Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

CONFERINȚA PR. VISARION ALEXA LA  BISERICA DIN ST. SULPICE - PARIS DIN  5 IANUARIE 2020

              Prezentarea  de carte "7 cuvinte ale iubirii " sacre taine care ne unesc /1/ cu titlul

DESPRE SFINȚENIE.

              Pr. Visarion Alexa a pornit cu o serie de îndemnuri. Unul din acestea a fost "Cuvântul tău să devină inteligibil celorlalți!" Apoi  a adăugat: "Când atingi moaștele unui sfânt, înțelegi că sfințenia începe de pe pământ. În racla cu moaște este trupul acestuia, cu aceeași constituție cu trupul uman."

             L-a avut ca  duhovnic pe  Pr. Sofian Boghiu, mare duhovnic al românilor, cu viață de mare sfințenie, de la Mănăstirea Antim din București, pe care l-am cunoscut și eu personal.
             Acesta,  a trecut la cele veșnice în anul  2002. M-a ajutat  în perioada 1998-2002,  eu venind insistent la Mănăstirea Antim să mă rog.

              Figura de sfânt a Părintelui, omiliile acestuia, discuțiile  la predarea acatistelor sau ulterior omiliilor, privitor la situația mea precară de sănătate, cerând sfaturi  inclusiv privitor la icoanele din casă, m-au atras să vin  la Mănăstirea Antim,  din ce în ce  mai mult.  

             Cu  mulți ani înainte, i-a devenit duhovnic Pr. Visarion Alexa, salvându-l dintr-o situație foarte  grea  personală.  Pr Visarion  a  citat  din Pr. Sofian " L-am căutat de Iisus -Fiul Dumnezeu inclusiv  în cărți, artă, arhitectură șamd, dar am constatat  că El este foarte aproape, în inima mea".

              În perioada 1995-2002  mergea zilnic la Mănăstirea Antim, fie doar ca să îl vadă pe Părintele Sofian. Îi era suficient. Coordonat de Părinte, a învățat t  să intre la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, devenind  coleg de an cu Pr. Dr. Răzvan Ionescu.

             Citea cărți importante  duhovnicești :  "Viețile Sfinților", "Patericul". Era deja în anul II de Facultate, când din pildele avvilor din Pateric, aflase ce înseamnă credința adevărată  în Dumnezeu și care sunt roadele ascultării omului.

             Să traversezi Nilul pe spatele crocodililor,  ca să aduci rodii de pe celălalt mal , ucenic al lui Avva, să întorci răsadurile de tomate cu rădăcina invers și  totusi roșiile să crească, roade ale ascultării, nu ca roșii normale, constituiau  veritabile  minuni.

          Părintele Visarion dovedea  ascultare: " Ce este mai bună omului,  porunca sau sfatul, în cazul în care un om are nevoie de ea? "

           Mărturisea cum a procedat Pr. Sofian Boghiu cu acesta, preferând să îi dea  la început mai ales sfaturi .Doi mari sfinți contemporani:  Sfântul Siluan Atonitul și ucenicul acestuia Arhimandritul Sofronie Saharov, canonizat recent , l-au convins definitiv de faptul că sfințenia este posibilă omului.

           Sfințenia, așa cum a înțeles-o Părintele  Visarion începe de la vederea, conștientizarea propriilor păcate.   În Belgia a asistat,  într-un oraș din nord,  la o predică a unui preot român, despre ceea ce  înseamnă, ce consecințe au corupția și furtul.

            Românii mireni asistenți  au înțeles foarte bine, dar enoriașii belgieni ortodocși au venit la preot și i-au mărturisit că nu au înțeles nimic, pentru că ei nu furau și nu doreau să se dedice  corupției.

           Este oare sfințenia echivalentul civilizației? se întreba retoric Părintele Visarion Alexa, venit din București de la o Parohie cu mulți tineri,  unde este preot .Pentru ce S-a întrupat Hristos?

        Cea mai tare aberație pe care a auzit-o  de multe ori a fost: "Biserica are un efect important civilizator."   Dar Calea Bisericii nu este cea a civilizației!

        Sfințenia este o stare mult mai profundă decât civilizarea omului. Să fii în Mine și Eu în tine! , spune Mântuitorul celui vindecat.

