Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Scrisoare către Moș Crăciun (V)

                    - a copilului din mine -

 

              Dragul meu Moș Crăciun,

 

Să-ți cer ceva? Să fiu drăguță...  

Cuvântu-i căzut pe hârtie  

Gândul se pune pe-o crenguță  

M-așez și eu în nostalgie.  

 

Aș vrea totuși ceva... Of, zile!  

Dar nu intră-n competența ta...  

În calendar nu mai sunt file   

Zăresc în schimb doar  figura ta.   

 

Și îmi zâmbești, dar sacul ți-e gol...   

Eu tremur crezând c-o să mă cerți.   

Am transformat serbarea-n monopol?  

Plâng în genunchi sperând c-o să mă ierți.   

 

                                          copilul din mine (melancolic)

Vizualizări: 82

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am citit cu plăcere scrisoarea unui suflet de copil melancolic! Mulțumesc! 

Seară frumoasă, Dorina!

     Libertatea de exprimare (dobândită de noi în 1989) mi-a dat posibilitatea (în limita unei decențe ușor piperate) să creez și cele cinci scrisori pentru Moș Crăciun. EU, autorul lor, sunt un om credincios. Am vrut să transmit un mesaj...

     Doar copiii trebuie să fie cuminți, pentru că altfel...  nu vine Moș Crăciun?

     Oare noi, adulții, nu merităm o bucurie de Crăciun? Ce facem ca s-o dobândim?

     Scriindu-i moșului în postura de: ” copil care a trecut de prima tinerețe”, ” copil înainte de pensionare”, ” tânăr emancipat”, ”copil obișnuit”, ”autor” poate... am despicat urât cuvântul, dar prezența lui Moș Crăciun (cred) este necesară în casele noastre, chiar dacă inocența a zburat și iarna ni s-a așezat ușor pe tâmple. Să-l primim cum se cuvine în casa noastră, la masa noastră. Moș Crăciun ne mângâie existența, ne călăuzește pașii și ne poate chiar dojeni dacă greșim, dar ne stă alături de fiecare dată când ne este greu. Putem să-i scriem (la orice vârstă) sau avem dreptul (măcar pentru o zi) să devenim copii. Copiii... Tatălui care ne veghează de Sus.

     Hristos s-a născut!

La un moment dat, chiar în acest început de iarnă, îmi spusesem: "la ce-mi mai trebuie mie brad şi toată tevatura pregătirilor de Crăciun? Nu pot sta liniştit, în pat sau la Tv sau la calculator şi să văd "crăciunul" altora? Că doar eu am avut destue până acum,,," Şi eram hotărât (mai mult pe exterior" să nu-mi mai bat capul cu cele "crăciuneşti". Merg la biserică, particip la slujbe, vin acasă, o păpică, ceva, un vinişor şi GATA! 

Credeţi că am rezistat?  Dovadă e că am făcut din nou pomul, l-am împodobit cu 90% aceleaşi ornamente de ani de zile (am mai eliminat unele, deh, pe vremea mea globurile erau de stică, acuma-s de plastic, nu se mai sparg uşor), am făcut rost totuşi şi de ornamente noi, am schimbat dispunerea... am adus o nouă instalaţie de lumini... şi un nepreţuit ajutor: "Bunule, eu împodobesc jumătate de brad, tu - cealălaltă jumătate!". Şi Moşul nu ne-a ocolit nici în acest an!

Eu abia aștept zilele în care îmi împodobesc casa pentru sărbătorile de iarnă, chiar dacă păstrez vechiul, îl combin cu noul și zilele din această perioadă îmi dăruiește acel zbor al sufletului care mă păstrează un copil și mă simt minunat!

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support