Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Versuri: Popescu Daniela

Un glas lăuntric îl aud,
Vorbește inima cu mine
Eu tac și nu vreau sa o ascult!

Că un Luceafăr arzi in noapte
Pe cerul meu, cobori ușor,
Nemuritor cu mândre raze
În sufllet, adânc mă pătrunzi!

La geam ușor, cobori cu o rază,
Nu vreau să văd și nici să aud,
Dar din sclipirea razei tale,
Făptura tainică gingașă,
Se prefăcu in chip de lut!

Iubirea fu' atât de pură,
Căci dintr-un zeu,
Făcu un muritor de rând,
Cu voce tainică divină,
Tu la ureche îmi șoptești:
-Iubirea mea, ochi căprui,
Tu știi cât de mult,
Eu te iubesc?
............
.
Ahhh, tu mistic chip divin,
Ce în odaie îmi pătrunzi,
Suav, gingaș, gentil...
Cu vorbe dulci...!
-Tu crezi că eu
Am sa îți ascult glasul iubirii?
Prefa-te in miile de zări
Și nu îmi dă de știre firii,
Mergi iarăși la Hyperion...
Și veșnic fi nemuritor!
Nu îmi rupe inima in bucăți
Să arunci cu ea in patru zări
Eu sunt, un muritor de rând..!
,......................

Tânărul, auzind aceste vorbe,
Cu suflet stasiat se aruncă în abis
Dar, focul din suflet nu se stinse...
Cu durere in suflet, mâniat,
El, se aruncă, în mare...!

Dar marea vălul își deschise,
Din adâncul înspumat,
Zeița frumuseții și iubirii AFRODITA
Pe tânăr pe brațe îl cuprinse
Și către țărm, pe brațe îl purta!

Luceafăr blând, de zeii toți tu ești iubit!
Căci strălucești in noapte
Cu raza ta cea pură, prin valul înspumat,
Și tandru ies din apă, obrazul să-i mi săruți!
Și pentru asta, te-am salvat...!
În dar, pentru făptura ta iubită,
Acum, du-te la ea...!

.............................

O, ce n-aș da.... să fie așa!
Dar, scumpă Afrodita,
De ce nu înțelegi?
Că, ea nu mă mai vrea...?
...............................

Auzind asta Afrodita fu' mirată,
Cu glas duios voinicului ai spuse:
Acum, mergi la făptura ta, iubită,
Cu sărutări dulci fierbinți,
In iubire sa vă contopiți,
Căci pentru ea, ai renunțat
Luceafar blând, la nemurirea ta!
.............................

Luceafărul o asculta
Tăcut, se întoarce la făptura lui iubită
Pe țărmul îndepărtat, privirea își aruncă,
Uimită ai fu' mirarea...!
Cu părul răsfirat, privind la cerul înstelat,
La un capăt de țărm, tăcută ea stătea
De parcă...îl aștepta!

In brațele amândouă o cuprinse,
Cu buzele fierbinți de sărutări pătimașe,
La pieptul lui o strânse....!
Făptura lui cea draga, de iubire fu' răpită...!
Și amândoi, de glasul iubirii,
În mrejele fericirii se contopiră!
Iubirea e mai de preț că nemurirea!

Vizualizări: 64

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Iubirea e mai de preț ca nemurirea..!

Mulțumesc pentru aprecieri, suflet frumos!

Bună dimineața!

Fişiere Anexate :

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support