Stau cu capul pe tâmpla pământului, adulmec sângele pur cum gâlgâie prin venele pline de viaţă, îmi umplu cu frunze palmele şi pornesc vânătoarea de iarbă. Pe pielea ridată a lumii dau de o câmpie aridă, semăn câteva fire şi pământul se cutremură într-un spasm febril. Dau de un râu secat, aşez cu mâna câteva alge şi râul răsuflă ca după o agonie astronomică. Pământul respiră acum prin firele de i…