Insignă

Se încarcă...

Evanghelia din Duminica Floriilor

"Inainte de Pasti cu sase zile, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti. Si I-au facut acolo cina si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis: Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Insa el a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu ma aveti totdeauna. Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti. Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare, caci, din pricina lui, multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus. A doua zi, multimea cea mare, care se adunase la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, a luat ramuri de finic si a iesit intru intampinarea Lui si striga: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului, Imparatul lui Israel! Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iata, Imparatul tau vine sezand pe manzul asinei". Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar, cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru Dansul si ca ei I le-au facut Lui. Asadar, dadea marturie multimea care era cu El cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta." (Ioan 12, 1-18)

Sfanta Evanghelie din Duminica Floriilor, care incheie Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Pasti, a fost randuita de Biserica spre a fi citita in ziua sarbatorii Intrarii Domnului in Ierusalim, praznic numit in popor si Duminica Floriilor. In aceasta Evanghelie se pomeneste mai intai de mirul de mare pret al recunostintei Mariei fata de Iisus pentru invierea din morti a fratelui ei, Lazar din Betania, care era prieten al Domnului Iisus Hristos.

In al doilea rand, vedem in Evanghelia de astazi ca Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos in Ierusalim este o sarbatoare a biruintei Sale asupra mortii lui Lazar si o prefigurare sau anticipare a biruintei Sale asupra propriei Sale morti, prin invierea Sa din morti.

In al treilea rand, aceasta sarbatoare a Intrarii Domnului in Ierusalim este o deschidere spre Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, patimiri sufletesti pricinuite de invinuirile mincinoase ale mai-marilor carturarilor si fariseilor care Il invidiau si Il urau, dar si patimiri pricinuite trupului Sau prin umilirile si lovirile dureroase pe care le indura ca urmare a judecatii nedrepte a lui Pontiu Pilat si a brutalitatii violente a soldatilor romani. Textul Evangheliei din aceasta zi prevesteste si conflictul dintre Iisus si capeteniile carturarilor si fariseilor care, in taina, s-au hotarat sa-L omoare pe El si pe Lazar, deoarece multi iudei credeau in Iisus mai ales dupa ce El a inviat pe Lazar, cel mort de patru zile.

Evanghelia evidentiaza faptul ca intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim a fost prezisa cu multe veacuri inainte de catre prooroci (cf. Isaia 62, 11), indeosebi de proorocul Zaharia, prin cuvintele: "Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusalimului, caci, iata, Imparatul tau vine la tine drept si biruitor; smerit si calare pe asin, pe manzul asinei" (Zaharia 9, 9).

Evanghelia ne mai spune ca, numai dupa ce Hristos S-a preaslavit prin Invierea Sa din morti si prin Inaltarea Sa la ceruri, ucenicii Sai au inteles ca Intrarea Sa triumfala in Ierusalim nu era ceva intamplator, ci in evenimentul respectiv se implinea un plan al lui Dumnezeu. Prin urmare, vedem ca intre evenimentul Intrarii Domnului Iisus Hristos in Ierusalimul pamantesc si preamarirea Sa cereasca dupa Inviere exista o legatura tainica. Mai precis, Intrarea Domnului in Ierusalimul pamantesc prefigura sau anticipa trecerea Lui prin suferinta si moarte, iar apoi Intrarea Sa cu trupul inviat in Ierusalimul ceresc, adica in slava Preasfintei Treimi. De aceea, Intrarea Domnului Iisus in Ierusalimul pamantesc va fi urmata de trecerea Lui prin suferinta si moarte. Acest adevar il descopera Insusi Mantuitorul Iisus Hristos cand explica de ce Maria, sora lui Lazar, a turnat mir de mare pret pe picioarele Lui si le-a sters cu parul capului ei: "Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat". In acest sens, trebuie precizat ca Maria din Betania, sora lui Lazar, care toarna mir de mare pret pe picioarele lui Iisus si le sterge cu parul capului ei, nu este aceeasi femeie cu femeia pacatoasa din Nain, despre care vorbeste Sfantul Evanghelist Luca (cap. 7, 36-50), intrucat in Nain femeia pacatoasa adauga la mirul de mare pret lacrimile pocaintei pentru pacatele ei, pe cand mirul de mare pret al Mariei din Betania era ofranda de multumire adusa lui Iisus pentru invierea lui Lazar si prevestire a mortii si ingroparii lui Iisus Insusi.

