Cu pași mărunți și gânduri rătăcite, Pe malul lacului, sub lună plină, Tăcerea nopții vorbele-mi înghite, Vrăjită sunt de cercul de lumină. Aud viori ce-și laudă arcușul, Dar nu mai plâng cu lacrimi de ocară, Privesc prin ochii tăi acum apusul, Da-mbrac aceeași mantie amară. Mi-e ceasul nopții searbăd fără tine, Mă seacă veacurile de-așteptare, Și luna pare că se-aruncă-n mine Strivind în piep…