Lacrimi de lumină picură în gând. Speranța se îmbracă în liniște Zâmbindu-i insistent, blând silabei „sunt”.   Trecutul șoptește fără-opreliște: Îndură, iubește, aleargă, iartă. Clipa mocnește, prezentul e vraiște.   Și viața-i doar o operă de artă? Creionul schițează dur nemurirea? Of, echilibrul adoarme la poartă...   Stropii de ploaie modifică știrea, Soarele-și așteaptă rândul cuminte, În ti…