        Sfântul este un om smerit.Iar sfințenia omului vine doar prin Duhul Sfânt. Unii oameni  cred  că se pot îndrepta singuri, să o rupă singuri cu  păcatul. Fals!

        Pe baza celor mărturisite de  Arhimandritul Sofronie, Pr. Visarion  afirmă   că un om care vrea să lupte de unul singur cu păcatul, poate reuși o săptămână, două, nouă, poate și ceva mai mult. Dar,  odată, poate avea un vis frumos, după care să  se trezească nostalgic.Cuprins de ce se întâmpla în acel vis, își va relua  vechiul viciu, de exemplu fumatul.

        ȘCOALA MÂNTUIRII ESTE  ȘCOALĂ A  DUHULUI SFÂNT!

        Omul duhovnicesc înțelege la un moment dat, că  prin propriile puteri nu poate face nimic.Atunci se așează în genunchi și spune necontenit:  -Doamne Iisuse Hristoase- Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!

        Călugării, când au greșit, din neascultare  și  Duhul Sfânt a plecat de la ei se tânguiesc, umblă permanent, nu își mai găsesc liniștea mult timp. 

         Pentru noi ceilalți, mirenii, dacă Dumnezeu ar îngădui o asemenea durere ca la monahi, nu am suporta-o. De aceea nu se întâmplă la fel ca la monahi.

        Gândurile noastre umane,  privite psihologic, nu au nimic cu sfințenia.  Mai importantă este frica duhovnicească de a nu  ne îndepărta de  Dumnezeu.

         Echilibrul în familiile noastre  nu poate fi adus și menținut decât prin smerenie. Teama e de a nu îl întrista pe Dumnezeu și pe cel de lângă noi, prin comportamentul nostru.

          Sfântul Ioan de Kronstadt a avut o viață cu contraste. Dar prin rugăciunile sale, citirile de la Liturghie sau la alte slujbe, mulți oameni erau vindecați rapid de Dumnezeu.

          De  multe ori se petreceau minuni  doar prin atingerea de acesta a unor persoane bolnave. Totuși fuma și uneori mai bea. De aceea, spune Pr. Visarion, starea de pocăință este foarte importantă pentru fiecare om care dorește să se apropie de sfințenie. Sfântul o făcea cu prisosință .

           În Athos-Grădina Maicii Domnului, când  Pr. Visarion  a ajuns nu demult, într-un loc cu  ciorchini de struguri mari, neatinși, dar  la îndemână să îi poți atinge, a întins mâna la un moment dat să rupă o boabă.

            A auzit în aer o voce care i-a transmis instantaneu de la fereastră:" Renunță, nu ai cerut binecuvântare!   Dorința sa atunci fusese  de a își împlini practic o poftă. Nu avea nimic cu  ascultarea care domină în Athos.

            Cartea prezentată, la care au contribuit ajutând  mirenii mai ales tineri de la Biserica unde ține predicile s-a dorit cumva ca un manual, un ghid de lucru al creștinului în timpurile actuale,privitor la modul cum poți ajunge la a practica  sfințenia.

             Personal,  Pr. Visarion mi-a amintit prin ceea ce scrie, ceea ce spune, de ceea ce se petrecea la Biserica cu hramul Sfântul Grigorie Palama de la Politehnică-Regie,  unde am fost în repetate rânduri cu bucurie să mă rog.  Cum putem face ca, ceea ce deprindem  de la Biserică să ducem și acasă?, se întreba Sfinția Sa. 

              Preoții, pe de altă parte  trăiesc în lume, nu sunt monahi  în Mănăstire. Sosind acasă,  te întâlnești cu soția și nu ai cum să scapi uneori de anumite discuții.

             Ești non stop în compania omului ales de tine și dat de Dumnezeu  să te ajute la despătimire.

            Privitor la Școala Sfântului Duh, Starețul Sofronie arăta, spune Părintele Visarion" că și-ar fi dorit ca toți creștinii să fie poeți! "

            După ce judeci un om, indiferent pentru ce, și dacă tu consideri că ai dreptate, intervine  o prăpastie puternică.   Demonii își deschid unii altora drum, deschid ferestre  închise o perioadă de timp și practic te pulverizează. 

             Dar,  ce se întâmplă cu un om care-l judecă pe celălalt zilnic?  El   personal ajunge într-o suferință  continuă zilnică, spune Părintele  Visarion.

