Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Legenda spune că a fost odată

Un împărat şi-o împărăteasă supărată,

Pentru că nu aveau copii şi-mbătrâneau.

Averea lor la cine o lăsau?

Rugându-se la Domnul cel Ceresc,

Dorinţa li s-a-mplinit, acum o fată ei cresc.

 

Gingaşa prinţesă avea ochii albaştrii

Şi creştea mai rapid decât copiii noştrii …

Iubea florile sălbatice, freamătul pădurilor,

Clinchetul pârâiaşelor şi trilurile păsărelelor.

Şi ori de câte ori putea

În pădure, la florile sălbatice venea.

 

Odată, fugise singură de-acasă,

Culegând flori din pădurea deasă,

De inimă a muşcat-o un şarpe veninos.

Rătăcise … acasă nu s-a mai întors.

Împăratul, în marea sa durere,

I-a pus pe oşteni s-o caute, fiecare.

 

Zadarnic, zi şi noapte, ei căutau,

Paşii prinţesei, tot mai mult se-ndepărtau.

În codrul des, pribeagă a trăit.

Cu fragi, zmeură, mure s-a hrănit.

Aşa i-a fost destinul sau pura întâmplare,

Să fie rătăcită şi singură, ca o floare?

 

În timpu-acela era pe pământ,

Domnul Ceresc cu un sfânt.

Văzând-o zdrenţuită, sfântul milos,

L-a rugat pe Domnul Ceresc frumos

Să se-ndure de fată, să facă o minune,

Cazna să-i înceteze, să-i fie din nou bine!

 

Lacrimile ei curgeau, curgeau …

În floricele mici şi albe se transformau.

Şi ce minune! Din lacrimi au izvorât

Flori, care lăcrămioare s-au numit.

Prinţesa văzând floarea minunată,

În altă floare s-a transformat de-ndată.

 

Gingaşa şi înmiresmata lăcrămioară,

Înfloreşte mereu, mereu în fiecare primavară.

Şi uite aşa un suflet pur şi blând,

Trăieşte de veacuri pe acest pământ.

Şi n-are importanţă dacă eşti om sau floare,

Un suflet pur, niciodată nu moare.

Vizualizări: 14

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->