În fiecare seară, când frunzele uscate adună neuitarea sub pomii de pe mal, ursita părăsită coboară din cetate să-şi caute iubitul ajuns la carnaval. Să fii chiar tu ursita plecată fără voie din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt, iar eu o amintire, precum bătrânul Noe ce-și căuta pe mare o palmă de pământ? O, nicidecum, iubito, miraje retrezite, pe culmile gândirii, se pot opri oricând, dar ș…