Totusi, gesturile celor doua femei amintite mai sus au in comun recunostinta: in Betania, recunostinta pentru invierea lui Lazar; in Nain, recunostinta pentru iertarea pacatelor pe care Hristos o daruieste femeii pacatoase, ca urmare a pocaintei si a dorintei ei de a-si schimba viata traita in pacate.

Cand Iuda Iscarioteanul, lacom de bani si viclean, a spus ca trebuia vandut acest mir scump pentru a ajuta saracii, Mantuitorul Iisus Hristos ii raspunde: "Pe saraci pururea ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti pururea" (cf. Marcu 14, 3-8, Ioan 12, 1-8). Adica, nu Ma aveti tot timpul prezent cu trupul acesta care poate fi uns cu mir de mare pret inainte de a fi ingropat.

De fapt, Maria, sora Martei si a lui Lazar din Betania, prin gestul ei a aratat recunostinta fata de Iisus si, totodata, prin inspiratia Sfantului Duh, ea prevestea moartea si ingroparea lui Iisus. Totusi, numai Mantuitorul Iisus Hristos descopera acest gest al Mariei ca avand o semnificatie mai profunda decat aceea a recunostintei ei fata de El.
Mirul de mare pret folosit de Maria, sora lui Lazar, pentru a unge picioarele Mantuitorului Iisus Hristos, Care va trece prin suferinta si moarte pentru a invia din morti, era si o preinchipuire a Sfantului si Marelui Mir compus din multe mirodenii si sfintit de catre Sinodul unei Biserici Ortodoxe Autocefale, prezidat de intaistatatorul acelei Biserici. El este folosit la sfintirea unei biserici noi cand se unge cu el mai intai Sfanta Masa din Sfantul Altar, care reprezinta mormantul ingroparii si Invierii lui Hristos, si apoi toata biserica. De aceea, cand arhiereul cadeste Sfanta Masa din Altar, spune: "In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul, pe tron impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, toate umplandu-le, Hristoase Dumnezeule, Cel ce esti necuprins". Iar in alta rugaciune se spune: "Mormantul Tau, (este) izvorul Invierii noastre". Cu Sfantul si Marele Mir se mai unge spre sfintire Antimisul, adica o icoana de panza pe care este pictata sau imprimata punerea in mormant a Mantuitorului Iisus Hristos, ca moment premergator al Invierii Sale din morti. Cu Sfantul si Marele Mir sunt unsi de catre preot si cei botezati (Taina Mirungerii), rostindu-se formula: "Pecetea darului Duhului Sfant!" Vedem deci ca Sfantul si Marele Mir exprima iubirea jertfelnica a lui Hristos ca legatura tainica dintre Moartea si Invierea Lui si ca lucrare harica pentru sfintirea vietii Bisericii in calitatea ei de Trup Tainic al lui Hristos plin de Duhul Sfant.

Adevarul ca ungerea cu mir de mare pret a picioarelor Mantuitorului era o prevestire a mortii si ingroparii Sale a fost confirmat cand un fruntas al iudeilor, pe nume Nicodim, impreuna cu Iosif din Arimateea, a uns cu amestec de smirna si aloe trupul lui Hristos, pentru imbalsamare si ca semn de pretuire pentru El.

