv, această sărbătoare nu este tristă, ci plină de bucurie.

Maica Domnului a fost un om ca oricare dintre noi. Nu a fost lipsită de păcatul strămoşesc şi pentru că a împărtăşit naşterea noastră, nu a fost ferită nici de moartea noastră. Ca orice om, Maica Domnului a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt, ci a fost înălţată la cer de Fiul ei, Cel care a biruit moartea. În cărţile de cult nu se vorbeşte de învierea Maicii Domnului şi nici de Înălţarea ei la cer, pentru a nu se confunda cu Învierea Mântuitorului şi cu Înălţarea Sa la cer. În schimb se vorbeşte de mutarea ei la viaţa cea netrecătoare, trecere posibilă datorită deplinei uniri cu Hristos.

Tradiţia spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la înmormântarea ei. Trupul Maicii Domnului a fost dus de îngeri şi de oameni la mormântul din Ghetsimani de lângă Ierusalim. După trei zile de la înmormântarea ei a sosit şi Apostolul Toma. Acesta a cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Apostolii au văzut cu acest prilej numai giulgiul, ca mărturie a mutării Născătoarei de Dumnezeu.

Dacă după adormire sufletul ei este primit „până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri”, după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin, la trei zile de la adormire este urcat şi trupul ei la la cerurile cele mai presus de ceruri.

Icoana Adormirii Maicii Domnului ne descoperă că Mântuitorul ia la ceruri sufletul Maicii Sale, simbolizat de un prunc înfăşat în scutece albe. Dacă în icoane Maica Domnului tine pruncul pe braţul stâng, iar cu braţul drept îl arata lumii, în icoana Adormirii Maicii Domnului imaginea este inversată, Hristos tine sufletul ei pe braţul stâng şi o arata îngerilor.

Aşa cum Maica Domnului nu a fost părăsită de Fiul ei, să avem credinţă că nici noi nu vom fi lipsiţi de mângâierea Fiului atât timp cât ne rugăm Maicii Sale.

 

La mulţi ani celor ce poartă numele Sfintei Maria!

Adrian Cocoşilă

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support