Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

vise bizare...

Este fantastic cum unele vise vin ca o premoniţie, dar şi mai interesante sunt visele despre care nu putem spune nimic. În acest scop vin sa va destăinui două vise pe cât de bizare, pe atât de cuprinse de un înţeles subtic, codificat... Încep cu întâiul vis despre care vreau să vă vorbesc. Aproape că urcasem un munte. Din vârful muntelui curgea un râu limpede, cristalin, ca acela al lui Creangă, vorba ceea, iar eu ştiam că mai aveam puţin şi aveam să ajung sus. La un moment dat m+am întâlnit cu un moş bătrân cu barba lungă până la picioare şi albă ca neaua. M+a întrebat când mă călugăresc, iar eu i-am răspuns să îmi mai lase puţin timp. El a plecat nu înainte de a-mi răspunde că va reveni. 

   Acum iată şi cel de-al doilea vis despre care vreau să vă povestesc. În ziua ce urma aveam să aflu că sufăr de o boală  fără speranţă de însănătoşire, diabetul. 

Eram la cantina unui liceu unde lucra mama mea. Un hol lung si în stânga şi în drepata holului două încăperi. Eu şi mama mea ne aflam într-una din încăperi, în biroul mamei adică. În cealaltă încăpere, bunicul, ultimul care murise în fapt. Când mi+am aruncat privirea peste umăr, îmi facea semn să mă duc la el. Dar am realizat că era mort şi că nu puteam face acest lucru. Am ieşit în hol şi dincolo de uşă am intrat într-un tunel din care credeam că nu voi mai ieşi vreodată. Şi când nu mai aveam nici o speranţă, mă aştepta capătul tunelului cu un soare cald şi plăcut, o lumină dulce gălbuie. Am trecut prin lumina aceea şi... la capătul tunelului, celălalt bunic, mort şi el, îmi făcea semn să merg alături de el. Nu, nu m-am dus, am păşit pe câmpia cu flor mărunte şi iarba de un verde crud abia răsărită. 

   Vă întreb, dragii mei, ce să reprezinte acest vis?! Aştept comentariile voastre, cu mare drag.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->