Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Sunt un morman de carne şi de oase,

Ce ar mai vrea să simtă o pulsare de viaţă…

Soarta mă rasfaţă

Sau poate mă condamnă

Să îmi trăiesc propria dramă

Rătăcind printr-un labirint

Comun multora

Numit destin.

 

Şi poate soarta mă răsfaţă

Şi eu nu sunt încă conştientă,

Îmi trăiesc iluzia propriei condamnări

La neputinţa de a sesiza

Frumuseţea lumii.

 

Da, frunza e verde, munţii sunt înalţi,

Apele sunt inodore, insipide şi incolore,

Şi eu rătăcesc prin propriul labirint

Numit destin,

Condamnată,

Sau condamnându-mă poate,

La singurătate.

 

O singurătate dulce-amăruie,

Pe la colţuri câte o urmă de satisfacţie,

Stropi de culoare pe pânza invizibilă a propriei realităţi,

Pe care seară de seară o fac sul

Şi o pun istovită

Deoparte

Pentru ziua ce urmează.

 

MF, nov. 2017

 (foto: Internet)

 

Vizualizări: 34

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support