            Părintele Sofian, oprea foarte rar pe cineva de la împărtășanie, dând canon, mai ales pentru cei care îi judecau aspru pe alții.

            Ca o concluzie, nu trebuie să judeci imediat un om care greșește, ci să îL lași pe Dumnezeu să o facă.

             Spunea Arhimandritul Sofronie  Saharov, citat de Preot:  a nu judeca pe altul  este egal cu a pune haina ta peste un om. Se referea la problemele sufletești.

             La plecarea harului de la tine, simți ca și cum și mintea ți s-ar  clătina. Să ai dreptate numai tu, mai mult de trei zile este deja  un mare pericol pentru fiecare !

             Dacă aplicăm doar gânduri psihologizante,cădem precis. Este, spune Părintele,  ca și cum ai intra ca oaspete de onoare  într-o casă,  și i-ai spune gazdei de la început, brusc, fără niciun motiv, că nu știe să facă nimic și  vrei tu s-o înveți imediat cum să facă ceea ce  trebuie!

             Trebuie să simți impulsurile și cele de Sus, și cele duhovnicești pentru oameni. Pe de altă parte, păcatele ne sunt lăsate nouă oamenilor de Dumnezeu ca  să ne smerim.

             Moartea este dar al Lui Dumnezeu pentru om. Viața veșnică poate veni și după vârsta de 33 de ani. Părintele a presupus un caz ipotetic  interesant:  Ce ar însemna comparativ,  ca efect să plătim rate aici câțiva zeci de ani, sau o veșnicie la Domnul"?  

            Evident,ultima variantă ar fi catastrofală, pentru că  Domnul a hotărât că nimic prin moartea noastră nu se va  înveșnici din patimi.  Pe de altă parte, căderea în păcat este făcută să îl smerească pe om.  Omul cade cu ușurință într-un  cerc cvasi interminabil " durere- plăcere". Plăcerea aduce omului la un moment dat durerea. Omul  respinge  suferința și se îndreaptă,  normal zic unii,  iar spre plăceri,  șamd.

            Apoi se mânie din acest motiv și transformă brusc  energiile  pozitive în unele negative. Aceasta vine atunci când tot omul nu se mai gândește la Domnul, ci doar la el.

            Privitor la ascultare, cum  este  viața mireanului?  Preotul este cel care nu impune cu forța mireanului ce să facă, nici aceea de a-l avea mai departe duhovnic, dar poate da canon, care dacă nu este ținut de mirean, îl implică și pe acesta ca preot, nu numai pe mirean la judecata finală. 

             Referitor la cartea "7 cuvinte ale iubirii", sacre taine care ne unesc/1/,  apărută anul 2019  la prezentarea acesteia Episcopul Ignatie al Hușilor, spune:

            "Ucenic al Părintelui Sofian, monahul Rugului Aprins și supraviețuitor al temnițelor comuniste",  sacerdotul Visarion Alexa mărturisește despre blândețea Celui care bate la ușa inimii,în așteptarea unui răspuns onest, poate imperfect, dar mereu autentic.

            Creștinismul viu este triumfător, dar nu triumfalist. "7 Cuvinte ale Iubirii" sunt tot atâtea trepte către experiența împlinirii spirituale."

             Criticul Adrian Papahagi spune:" O carte plină de bunătate, de blândețe, de exigență, de înțelepciune patericală, de lumină duhovnicească." Cuvintele Părintelui Visarion, merg drept la suflet.

              La fel, criticul Mihai Neamțu afirmă: "Știm  că numeroși inițiați au găsit  secretul fericirii într-o subtilă "artă a nepăsării", care combină "gândirea pozitivă "cu strașnica iubire de sine.           Din fericire Părintele Visarion Alexa, joacă într-un alt film, turnat pe Via Dolorosa, pecetluit lângă mormântul gol, și tălmăcit euharistic, în drum spre Emaus."

              Cele "7 cuvinte ale iubirii" sunt cu adevărat vindecătoare, și mărturisesc despre bucuria însoțirii cu Dumnezeu "

         Bibliografie

  1. Visarion Alexa, " 7 cuvinte ale iubirii " sacre taine care ne unesc, ed. Doxologia, Iași, 2019.

 

 

Vizualizări: 1

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->