In timp ce poporul simplu, avand cuget curat si smerit, Il iubeste mai mult pe Mantuitorul Iisus Hristos dupa ce a inviat pe Lazar din morti, cei mai multi carturari si farisei sporeau in invidia si ura lor fata de El. Cu cat Iisus savarsea mai multe minuni, vindecand pe cei bolnavi sau chiar inviind din morti pe fiul vaduvei din Nain, pe fiica lui Iair si apoi pe Lazar din Betania, cu atat crestea mai mult ura celor care-L invidiau pe El. Deci vedem aici o tensiune si o confruntare intre iubirea milostiva a lui Hristos fata de oamenii suferinzi, pe de o parte, si invidia mai-marilor fariseilor si carturarilor fata de El, pe de alta parte. Conflictul se intensifica sau sporeste mai ales dupa ce Lazar din Betania a fost inviat din morti de catre Iisus. In acest sens, Evanghelia ne arata ca unii carturari si farisei, robiti de invidie si manie, considerau ca impreuna cu Iisus ar trebui ucis si Lazar, pentru a nu mai fi o marturie vie a puterii dumnezeiesti si vindecatoare a lui Iisus. Aceasta stare arata, de fapt, cum creste sau se amplifica intunericul pacatului, al rautatii si al patimilor omenesti egoiste, pentru a respinge lumina harului dumnezeiesc lucrator in Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut Om pentru mantuirea oamenilor.

Desi Mantuitorul Iisus Hristos intra triumfal in Ierusalim, El merge totusi spre suferinta si moarte, pentru ca, prin Sfintele si mantuitoarele Sale Patimi sau Patimiri, sa vindece patimile omenesti egoiste, intunecate si ucigatoare de iubire si de viata, adica: invidia carturarilor si fariseilor, lacomia de bani si tradarea lui Iuda, frica prea mare a lui Petru, lasitatea lui Pilat, violenta soldatilor romani, ignoranta gloatelor folosite de conducatori cu viclenie, si altele in care se manifesta natura omeneasca bolnava de pacat.

Pe de alta parte, Intrarea Domnului Iisus in Ierusalim aduce bucurie poporului evreu simplu si smerit, care primeste pe Iisus Cel milostiv ca fiind deja biruitor asupra mortii prietenului sau Lazar si prevestind, de asemenea, biruinta Sa asupra propriei Sale morti, pricinuita de rautatea si nedreptatea oamenilor robiti de pacate.

Prin intrarea Sa in Ierusalim, Domnul Iisus Hristos implineste un plan al lui Dumnezeu-Tatal, si anume planul de mantuire a intregii omeniri, aratandu-ne ca nu se poate ajunge la Inviere fara Cruce. Nimeni nu poate, in lumea aceasta bolnava de pacat si moarte, sa ajunga la biruinta fara lupta cu pacatul, care este germenele mortii. De aceea, in ultima saptamana dinainte de Sfintele Pasti, saptamana distincta de Postul cel de patruzeci de zile al Sfintelor Pasti, Biserica intensifica postul si rugaciunea, dar nu doar un post de pocainta ca postul din timpul celor patruzeci de zile, ci si un post al impreuna-patimirii noastre cu Hristos, pentru ca impreuna cu El sa si inviem, sa fim biruitori. De aceea, in noaptea de Pasti, Biserica poate canta: "Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat". Deci, cand ascultam cu evlavie tot ce spun Evangheliile despre faptele petrecute si cuvintele Mantuitorului rostite in zilele dinainte de moartea Sa, traim si noi oarecum clipele acelea pe care le-a trait Hristos Domnul. Acum le traim impreuna cu El in Duhul Sfant, ca interiorizare a suferintei Crucii Lui, pentru a ajunge si noi la bucuria Invierii Lui. In Saptamana Sfintelor si Mantuitoarelor Patimi sau Patimiri ale Mantuitorului Iisus Hristos, trebuie sa ne gandim si la pacatele noastre, prin care am rastignit, adesea, iubirea lui Hristos pentru semenii nostri, pe care i-am facut sa sufere din cauza pacatelor noastre. In acest sens, Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului este o saptamana in care cerem iertare Mantuitorului Iisus Hristos pentru toate relele pe care le-am facut, pricinuind suparare si suferinta altora. Sa ne rugam Lui, Celui mult-rabdator si intru totul smerit, sa ne daruiasca puterea de-a birui patimile rele din noi: ura, mania, lacomia, tradarea, viclenia, duplicitatea, pentru a primi si cultiva in sufletul nostru smerenia, iubirea, rabdarea si sfintenia Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Prin urmare, Saptamana Sfintelor Patimiri ale Mantuitorului Iisus Hristos ne ajuta sa intelegem si sa simtim ca nu e suficient sa avem multe cunostinte teologice teoretice despre Hristos, ci trebuie sa cerem si ajutorul lui Iisus Hristos pentru a trai Evanghelia Lui asa cum ne-o cere El.

Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului, care precede sarbatoarea Invierii Sale, este ultima saptamana de pregatire pentru cei care inca nu s-au spovedit si nu s-au impartasit. E bine ca cei care nu s-au spovedit si impartasit pana acum sa o faca mai ales in Sfanta si Marea Joi; nu in noaptea de Pasti, deoarece Sfanta si Marea Joi este ziua in care Mantuitorul Iisus Hristos a instituit Cina cea de Taina, zicand: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu, Care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor" si "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor".

Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim este si o zi care prevesteste Invierea lui Hristos, ea fiind, intr-un fel, un Paste anticipat, o arvuna a biruintei iubirii smerite si jertfelnice a lui Hristos-Dumnezeu asupra pacatului si asupra mortii, iubire mai tare decat rautatea izvorata din ura si invidie, tradare si lasitate, din lacomie de bani si de putere lumeasca trecatoare, precum si din violenta ucigasa.

De ce purtam in aceasta zi ramuri inverzite de copaci, in special salcie, si flori? Purtam in maini ramuri verzi de copaci (mai ales salcie) si flori pentru ca ele simbolizeaza florile credintei cultivate prin post si rugaciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sambetei lui Lazar spune clar in cantarile ei ca acum s-au implinit cele 40 de zile de post. Iar Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor fac, asadar, trecerea spre o alta saptamana, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfant si mai sfintitor, fiind timpul totalei participari mistice sau tainice a crestinilor ortodocsi la Sfintele si Mantuitoarele Patimi ale lui Hristos, pentru ca noi oamenii sa ne despatimim de patimile rele sau pacatoase din firea omeneasca, patimi care au pricinuit odinioara rastignirea si moartea lui Hristos. In acest sens, florile pe care le purtam in mana in Duminica Floriilor reprezinta florile virtutilor adunate in timpul postului, si anume: lumina rugaciunii, smerenia postirii, bunatatea inimii milostive si darnice, curatia mintii dobandita prin pocainta, sfintirea sufletului si trupului. Toate acestea sunt florile iubirii smerite si sfinte a crestinului fata de Dumnezeu si fata de semeni. Florile duhovnicesti cultivate in timpul postului sunt aduse lui Dumnezeu ca daruri cultivate in ogorul sfant al Bisericii lui Hristos, cu harul Duhului Sfant.

Sa ne ajute Preamilostivul Dumnezeu ca si noi, care purtam in maini ramuri de salcie smerita, sa ne smerim si sa primim cu evlavie pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care intra acum nu numai in Ierusalim, ca odinioara, ci si in sufletul nostru si in casa noastra, aducandu-ne pace si bucurie, spre slava Lui si mantuirea noastra. Amin!

crestin ortodox.ro

† Daniel, Patriarhul Romaniei

Cuvinte cheie : Duminica, Floriilor

Vizualizări: 25

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Multumesc frumos dl Muntean minunat videoclip

© 2014   Created by Lenuş.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor