Azi, imperfectul urcă pe-a durerii Tulpină, frunza zace pesimistă, Polenul oftează-n umbra părerii.   Doar trei zâmbete uscate asistă La vânzoleala impusă și rece. De ce fuge iubirea egoistă?   Blajinu-mi gând nu vrea să se înece, Contrează dur spinii întinși la soare Cu silabe guralive, zevzece.   Vă înșelați, nu este sărbătoare! Tristețea a ieșit la o paradă. E scămoșată existența oare?   Tand…