Azi, imperfectul urcă pe-a durerii
Tulpină, frunza zace pesimistă,
Polenul oftează-n umbra părerii.
Doar trei zâmbete uscate asistă
La vânzoleala impusă și rece.
De ce fuge iubirea egoistă?
Blajinu-mi gând nu vrea să se înece,
Contrează dur spinii întinși la soare
Cu silabe guralive, zevzece.
Vă înșelați, nu este sărbătoare!
Tristețea a ieșit la o paradă.
E scămoșată existența oare?
Tand…